Atom

Evident fara vreo legatura cu vreun continut coerent, titlul mi-a ramas pe creier dupa ce l-am tot vazut intr-o oferta de diverse interfete de net cu procesor omonim. Nu, nicio legatura si nicio conexiune. Nu prea se leaga multe coerent in ultima vreme. Sau in orice vreme. Ar trebui sa fac niste diagrame de idei inainte sa astern ceva in scris, probabil ar iesi ceva mai sanatos si mai digerabil. Dar pana la urma de ce-ar fi o diaree digerabila? Fie ea si mentala, farmecul credeam ca consta in materia nedigerata, si implicit blogul a fost denumit sa aiba aceeasi incarcatura filosofica: un flux de ganduri nedigerate si doar expulzate cu viteza maxima, sterse in graba si spalate de marea internetului. Da, chiar avea o gandire in spate titlul si nu era doar pus la plezneala. Si ma trezesc raspunzand la intrebari imaginare ale unui interlocutor ce nu exista. Dar pe de alta parte nici propria existenta n-o pot delimita in timp si spatiu, deci de ce-ar fi interlocutorul imaginar mai dezavantajat ca mine? Suntem pana la urma prinsi in aceeasi minte intesata de diverse ganduri si sentimente. Mai mult de sentimente de cat de ganduri. Sau invers. Nu-mi dau seama de diferenta. Singura cale in care-mi dau seama ca un sentiment difera de un gand este cand incepe sa reactioneze fizic tot organismul, cand inima incepe sa-mi bata mai tare, picioarele sa-mi tremure, stomacul sa se procopseasca cu diverse insecte zburatoare denumite generic fluturasi (unii chiar foarte violenti cateodata, ai naibii insectoizi zburatori), si evident mintea rationala intra in sucombare subita.

Dar nu, nu pot declara vreodata ca ma inteleg, de aceea accept ideea (reticent dar umil) ca nu voi intelege complet vreodata alta fiinta umana. Accept asta in ipotezele date, dar cu toate astea nu reusesc sa ma abtin sa nu incerc. Sa nu-mi maresc antenele in directia oamenilor sa incerc sa-mi definesc propria minte in raport cu factorii externi. Ca pana la urma alta cale de a-mi analiza propria sanitate este sa compar ratiunea si gandurile recurente cu cele ale oamenilor cu care interactionez. Umanitatea, chiar si din mine, este ceva ce nu inteleg in totalitate, combinatia de empatie cu autodistrugere si cu sentimente ce sunt atat de complete si de perfecte in toate formele incat corup orice minte si o imping la decizii irationale si iresponsabile, combinatia de macabru cu frumusete sublima, ruda cu divinitatea...Nu, nu pot sa zic ca inteleg ceva din umanitate sau din ceea ce sunt. Sau din faptul ca sunt. Existenta imi este definita de cele mai multe ori de privelistea care o arunc pe geam dupa ce ma trezesc, dupa ce-mi reparcurg sutele de vise apocaliptice sau erotice, oribile sau frumoase ca o noapte de primavara privind stelele. Privelistea care este aproximativ aceeasi de la o zi la alta, schimbarile nefiind dramatice niciodata... asa-mi definesc realul si existentul, ca ceva intr-o schimbare foarte inceata, aproape imperceptibila intr-un interval de timp redus, o oarecare constanta. Ma astept insa de fiecare data cand deschid ochii sa vad dincolo de geam distrugere totala... ierni nucleare, cutremure de cod (imr 475 chiar), bombardamente, invazii extraterestre, invazii de mortaciuni, orice... Si constat cam zilnic ca nu se intampla nimic din toate astea, si ca de fapt viata nu-i asa de fatalista precum are subconstientul meu impresia in vise. Nu, viata e chiar destul de ... as zice frumoasa, dar este cliseic, asa ca voi spune ca viata este destul de porno. Porno intr-un sens bun, intr-un sens finut, nu german, ci frantuzesc, cu buget mare si silicon deloc. Viata este porno din simplul motiv ca este. Nu are nevoie de nicio explicatie, de niciun exemplu moralizator, de nicio poveste frumoasa, de nicio aventura spectaculoasa. Viata este porno daca te opresti o secunda din gandurile cotidiene si-i arunci o privire. Te va privi inapoi si-ti va zambi complice. Poate te vrea, poate te va respinge si doar te amageste, nu stii niciodata ce exact vrea viata de la tine. Unii zic ca viata-i femeie usoara, ca se culca cu toti si ne-o trage la toti, ca este un fel de transexual libian, care abia asteapta sa te apleci un pic sa-ti tragi sufletul ca sa-ti distruga ochiul care delimiteaza sensul unic ce nu trebuie vreodata infrant (ca ti se ia permisul pe urma, si e tragedie). Mie mi se pare simpatica insa viata. Poate e sifonata tot timpul, se imbraca ca si cum ar fi fost lovita de un autobuz de haine second hand murdare si apoi stropita de cativa rinoceri cu diaree, dar in ochii ei tot se vede frumusetea ce a castigat premiul de miss world odata candva. Si stii ca daca o scuturi putin de toate mizeriile care reuseste sa le gaseasca zilnic o poti face din nou vedeta, si poate castiga oricand cupa cea mare.

Desigur insa, ipoteza asta nu se aplica daca esti gandac si intamplator imi violezi domiciliul. Caz in care viata este un fel de cosmar venit sub forma unui papuc supradimensionat cu viteza hiperluminica direct peste tine exact in momentul in care te astepti mai putin. Da, se vrea si este o amenintare. Asta daca gandacii ar citi. Si ar avea net. Si mi-ar citi blogul. Si asta in mod regulat. Cam multe ipoteze deloc simplificatoare, s-ar putea sa fiu departe de adevarul existential si sa o fi luat putin pe camp. Dar imi place pe camp. Am visat ca imi faceam de cap cu Ea intr-un camp de porumb. Porumb cred ca era, nu eram foarte atent, toata mintea, privirea si sufletul imi erau absorbite de Ea mai tare si mai repede ca o gaura neagra. Si bratele o cuprindeau ca si cum viata ar fi depins de asta. Si depindea de asta. Imbratisarea, actul imbratisarii, si contactul fizic al pieptului si bratelor inferioare este o caracteristica intriseca pufoseniei si strict necesare supravietuirii. Aceasta stabilire de contact fizic, punte emotionala intre corp si minte, intre planul real si planul imaginar, aceasta este strict necesara mie ca individ, minte, suflet, si creatura pe baza de carbon pentru a supravietui. Pentru a infrunta inca o zi in inchisoarea de carne ce-mi este corpul. Cam ciudat sa vin cu o astfel de afirmatie dupa ce tocmai am declarat ca viata este frumoasa si pornografica in stil frantuzesc, dar ezoteric am dreptate, chiar este o inchisoare corpul uman. O inchisoare pe viata, ce-mi inchide mintea si sufletul intr-o lume pe care o inteleg foarte putin, si in care n-o sa apuc sa invat nici 1% din ceea ce-as fi vrut sa invat. Si nici 1% din ceea ce-as fi putut sa inteleg n-o sa inteleg vreodata. Si asa ma pierd in niste statistici de probabilitati dupa ce tocmai am revazut un film clasic cu arnold. Care din nou n-are nicio legatura cu scopul vietii sau cu vreun gand exprimat aici, dar care cumva imi reaminteste ca spectacolul merge inainte indiferent de factorii malefici din ei, si e bine sa ai intotdeauna o vorba de duh speciala pentru dusmani, indiferent daca ai dusmani sau nu. Replica este mai ucigatoare ca orice arma, pentru ca la inceput a fost cuvantul, si cuvantul inca are putere. De aceea nu fac abuz de el. Si cu greu ma abtin sa nu-l folosesc uneori, ca apoi sa ratez momentul optim pentru declaratii si sa petrec o buna bucata din timp regandindu-mi actiunea si sincronizarea. Si inca o buna bucata din timp gandindu-ma la incarcarea emotionala ce tocmai am estomat-o. Ca si cum as fi inghitit o grenada care avea cuiul scos. Si o explozie de ganduri si sentimente imi trece prin creier de parca ar fi schije. Si lasa marcaje, si lasa urme, si lasa arsuri, dar mai important, in loc sa conserve energia, o multiplica. Si asa ajung sa fierb in interior de ceva ce n-a reusit sa iasa. Ca o diaree ce refuza sa iasa, si in loc sa se duca spre locul damnarii eterne, refuleaza in interior. Desigur de aici probabil vin ideile de cacat, din astfel de metafore si alegorii pentru sentimente fabulos de pufoase si incredibil de pretioase.

