Nov 5, 2009

Fascinatia verde

Imi place verdele. Imi place lampa cu ceara lichefiata. Imi da un sentiment mixt pornografico-inocent de fascinatie bolnava. Un fel de curiozitate stiintifica chimica profund combinata cu necunoscutul ocult ascuns in curbele random ale lava lampului. Am inteles ca este un mod foarte performant pentru modelarea functiei de random complet in programare. Si