Nu mai stiu de unde am plecat si unde am ajuns, stiu doar ca sunt mai lovit de fulger ca o pisica lasata pe varful muntelui cu o umbrela in brate. Si asta din nou intr-un sens bun. Atat de bun ca are gust de ciocolata. Ba nu, ciocolata este oribila fata de cat de bun e gustul asta...

Mi s-au spart si proiectoarele de ceata

Si ceata devine deasa
Tot mai deasa si mai deasa
Bezna ma apasa ca o melasa
Ma striveste nu ma lasa
Si ma impinge spre prapastie
Si-mi face mintea prastie
Si defec ganduri marete
Mintea-mi joaca feste
Noaptea ziua orisicand
Ma intreb oare pana cand?
Pana cand o sa orbecai
Pana cand gresite cai
Pana cand mosul cel de sus
Cu par alb si barba ca iisus
Sa-mi tot dea flashuri in felinare
Orbindu-ma in retrovizoare
Gandurile zboara prin minte
Ca sageti ratand tinte
Instagib cand nimeresc
Explozie de matze trantesc
Peretii de sange se manjesc
Sufletul imi innegresc
De violenta virtuala tampesc
O dau in balbaiala ametesc
Si incet incet innebunesc.
Peretii se strang in juru-mi
Gratii vesel colorate
Rima se duse odata cu sensul
Trigonometric sau orar
Dilema eterna intre bine si rau
Intre vis si realitate
Ceva ce nu pot concepe
Ceva ce nu pot realiza
Ceva ce nu pot decat ignora
O porcarie epocala
O diaree lipsita de substanta
Lipsita de forma
Lipsita de font
Lipsita de miros
Lipsita de culoare
Spatele ma doare
Lovit de camion pare
Cazut din avion direct in mare
Rana se umple de sare
Si spatele doare tare
Si ma culc neimplinit
Sperand la un viitor mai stupid
Un pic mai vesel poate
Sau macar ceva mai matur
Caci puerila rau e mizeria asta.

Fascinatia verde

Imi place verdele. Imi place lampa cu ceara lichefiata. Imi da un sentiment mixt pornografico-inocent de fascinatie bolnava. Un fel de curiozitate stiintifica chimica profund combinata cu necunoscutul ocult ascuns in curbele random ale lava lampului. Am inteles ca este un mod foarte performant pentru modelarea functiei de random complet in programare. Si ca se poate implementa foarte greu datorita caracteristicilor foarte dubioase dupa care se formeaza pungile respective de ceara fierbinte. Tare ma bucur ca am gasit bec ca sa-mi fac lampa functionala din nou. Nu-mi mai vine pe chestia asta sa aprind lumini sau lumanari in casa. Lumina verde alternanta liber imi da o stare vibrant-linistitoare. Mai ales daca o combin cu o muzica mai dubioasa, gen remixul din sunetele desenului alice in wonderland (pentru care ii multumesc din nou adinei, ca altfel nu ar fi ajuns la urechile mele aceasta piesa fenomenala de down-chill-electro). Mai dubios este efectul combinat cu biosphere, aceasta imbinare a elementelor oculte auditiv-vizuala avand efecte usor halucinogene. Simt cum imi pierd tangenta cu lumea prin asemenea melanj de experiente audio-video.

Am avut un vis foarte lung si foarte explicit despre goana in viteza spre ceva. Nu stiu insa spre ce ma grabeam. Cert e ca schimbam vehiculele ca pe ciorapi (chiar mai des daca stau sa ma gandesc). Visul incepe oarecum normal, cu mine in pat, proaspat trezit si gata de o noua aventura in dimensiunea alternativa in care mi se desfasoara toate visele (presupun ca-i aceeasi dimensiune alternativa de fiecare data, dat fiind faptul ca e o realitate auto-conturata si vag controlata). Dupa trezire constat ca a venit fratimiu acasa, si nu singur ci cu un fel de pisica. Cu care incep sa ma joc sa aud cum toarce. Pe masura ce toarce incepe sa se transforme violent in alta stare existentiala, nu inainte insa de a se agata temeinic cu o gheara de mine (m-am trezit fara zgarieturi insa). Coltii ii erau mici si bonti, deci presupun ca era o pisica tanara. Dupa cateva spasme devine un fel de caine combinat cu chupacapra din imortalizarile artistilor de la discovery. Care creatura era de altfel la fel de jucausa, si torcea si asta. Si a mai tors ce a mai tors si a inceput iar sa intre in spasme si sa creasca exponential in dimensiuni. Pana ce s-a transformat intr-un timp foarte scurt intr-o motocicleta. Si torsul a devenit un tors agale de motor in 2 timpi puturos la turatii joase. Ciudat mi-am zis in vis, si am incercat sa mangai motocicleta sa vad daca toarce mai tare. Si surprinzator sau nu, mi-am dat seama ca nu avea motor, avea doar un fel de rezervor de combustibil mai mare si mai pufos (adica acoperit cu un strat de piele sau ceva de genul). Ignorand asta am zis sa scot pisica/cainele/hibridul/motocicleta la o plimbare. Cu fratimiu in spate, si parintii in mondeo ca sa ne supravegheze am pornit pe strazi. Era noapte afara. Si un drum de munte de peste 2000 m inaltime. Vantul batea rece in fata, casca nu aveam, ochelari nu aveam pe nas. Cu toate asta tin minte ca vedeam foarte bine. Chiar atat de bine incat reuseam sa disting forme de creaturi ciudate pe trotuar in loc de oameni. Da, era trotuar pe drumul alpin. Nu stiu exact cine ar alege sa mearga pe munti pe un trotuar, dar ignorand asta a trebuit sa ma gandesc ca poate raman fara benzina. Si am oprit la o benzinarie. Prilej cu care am infipt benzina in rezevor, uitandu-ma surprins din nou ca nu exista motor. Apoi am teoretizat cu vanzatorul de la benzinarie si cu fratimiu ca daca suna ca un motor in 2 timpi ar avea nevoie si de ulei de amestec, ca la trabant. Si m-am dus catre ceea ce parea a fi o pompa de uleiuri de motor. Pompa care avea 10 tipuri diferite de ulei, dar niciunul de amestec. Dupa indelungi conversatii cu mine insumi, m-am decis sa pun un ulei care aparuse din neant langa pompa intr-un mic recipient de plastic. Turnand uleiul in rezervor, motocicleta a inceput sa intre in spasme, si a sucombat practic intr-un fel de implozie. Deloc surprins de idee, fratimiu s-a dus sa-si ia un suc din benzinarie. Eu intre timp am intrat in mondeo si vroiam sa-l conduc. Si am trecut la manevrarea lui din spate. Actionand pedalele cu puterea mintii, intrucat altfel nu ajungeam la ele. La volan si schimbator ajungeam vag peste scaunul si tetiera din fata. Apoi am plecat pe un drum gen autostrada pana spre o destinatie necunoscuta. Dupa ceva timp de agonie din cauza pozitiei total defavorabile pe care o detineam conducand masina, am ajuns intr-un mic orasel cu specific mediteranean (stradute mici si stramte, case intortocheate, dealuri si alternante mari de altitudine). Orasul era absolut pustiu dar cumva ma simteam urmarit. Am iesit din masina si era frig. M-am trezit dezvelit cu ceasul sunand ca un schizofrenic intr-un atac de epilepsie.

Mazga verde inca se freaca pasional intre proprile-i manifestatii. Biosphere inca rasuna in difuzoare. Azi toata ziua am fost un pic dezorientat. Un pic ametit. Culminand la pranz cu o ameteala generala de peste 5 minute in care aveam dubii daca pot avea incredere in picioare. Nu am cazut si nici nu aveam de gand sa fac asta, dar sentimentul a fost cam cretin. Poate ldd are dreptate si creste ceva in mine. Poate mazga verde imi aminteste de acel ceva ce e in mine si vrea sa iasa. De cand m-am ras in cap simt ca parca pielea nu-mi ajunge. Ca parca ceva din mine a mai crescut in timp ce ma radeam in cap.

Miroase a frig. Miroase a craciun. A frig stabil si bucuros. A sentimente pasnice si lipsa managementului din viata mea.

Ar trebui sa-mi fac propria televiziune. Si sa candidez ca presedinte. Sunt curios daca m-ar vota cineva.

Patriot sau nonpatriot xt?

Merge bine, are viteza de transfer sustinuta si rezista la socuri apa si virusi. Patriotul ce altceva? Precum un patriot autentic, care rezista si el la socuri, apa si virusi.

Am fost azi in inima bazei inamicilor, in facultatea de arhitectura. Roiau inauntru. Ma simteau cred ca nu-s de al lor. Lipsa cearcanelor si calculatorul din ghiozdan ma dadeau de gol mai rapid ca si cum as fi avut un semn pe frunte. Cu toate astea, la anul 6 n-am observat cearcanele specifice. E ca si cum o relaxare se impune pana la urma. O liniste dinaintea furtunii de proiect de licenta. Panica si haos la inscriere. Restante din burta din cauza secretariatului. Panze de paianjen pe pereti. Anarhie.
Si inca nu m-am prins daca are structura in cadre sau e o dala groasa. Pare foarte vernaculara toata structura. Crescuta pe aici pe acolo, cu cate un birou inghesuit te miri pe unde si cand. In astfel de momente ma simt mai in siguranta intre peretii jegosi ai utcb-ului. Desi imi plac mult arhitectii. Colegii lui fratimiu indeosebi. Oameni foarte speciali intr-o cladire nu foarte normala.

Azi am dormit mult dupa operatiunea arhitecturala. Cred ca tind sa ma retrag in lumea viselor indiferent de ce se intampla in lumea reala. Imi place sa cred ca prin vise imi voi gasi adevarata menire si poate adevarata natura. Niciodata n-o sa fiu de acord ca-s de pe planeta asta. Desi imi place pamantul, imi place natura, imi place planeta, nu ma simt indigen. Poate undeva candva, mascata dupa o nebuloasa mi se ascunde adevarata natura. Poate sunt un experiment al unei vechi civlizatii. Sau poate doar sunt om, si-mi pun probleme de integrare in conditiile in care nu stiu limitele integrarii si nu-mi plac foarte mult constantele de integrare. Ma simt printre vise ca scott bakula, calatorind din dimensiune in dimensiune incercand sa-mi gasesc casa. Si de fiecare data ma trezeste un telefon, o alarma in parcare, o bormasina, etc. Ma gandesc totusi ca ar trebui sa fiu mandru ca sunt om pana la urma, intrucat am cel mai tare dar din univers, darul creatiei. Decat un observator al unei rase departate, prefer sa cred ca pot materializa idei noi prin sinapse random. Si totusi e departe de mine gandul creatiei, intrucat nu-mi dau seama cum poate functiona o materializare din nimic al unui ceva. Nu-mi pot inchipui cum se pot forma microparticule. Mai degraba e aceeasi masa universala constanta, care isi tot schimba forma in functie de fortele exterioare (sau interioare, desi cred ca nu exista forte interioare, ca pana la urma fortele interioare sunt fortele care apar intre ceva si ceva, si privind doar acel ceva, nu mai are nimic care sa produca interactiune in el insusi). Mi-a ramas in cap si-n timp ce ma culc si cand ma trezesc ce ne-a zis profu de management (stiu, nici eu nu ma asteptam sa retin ceva, damite sa ma mai gandesc la ce-am retinut), respectiv ca omul nu vrea prin definitia muncii sa lucreze cu drag si spor. Oamenii lucreaza pentru ca trebuie. Trebuie sa-si intretina familia, trebuie sa-si plateasca darile, trebuie sa traiasca. Pe de alta parte fara munca omul s-ar plictisi si ar incepe sa refuleze energie si creativitate in mod distructiv sau constructiv in functie de natura si mostenirea ancestrala din el. Si probabil intra si propria vointa undeva in ecuatie. Printre ultimele constante. Nu mai am idee de la ce-am plecat. Nici unde am ajuns. Cred ca am derapat putin. Si n-a intrat esp-ul. Nu stiu unde ma aflu. Sunt cu roata-n sant. Cred ca e noapte. S-ar putea sa fie senin. S-ar putea sa vad o bolta instelata. Apropo de asta o parte critica a excursiei la malaiesti, fara de care n-ar fi fost o excursie deosebita, a fost bolta instelata din valea malaiestilor. Un cer senin si o bolta mai plina de stele decat am vazut de ceva timp (de anul trecut daca nu ma insel, de la curmatura). Stelele ma adorm instant. Imi trece mintea prin atatea ganduri de calatorie interspatiala, forme de viata superioare, originea si directia omenirii, originea si directia universului, prezenta unei entitati superioare care sa ne dicteze actiunile in vreun fel sau altul, noosfera ca loc de manifestare, si uite asa adorm aproape instant. Mai mult de 10 minute nu ma pot uita la nicio bolta instelata. Tind sa cad lat. Ar trebui sa incerc sa ma duc undeva pe munte sa dorm bivuac, dar asta abia vara. Sa adorm uitandu-ma la stele. S-ar putea sa aiba efecte deosebite. S-ar putea sa ma faca sa vreau sa ma proiectez astral si sa ma documentez riguros despre cum se face asta. Nu-mi place orasul. Nu-mi place cand ploo ca nu se mai vad stelele. Dar imi place ca tine oamenii in case, si departe de strazi, facand orasul sa para mai pustiu. Si din cauza ploii pare si sonorul sa fie dat mai incet. Se induce o stare de somnolenta generala in care toti orbecaim spre treaba ce o avem de rezolvat cu gandul unui somn iminent. Sau cu gandul ca ne cresc culturile, cazul lui ldd.

Am vazut ieri fantana. Filmul, nu locul de extragere al apei. Si mi-a placut. Chiar am incercat sa vad daca ma afecteaza emotional. Si da, din cauza lui clint mansell era cat p-aci sa-mi iasa niste lichid translucid din senzorii optici. Frumos film, frumoasa idee, dar cam ciudata logica derularii actiunii. Prefer sa cred ca este o metafora frumoasa la acceptarea mortii ca un lucru natural in ciclul vietii, si ca nu putem sa pacalim la infinit natura umana. Si ca trebuie din cand in cand sa ne ducem cu copacul spre o nebuloasa. Si sa-i soptim suav despre traictorie. Chiar mi-a placut filmul. Regret ca nu l-am vazut mai devreme, dar ma bucur ca l-am vazut abia ieri, intrucat mai devreme nu aveam rabdare de un astfel de film. Ma uit greu si rar la filme, intrucat prefer filme fie foarte urate, fie porcarii fara sens (gen killer clowns from outer space, care inca ramane mega epopeeic de epic de prost). Mai vreau un film gen the fountain. Tot ceva despre conditia umana in preajma ideilor de nemurire. De fapt daca stau sa ma gandesc mai bine e al doilea film in mai putin de o luna cu aceasta tema. Probabil nu vreau sa accept sau sa imbratisez ideea mortii proprii. Ce-i drept nu m-a mai durut la fel de regulat capul, deci ar trebui sa fiu ok. Dar nu ma voi impaca cu ideea pana ce nu voi levita. Fie eu, fie un copil de-al meu.

Imi place sa cred ca sunt am o aura de bulan imens si invulnerabilitate, care-i molipseste pe cei din jur.

Railgun. Now with sugar!

In baie am miros de scortisoara, cacao si piersici. Miroase foarte puternic a prajituri. Incidental si eu miros tot a prajituri. Mi-e teama ca la noapte ma voi manca. Desi este deja dimineata. Nu-mi amintesc exact cand m-am mai culcat singur dupa ora 6, dar se pare ca azi o s-o comit. Motivul somnolentei mele absente nu poate fi party maximum, cele 2 sticle nefiind suficiente pentru a induce energie in organismul meu. Sau cel putin sper ca nu sunt suficiente, ca parca ma incearca o lipsa de mana si deci o nevoie de potiuni magice.

Ca sa incep cu inceputul pot preciza ca am fost la o nunta. A alexandrei cu daniel. Carora din nou le doresc o casa de beton armat. Sau de metal, cat timp e tratat corespunzator pentru comportament favorabil la foc. Si mi-a placut la nunta. M-a facut putin sa privesc in viitor la momentul in care probabil si eu voi renunta la libertate si voi imbratisa ideea unui viitor glorios impreuna cu o fiinta speciala (probabil cea mai speciala din univers, macar pot sa sper nu? ). Si m-a intristat putin ideea ca fata cu care ma jucam cand eram mic cu lego, si cu monopoly, si cu care practic se interconecteaza o buna parte din copilarie (respectiv cea petrecuta in afara casei) s-a maturizat si si-a luat viata in maini din toate punctele de vedere. Stiam dintotdeauna ca va veni acest moment, dar parca pana nu am intrat in biserica parca nu mi se parea plauzibil. Ceva lipsea din ecuatie. Si intrand in biserica pot sa recunosc sincer, desi pe viu cam slabe sanse sa afirm asta treaz, ca ceva fluid mi-a iesit din ochi si mi-a trecut razant pe obraz. Cred ca am fost realmente bucuros pentru ea. Alta explicatie plauzibila nu poate exista. Si ceea ce e mai ironic e ca tocmai vazusem star trek t3h movie, si incercam sa-mi dezvolt latura vulcaniana, sau vulcana, aia cu logica infailibila si lipsa de sentiment. Bine ca am esuat lamentabil, ca oricum era o idee cam proasta.

La nunta desfasurata in restaurant nu pot sa adaug vreo descriere exacta sau vag inteligibila, dar pot trage concluzii stranii despre ceea ce a fost si ceea ce putea fi. Respectiv chiar ma asteptam la o pinata imensa sa coboare din tavan. Si chiar sunt ruda cu tata la modul in care dansam. Mai putin ca eu chiar incerc sa ma uit in ochii persoanei cu care dansez. Si cateodata imi place sa cred ca dansez foarte misto. Si chiar imi place. Si voi mai face asta. Si a fost misto la nunta. Si ar trebui sa ies mai des in cluburi, sa clubaresc cluburile clubare. Ca sa fiu mai cluber fara skill in blunt objects. Ca desi imi place james, doar o melodie imi merge la suflet, si aia pentru ca-i despre clarkson. Care tocmai a filmat pe transfagarasan. Pe care vroiam sa merg iar. Dar poate voi merge cu ceva mai fasnet data viitoare deci intr-un fel poate fi bine. Si incepe facultatea, si asta nu poate fi bine.

Cert este ca am vazut 2 filme in aceeasi seara. Si semanau destul de mult intre ele. Desi unul era despre traficanti de droguri in rio, si alalalt era despre zei egipteni in viitor violand copile cu parul albastru. Asemanari am gasit o droaie, de la teme comune (cautarea dragostei, drama oamenilor ce nu reusesc sa scape din mediu, jocul politic volatil, criminali, violatori, politisti inutili, lipsa dreptatii universale, denaturarea oamenilor in animale, etc), la personaje comune (suspectez ca morcov era de fapt anubis, dar nu pot demonstra asta la naiba!). Cert e ca ambele filme au fost foarte distractive si si-au atins bine scopul si ideile. Mai mult mi-a placut insa immortel, pentru ca n-am reusit sa-l inteleg complet (sper ca filmul este mai profund decat mi s-a parut, si ca am ratat ceva esential in frazele spuse in franceza despre nemurire si scopul oamenilor in univers ca furnicile in ferma zeilor), dar si pentru ca modul in care cidade de deus e prezentat mi s-a parut mai mult comic decat drama. Asta desi drama oamenilor si privirea pustiului era foarte expresiva. Tragic, un film bun care n-a reusit sa ma impresioneze in totalitate, sau sunt mai usor impresionat de idei glorioase si cocktailuri bune (combinatia de mutanti cu par albastru si extraterestrii sub forma zeilor egipteni in viitor nu poate fi decat absolut geniala). Ideea generica din ambele filme este aceeasi: nu te juca cu fazere in camera motoarelor. Poate exploda materia neagra si se face o gaura neagra si nu mai ajunge tiberius capitan. Si daca nu ajunge tiberius capitan, dispare umanitatea pe de-a intregul.

Si ce pofta de quake am. Probabil maine, sau recte azi mai tarziu voi dezlantui un carnagiu virtual cu inamici imaginari. Asa cum fac si in viata reala prin casa. Dar fara armele aferente.

Fa duda, munte-duda!

Sunt ametit. Chiar foarte ametit. La nivelul la care trebuie sa cam stau jos ca sa nu cad jos. A naibii forta gravitationala, nu poate actiona si ea mai haotic? Ar fi mai distractiv sa cazi ba pe podea, ba pe tavan, ba pe perete, ba pe geam. Cam greu cu echilibrul in momente critice (interactiunile cu baia imi dau emotii la acest gand), dar o variatie ar fi binevenita. O sa fac o cerere in acest sens spre o entitate superioara.

Am renuntat la ideea de a mai improviza la teorie la examene. So far so good, am luat dinamica. Cu o nota nu chiar neglijabila chiar. Dar nu-s mandru de mine, ca stiam ca sunt capabil. Sunt insa foarte mandru de ana (al care link catre orice pagina de facebook/hi5 nu-l voi pune din motive logice) ca a reusit sa ia statica. Astept cu nerabdare statica II si dinamica. Ca astea mi-au placut mai mult decat statica I.
Si asta ma aduce in alta dezordine de idei la problema ce ma tot roade de cateva zile.
Cine dracu a facut programa asta? Am facut 2 ani de materii complet, adica COMPLECT inutile. Mai bine incepeam facultatea direct in anul 3. Cred ca ieseam mai castigati ca timp si spatiu. Si nici nu ne mai calcam in picioare pentru sali libere si laboratoare de limbi straine. Dar parca mi-a mai murit spiritul razvratit de azi dimineata si pana acum. Sau e de la faptul ca se cam invarte incaperea cu mine. Si nu, n-am alcool in sange. Si nici vreo alta substanta luata cu buna stire in scopul ametirii.

Aseara stateam in pat cautandu-mi linistea si pacea si gandurile-mi dadeau tarcoale si regretam faptul ca am inchis calculatorul, ca as fi putut sa deversez o gramada de mizerii pe internet, eliberand practic balastul de idei stupide care-mi veneau inainte de examen.
Gen ideea terminatorilor sub forma de copii nou nascuti. Perfecti pentru a fi lasati la mila oamenilor, si perfect pentru a-i omori pe acestia. Oameni pot fi distrusi usor prin mila. Sentiment cam primordial si care te lasa instant fara aparare. Totul e sa fie acolo prezenta, si nu indepartata de ani de schije si lupte cu roboti. Dar daca iti pierzi mila, nu-ti pierzi practic o parte din umanitate? Empatia prin care tot definesc oamenii? Si daca-ti pierzi umanitatea, nu devii tot robot, si practic pierzi lupta impotriva robotilor? Poate ar trebui sa ma uit la ultimul film terminator ca sa-mi raspund la aceste intrebari intrebatoare.

Vreau un scaun de S pentru calculator. Cu tetiera si cotiere. Si masaj si ventilatie. Si volan. Si schimbator manual in H. Si pedale. De fapt, cred ca vreau toata masina. Si de fapt, am loganul pe mana, as putea sa ma duc in el, dar n-am net in logan. Este tehnologic depasit din acest punct de vedere. Dar pe de alta parte, daca as deschide un notepad unde sa scriu acest entry, chiar si offline, contribuind candva la internet, as crea internet, si deci as genera o bucata din internet. Si asta poate fi bine. Sau poate fi foarte rau.

Vreau sa fug. Nu stiu de ce sau cand sau unde. Sau daca am de ce sa fug. Dar ma gandesc ca mi-ar prinde bine ca antrenament pentru cand va fi lumea postapocaliptica si voi fi nevoit sa fug de cainii mutanti din cartier, in cautarea hranei neafectate de radiatii. Si probabil ma voi impiedica de asfaltul viu si ma vor manca de mort cainii mutanti. De mort pentru ca sunt slabe sanse sa supravietuiesc unui atac nuclear. M-am testat si se pare ca sunt destul de vulnerabil la foc si pucioasa. Nu-mi ramane decat sa fac fapte bune ca sa nu ajung in iad. Unde e mult foc si pucioasa. Si-mi scad si rezistentele din obiecte cu peste 50% din cauza scenariului asta tampit si problemelor de echilibrare ale jocului. Si probabil n-au nici un drop rate frumos in iad. Dar pe de alta parte avand o eternitate la indemana, sigur gasesc niste obiecte misto rau in iad. Cu care sa desfintez demonii si sa gasesc si iesirea din nivel.

Azi stand pe balcon la bunica si jucandu-ma cu o bucata de prefabricat si o surubelnita (eram intr-un moment de fade out foarte adormit si nepasator, se poate intelege care era gradul meu de concentrare in clipa respectiva, si ce faceam cu surubelnita si prefabricatul de beton) am avut un moment de clarviziune in care am constientizat pentru prima oara ca un copac este o fiinta vie. Parca se misca dintr-o vointa proprie, si nu doar din efectul coanda al vantului sufland puternic in frunze. Parca ceva rezona din el cu restul mediului. Cumva acel copac care e acolo de cand am fost prima oara la bunica, si deci sigur m-a depasit in varsta biologica, si care nu m-a impresionat niciodata, azi a reusit sa-mi atinga o coarda. Undeva in mine am simtit ca este o entitate vie. Ciudat sentiment sincer sa fiu. Parca mi-a dat cineva o palma din dosul ratiunii. Probabil mi se trage de la faptul ca in clipa respectiva, pe masura ce ma jucam cu structura prefabricatului (se vad deja armaturile iesind pe alocuri, fisuri adanci etc) ma gandeam cum curge lent betonul, si cum lucreaza la nivel molecular fiecare particula de materie. Si cum miscarea browniana are loc si in ceva care pare foarte solid si compact. Niciodata n-am reusit sa-mi asum bine aceasta idee. Cum ceva care este solid de fapt este tot o retea spatiala de corpusculi disparati si intr-o miscare continua. Parca ceva nu vrea sa-mi dea pace din aceasta idee. Microcosmosul ma depaseste prin complexitate mai ceva ca macrocosmosul. Si de fapt daca stau sa ma gandesc nu-s asa de diferite. Se joaca doar cineva cu un scale din cand in cand, intr-un autocad al vietii. Unde nu sunt cote, si nu se da niciodata purge. Dar poate se va da candva si un purge.
Intrebarea este cine opereaza programul. Dar mai ales, cine a facut programul? Pe ce ruleaza acest program? Si cine a facut partea fizica pe care ruleaza? Are parte fizica? Noroc cu xkcd si ideea de binaritate la nivel biblic care doar din pietre poate programa un univers intreg. Si fara buguri. Si unde niciodata fluxul nu se intrerupe, si nu se ramane niciodata fara memorie. Am uitat de la ce idee am plecat. Dar acum imi amintesc ca am lasat ideea telekineziei sa-mi scape in momentul in care m-am lovit de o mare problema. Sa fiu una cu universul. In toate cartile de chaos magick am gasit aceasta problema. Sa fiu una cu universul. Nu sunt una cu universul oricum? Trebuie sa-l percep in forma lui atat macro cat si micro scopica? Sa reusesc sa am o viziune titanica de ansamblu asupra mediului ce ma inconjoara? Are vreun om aceasta capabilitate? Sunt cumva dezavantajat tehnologic de lumea fizica ce ma inconjoara si de gandirea binara ce mi s-a format prin ani de lego si fizica? Desi imi place mult fizica, trebuie sa recunosc ca n-am inteles niciodata cum se bat cap in cap niste idealizari si modelari. Si pe chestia asta in facultate m-am cam indepartat total de la idee. Macar asa sunt impacat cand ni se preda o amortizare ideala la dinamica, si pe urma ni se prezinta probabilistica generala si complet haotica a betonului. Un material atat de random incat nu poti aprecia niciodata foarte precis cum se va comporta. Mi se pare enervant, raman la metal. Desi imi place si betonul. Cu mult usturoi. Orice e mai bun cu mult usturoi.

Mac arena

N-are niciun sens. Niciun sens. Dar ca sa ma incadrez in tendinte trebuie sa precizez si eu ce ma frapeaza la moartea unui anumit mare artist muzical care se juca cu zombii si undeazi in general.
Eu zic ca a fost omorat de industria muzicala aflata pana la buric in criza pentru a resuscita vanzarile unui mare artist care oricum era in cadere libera si nu mai prezenta interes economic. E totul o musamalizare. Precum musamaua din bucatarie care refuza sa se curete indiferent cat freci la ea!
Si mai zic ca este ciudat faptul ca in unele autobuze este aer conditionat. Ciudat intr-un sens bun. Am fost realmente surprins sa constat ca nu transpir intre atatia oameni in varsta, desi erau toate geamurile inchise. AC 1, transpiratie 0.
Am visat iar ca aveam un a6. Cred ca-mi place mult masina. Sau poate se leaga de a6-ul din test drive, care tocmai a iesit din rodaj la circa 800km (deloc mult daca stau sa ma gandesc, mai ales tinand cont ca nu exista rodaj in jocul asta. Sau exista, caz in care acum o sa traga mai bine motorul, mmmm).

S-a terminat in alta dezordine de idei si sesiunea. A inceput santierul. Sesiunea s-a incheiat cu scorul 3 la 2 pentru mine. Desi nu-mi explic cum sau din ce motive astrale am picat betonul. Proful nu este de gasit, daca se regaseste printre cititori, va rog ziceti-mi intr-un comment ce anume am gresit ca sa stiu sa invat ceva. Ma enerveaza sa pic un examen fara sa stiu de ce. Nu din motive de ego, ci doar pentru ca in restanta, cu aceleasi subiecte in fata, as face aceleasi greseli. Si deci nu invat nimic si educatia-mi stagneaza. Va rog salvati-mi creierul din fata regresului sau stationarii, eu vreau sa invat, indiferent cate restante sunt necesare. Epic spus, cred ca nici eba nu putea sa sublinieze mai bine necesitatea unui dialog deschis cu profesorii si importanta educatiei in mintea tinerilor ingineri.
Santierul insa e frumos. Sunt turci, sunt chinezi, sunt talibani, sunt si romani cativa. Mi-a placut indeosebi faptul ca chinezii si-au facut din niste boxe auto si un cd player niste boxe fullsize, folosind drept carcasa resturi din rigips. Apreciez de asemenea si faptul ca n-a facut niciun muncitor vreo gluma proasta si sa ma impinga in timp ce ma aplecam (de la etajul 6 incolo) peste balcon sa vad daca-i tencuit. M-am si suit pe o carcasa de armatura la cota 39. Am vazut o gramada de lucruri si inteleg ca voi mai vedea o groaza de lucruri. Multumesc pe aceasta cale in mod public Anei ca are rabdare sa ne arate si sa ne indrume astfel incat sa nu ne rupem gaturile.
Ca o alta observatie pot adauga ca o casca alba pe un santier are un efect interesant. Nu numai de booster de ego de inginer, ci si social, multi muncitori simtindu-se obligati sa salute cand trece pe langa ei o casca alba. Sau sa astepte la baza scarilor, desi prioritatea este de urcare nu de coborare.

Ciudat, ma trezesc cu criminalii in cap. Intrebandu-se daca suntem oameni sau hamsteri. Daca stau sa ma gandesc mai bine, melodia asta chiar nu e rea. Ca dovada mi-a ajuns cumva in scalp. Desi poate nu-i o dovada buna, ascult multe porcarii. Muuuulte porcarii. Am fost si la concertul baietilor astora. O experienta deosebita din toate punctele posibile de vedere. Chiar si tehnic, am admirat destul de mult structura metalica a scenei. Nu pare asa de complicat de calculat. Mai preocupat eram insa cu altceva in timpul concertului :) ...

Am visat iar dubiosenii. Ceva cu forte speciale intr-un secol trecut intr-o dimensiune paralela, warcraftian-lovecraftiana. Si am visat ploaie. Si am visat-o pe ea. Si am visat ca zburam. Si nu ma mai omora nimeni. Eram intreg si bine. Chiar fericit. De fapt, o buna parte din vis a fost reenactment la ziua care tocmai se incheiase. Numai ca decorul era putin schimbat. Mintii mele ii place sa schimbe decorul ... Si acum l-as schimba complet. Astept cu nerabdare perioada cand ne luam toti liber si mergem incotro ne taie capul. Cu o mica intalnire inainte ca sa ne punem la punct planul de atac.

Ca sa completez acest text dezorientat pot adauga ca sunt oficial acum fiu de presedinte. Un fel de prim-fiu. Desi sunt al doilea. Voi fi prim-secund-fiu. Ca o prima forma de abuz de putere voi face o statuie cu tata imbratisand cerul in mijlocul parcarii. A stai ca tata nu prea imbratiseaza cerul. Eu imbratisez cerul. Ca sunt foarte pufos. Desi ma voi rade in cap. Spre eterna panica a celor din jur. De fapt, cred ca azi voi savarsi acest gest marsav de pseudo-auto-trepanatie. Ca-mi place. In vis eram chel. Tin minte asta pentru ca simteam ploaia direct cum se loveste de scalp, si nu de par. Imi tremura un deget. Poate e un semn ca am gasit apa sau ceva, undeva. Nu-mi dau seama. Nu-mi dau seama nici daca tastez ceva in afara backspace cu degetu mic. Poate enter din cand in cand, alte semne nu prea folosesc in acest text lung si care deja a omorat orice tentativa de a fi citit.

Si intr-un final, sa explic si titlul. Macbook arena, tai cartea si devine cantecul popular din anii 90. Merit un premiu pentru acest pun.

Si vorba criminalilor. Suntem oameni sau suntem hamsteri? Ce te face om? Mai exista umanitate in noi? Mai exista sentimentele principala care te definesc ca om. Mai exista empatie? Raspunsul la toate este da. Si ceapa.

Metalizat sau perlat? Iar dileme?

Sau mai bine mat. Sah mat. Pentru ca precum zicea un mare comandant odata, a nu conteaza ce zicea, ca-mi vine sa traduc si-i strica farmecul lui zapp. Ultima dilema ce-mi da tarcoale in ultima vreme este lupta intre instinct si constiinta. Alegerea intre a urma o voce interioara, sau a cantari balansat si logic. Dar ce inseamna sa gandesti logic? Din scoala am invatat ca logica inseamna reteta de prajituri. Intampini problema A, actionezi B. Intampini A prim, actionezi cu C. Cauza-efect, nimic fandosit sau dificil. Dar cand esti pus intr-o situatie complet noua, cum reactionezi? Asta mi s-a parut intotdeauna foarte dubios atat la sistemul educational cat si la educatie in general. Desigur, acumulezi experienta sa intampini orice neprevazut cu anumite masuri de siguranta, coeficienti si normative. Astfel incat, desi nu intelegi complet problema sa-i gasesti solutie macar temporara.
Cred ca din nou aberez despre teme evidente. Dar tot ma macina. La fel cum ma macina de ce am acelasi album cure in acelasi loc pe acelasi hard in doua foldere diferite. Ceva sfideaza logica. Ceva sfideaza explicatia.

O ruda mai in varsta si implicit mai inteleapta, desi nu e regula obligatorie, sustinea ca omul nu trebuie sa simta, ci doar sa gandeasca. Caci asta ne separa de organismele din jurul nostru. Instinctul controlat si tinut in temnita. Dar cum sa-ti inchizi instinctul, cand poate fi legatura ta cu ceva mai ... divin sa zic? Daca ar exista un al hatispelea simt (pierdut numaratoare, declar nula) acesta se cam leaga de instinct. Tipul de instinct ce-mi hraneste atat premonitii, cat si mana insasi. Nu mana atasata de mine si cu degete, ci in sensul de energie spirituala. Suspectez destul de convins ca tot instinctiv se poate dezvolta orice talent ce sfideaza logica, gen cele cu tele (kinezie, patie, simpatie, fon, etc). Sau poate totusi e alta parte din subconstient care se ocupa cu aceste talente, si cu visele, si cu mana. Si nu neaparat cu instinct cu tot.

M-am pierdut in propria idee. Mi-a dat tarcoale, dar n-a vrut sub nicio forma sa se sudeze de aceasta pagina intr-un mod coerent. Se poate observa usor ca am maine examen la metal. Recte azi, considerand ora. Raman in dileme, si nu pot trage concluzii, dar pot declara ca mi se pare optima o decizie luata in acord cu un instinct latent. O vointa superioara care sa dea mici hinturi si pointere din cand in cand (gen http://xkcd.com/138/ ), si care sa-si dea intr-un fel acceptul, dand astfel siguranta ca o decizie luata partial intuitiv este cea care poate produce satisfactia maxima. Intr-un plan spiritualo-psihologic desigur. Nu le poti multumi pe toate intotdeauna. Ma simt totusi obligat sa completez ca nu ma pot considera crestin. De nicio culoare, forma sau gust. Daca e cineva acolo sus si nu mi-e vecin sau avion, da un bip. (extraterestrii in forma unor creaturi inteligente de pe alte planete nu intra la acest capitol, oricat ar fi incercat daniken sa ma convinga ca totusi ei sunt adevaratii zei. Nu, nu-s de acord, poate cei mitologici din politeisme si legende. Cei cu forma fizica si manifestati in planul asta. Eu caut ceva mai sus, un scop mai suprem, un ceva mai mare. Cred ca tot la universul pe de-a intregul ajung. La cat de mare e, ne cuprinde si ne inconjoara precum forta. Suma materiei din univers == energie infinita ? energie infinita == zeitate in acceptiunea generala sub denumiri cu dumne ? Meh, ce paranteza lunga, ma culc gata. )

Pasarica

Am descoperit lucruri noi azi in timpul cursului de beton. Respectiv faptul ca ciorile sunt destul de dezorientate incat sa se loveasca de un geam. Si ulterior sa stea sa asiste la cursul de beton, urmarind cu interes sporit ideea calculului neliniar elastic. Data viitoare nu o sa inchid geamul, sunt curios daca o sa intre in amfiteatru si o sa-si scoata un pix si o foaie sa ia notite. Din ochi parea foarte interesata, fie de beton fie de mine, intrucat avea pupila dilatata. Sau tocmai fusese la oftalmolog. Pacat ca am vazut cand eram mic filmul lui hitchcock si am ramas traumatizat daca vad mai mult de 2 pasari in acelasi loc geometric (fara sa se telefragheze insa). Poate de aceea nu am dat la ase. De fapt acum pare o idee buna sa fi facut ase-ul deoarece mi-ar fi hranit spiritul mesianic prin ideea ca as fi putut salva cumva societatea din calea crizei economice necrutatoare ce a omorat cautarea spirituala a unui tanar student, sau posibilitatea cautarii spirituale a unui tanar student, intrucat situatia este departe de a fi apropiata de stiinta mea. Situatia cu permisiunile de cautari spirituale in zone spirituale aferente chinei.

Si deodata, s-a auzit si un pescarus cum venea la atac. Pacat ca n-a intrat si el in bairam cu cioara. Probabil era un pescarus rasist. Care nu vroia ca cioara sa-i fure pestele din cuib. Asa ca probabil l-a fript. Pe peste. Si protesta vehement ceva rasist la adresa ciorii. Pot presupune ca pescarusii sunt fel de clasa superioara printre pasarile cartierului Tei, fiind ceva mai rari decat porumbeii de exemplu. Desi teiul poate fi un motiv romantic si ar merge completat intr-un tablou idealizat si de porumbei albi precum spuma marii dintr-o toaleta ecologica scoasa din uz.

Am omorat fundatia cu piloti cu tot. Sper doar sa nu citeasca cineva ce teorie am extras din normative si stasuri, fiind o gargara random cumva lipita de hartie in timp ce ma gandeam ce as face daca as avea suspensii in loc de picioare. Si au iesit astfel formulari de genul "radierul cedeaza deoarece pilotii il penetreaza barbar". Poate macar obtin un bonus pentru originalitate. Rau pentru umanitate ar fi sa redactez eu un stas/indrumator. Ca as formula la fel de cretin. Precum sunt. Cand nu am chef sa copiez din stasuri. Cine zice ca-s incoerent? Zilele astea poate-mi obtin licenta poetica. Poate ar trebui dat un examen pentru a obtine o licenta poetica. Cam ca un permis de conducere. Cu teorie si traseu. Traseu de obstacole lingvistice. Cum ar fi verbul "a fistichi". Care inca nu inteleg prea bine ce inseamna. Ma gandeam sa-l folosesc cu sensul de "a deveni fistic". Un exemplu concludent fiind "Bai aluna asta se fisticheste daca o bagam in acceleratorul de particule din frigider" (*frigiderul meu e accelerator de particule, transforma orice in gunoi, mai putin alcoolul care cumva e imun. Asta inseamna printre altele ca alcoolul nu poate fi accelerat si deci nu contine particule. Deci este un fel de unda electromagnetica. Dar si unda electromagnetica contine particule. Mi-am pierdut ideea. Dar era ceva cu alta stare de existenta. Poate alcoolul e de fapt esenta universului, si de aceea se consuma in cantitati mari, demonstrand abilitatea si cautarea nemarginita a oamenilor de a atinge divinitatea in adevaratul sens al cuvantului)

Inca putin si m-am fistichit de tot. Dar macar nu m-am alunit. Si nici nu m-am migdalit. Desi am multa migala. Deci ma pot considera un migalit nemigdalit pseudofistichit. Conchid ca textul asta si-a pierdut sensul original si a capatat un alt sens, care nu este nici trigonometric, nici sexagesimal, ci este cum accentua un profesor, de-a dreptul un sens sexigesimal. Si asta inseamna ca poate avea si o tenta erotica. Totul tine de imaginatia fiecaruia. Si de fistichire. Fisticul e bun.

Something something something dark side

Un plan malefic iese la iveala. Cu un yoyo poti cuceri lumea folosind multiple procedee simple si eficiente. Insa ambele necesita multa rabdare.

De exemplu, o varianta buna de dominatie mondiala prin yoyo este folosirea lui cu scop hipnotic. In sensul asta nu ai nevoie decat de niste leduri si/sau un spinner. Si niste ochi ciudati. Eventual cu un strabism pronuntat si intentii malefice. Ochii negrii ajuta de asemenea, dand impresia de ochi ai diavolului, efect manifestat prin confundarea totala a retinei cu restul ochiului, privand restul lumii de intelegerea directiei in care te uiti sau intentiile adevarate. Si in timp ce hipnotizezi oamenii cu miscarea suav-oscilatorio-dubioasa a jucariei, poti sa le impui ganduri criminale, facandu-i fie sa se omoare intre ei, fie sa rastoarne guverne, fie sa se comporte ca niste gaini, dandu-ti astfel puterea de zeu, sau de politician. Discutabil, hipnoza nu a fost niciodata forma mea favorita de manifestare a vointei. Mi se trage din concepte Wicca de noncorupere a individului si rupere a vointei acestuia de cursul ei normal. Manifestarea vointei intr-un plan superior de existenta ar trebui facuta cu responsabilitate. Nu este nimeni mai superior decat altul, oricat ar deranja ideea asta...

Un alt mod de dominatie mondiala cu un yoyo ar fi urmatoarea varianta:
Se detaseaza sfoara ordinara, si se pune guta foarte flexibila. Sunt convins ca exista si se comercializeaza, faptul ca nu stiu eu unde sau cum se numeste tine de faptul ca nu sunt pescar, desi as dori sa pescuiesc candva, dar sa nu ne abatem de la subiect. (ca sa ma abat putin ma gandesc ca ar merge sa pescuiesc candva de pe yahtul meu in timp ce nevasta supermodel se plimba pe punte si-mi aduce un pina colada, pescuitul presupunand desigur ca voi arunca pestele la loc in apa, intrucat nu pot sa-l omor, si nevasta va intelege asta) Asadar, echipat cu guta in loc de sfoara, yoyo-ul devine o arma letala, putand trece neobservat de orice filtru de politie, si garantand asasinate silentioase si aproape neidentificabile. Sigura parte proasta este faptul ca trebuie o proximitate maxima fata de victima, facand asasinatele de oameni foarte importanti aproape imposibila. Insa cu putina perseverenta si rabdare, poti ajunge in varful piramidei oamenilor crimei organizate facand aceste mici asasinate, si cu timpul yoyo-ul va ajunge un trademark al mafiotului organizat si calm, care controleaza prin bani absolut totul de la fabrica de pufuleti la parcul de distractii.

O a treia posibilitate este cea in care yoyo-ul e folosit ca manevra de indoctrinat tinerii, facandu-i dependenti de miscarea lui lasciva verticala. Cu putini bani obtinuti prin metoda descrisa anterior, se pot face reclame la yoyo-uri, acesta ajungand in viitor ca un must-have pentru orice tanar. Si nimeni nu va banui ca in el se afla un dispozitiv de localizare globala, si un emitator de unde gamma pentru control al mintii. Si la un moment cand o mare majoritate din oameni vor avea asa ceva la purtator, cu o singura lovitura de gratie iti poti materializa propria armata de supersoldati, gata sa ucida fara sentimente si fara dubii, gata sa asculte orice ordin. Si cand lumea a fost cucerita de poti distra facandu-i sa se lupte pana la moarte intre ei, urmarind carnagiul in timp ce savurezi struguri proaspat culesi direct din mana inaltei preotese a propriei tale religii, in timp ce un intreg harem, tavalite in prealabil printr-un amestec de scortisoara si vanilie, iti asigura confortul prin miscarea inceata verticala a unor copaci intregi de eucalipt.

O a patra si mai stranie varianta presupune gasirea unor cercetatori suficienti de dementi si bine echipati incat sa te ajute sa construiesti un accelerator de particule in interiorul yoyo-ului si sa incerci prin rotatie sa generezi o gaura neagra ce va rupe in doua locul geometric afiliat planetei, fie distrugand fie propulsand in alt colt de univers acest mic colt de rai pamantesc. De asemenea poti ameninta guvernele lumii ca poti face asta in speranta unei cooperari pasnice sub amenintarea planetara, si sperand sa nu fii linsat de echipe sas in mijlocul noptii pentru tentativele tale parsive de a distruge Pamantul. Discutabila varianta asta, tehnologia nu ajuta intotdeauna.

O a cincea varianta ar fi sa gasesti un geniu nebun care sa domine deja lumea, si sa-i promiti ca-i dai yoyo-ul sa se joace cu el o data pe saptamana cu conditia sa te lase sa conduci lumea. Si in momentul in care conduci lumea sa ordoni asasinarea lui.

Da, yoyo-ul va fi la putere.

Zombie Jesus walks again!

In urma experientei cu un boardgame continand chestii nemoarte, care se misca incet si in general mananca creier, am concluzionat ca neviul trebuie sa existe si in forma reala. Altfel nu se baza o intreaga religie pe aceasta idee nu? Trebuia sa se infunde la un moment dat daca nu era posibila reintoarcerea din meleagurile urat mirositoare ale starvurilor. Deci este posibil sa ne confruntam curand cu un virus care sa produca un astfel de fenomen de revenire la pseudoviata a unor mortaciuni. Altfel nu existau atatea filme si jocuri cu ideea asta. Filmele sunt facute sa ne pregateasca pentru evenimentele ce vor urma, ne pregatesc psihologic deci pentru nemorti umblatori si virusi care ne transforma in asa ceva. Minunat, n-am nevoie decat de o pusca si multa munitie.

E oare asa de greu sa ne obisnuim cu ideea ca moartea este ceva permanent si intrarea in nefiinta nu poate fi revocata? Desigur amintirea si gandul la persoana respectiva o poate tine intr-o existenta teoretica, chiar o existenta fizica daca gandurile sunt materializate sub forma electronica. Deci un om poate trai si prin alti oameni intr-un mod ideal. Dar manifestarea vointei acestuia nu cred ca mai intra in discutie. Sau intra daca admit ipoteza noosferei aflate in expansiune permanenta. Mi-ar face placere sa cred ca atunci cand voi intra in pamant (desi nu-mi surade ideea sa-mi fie craniul regulat constant de viermi si alte organisme) ca imi voi retine energia vointei si posibilitatea manifestarii acesteia in orice forma. Inclusiv sub cea de amintire subita in cadrul celor dragi. Sughit spontan pentru toata lumea. Ah ce frumos vers se aude in clipa asta "i don't want to set the world on fire, i just want to start a flame in your heart". Adorabil. Melodiile de pe coloana de la fallout se potrivesc momentului asta. Teoretic este o noapte sfanta si miraculoasa. Care poate fi legata de ipoteza cadavrelor ambulante care mananca creier. Poate profetul nazaretian chiar a inviat pe vremea lui. Si vroia sa manance creier.
Ce-ar fi facut apostolii?
a) oferit creier
b) oferit topor la cap
c) intors si celalalt creier
d) fugit
Din pacate cred ca nu exista vreo marturie ca ar fi dorit creier totusi cand ar fi inviat. Sau ca ar fi fost lovit cu un topor de un apostol cu initiativa. As fi platit sa vad asa ceva insa. Si musamalizare ce ar fi urmat in legatura cu dragostea universala. Desi, sunt convins ca undeva in lume exista si zombifilie. Oameni care ar dori sa faca dragoste fierbinte cu o mortaciune ambulanta. Si care ar plati sa faca asta. Asta suna a idee buna!

****IDEE DE SITE: ZOMBIE PORN****
Argumente Pro:
-Exista sigur cativa amatori de asa ceva dipusi sa plateasca.
-Ieftin de intretinut, aparent zombii nu mor chiar daca nu mananca. Si nici n-au ce face cu banii.
-Zombii neavand creier functional, nu au retineri etice si deci sunt dispusi sa faca orice.
-Lipsa necesitate retusare in aftereffects/photoshop. More gore = better porn.
-Usor de lichidat daca se naruie industria.
Argumente Contra:
-Greu de facut rost de zombii.
-Starurile se pot descompune de pe o zi pe alta.
-Se pot descompune in zonele esentiale pentru industrie.
-Reactii adverse de la grupuri religioase.
-Creierul e greu de gasit. Necesar pentru motivatie de a trece la actiune.
-Actiunea poate fi intrerupta in orice moment de Milla Jovovich. Si nu intr-un sens bun.

Cine se incumeta sa-l faca?

PS: Profetul merge din nou! Si imparte cozonaci si oo rosii cu un iepure turbat si supradimensionat din ciocolata. Care are ceapa verde la el! (Easter in a nutshell)

Fluff

The wizard behind the wall of sleep awakes in the black sabbath only because something bit his finger in a sleeping village. What a wicked world, damn the war pigs for making me paranoid, too paranoid to live in this planet caravan. Iron man, where are you to save me from my electric funeral, for i have been touched with the hand of doom while eating a rat salad! And now i know, for jack the stripper told me that fairies wear boots.

Dar trecand peste asta si galopand prin desert pana mi-a cazut gemu mi-am dat seama ca narghileaua n-are niciun efect deosebit. Este doar un motiv pentru a te aduna intr-un cerc si pentru a semnala ce forme poti face din fum. Dar nu exista forma fara fond zicea cineva. Si nici fond fara ten. Sau ten fara nine. Sau nine fara nina. Sau nina fara simone si al naibii pacatos.

Fapt alarmant: Smokey the bear e in cardasie cu Yogi si Pedobear! Planurile lor pufoase au fost dejucate! Nu se mai pot ascunde dupa gheara. Nu mai pot nega adevarul adevarat. Nu mai hotaraste nimeni la mine in restaurant, au plecat toti acasa in vacanta sa-si vada plodul tinut in beci si batut in mod regulat cu cheia tubulara de 13 peste fata, dar numai dupa ora 5 sa nu vada soarele atrocitatile ce se petrec sub ale lui raze calde si blande, dadatoare de viata, moarte, cancer de piele si bronzuri pentru fete frumoase, si dungi stranii pentru zebre. Nu se mai poate tine seama de acesti factori, pentru ca seama si-a atins limita de curgere si palierul este limitat la o valoare infinit ezimal de mica, partial neglijabila, daca te cheama Vasile si stii sa faci clatite mai ales. Altfel te cheama altii si ai treaba si n-ai de ce sa citesti asta. Deci Vasile ai exclusivitate la citit acest sir de pixeli dubiosi pe moarte, sfartecati de viata nemiloasa ca un caine pe autostrada sfasiat de un ligru turbat scapat dintr-un camion de ligrii de import fabricati in polonia si adusi la noi pe bani de covrigi calzi vanduti in piata de o baba necurata cu sufletul mai pur decat un detergent de vase lichid precum apa limpede de cristal de vazut dusmanii la distanta daca esti vrajitor si ai si prajitor in cuptor si-n cap un topor la naiba ma omor.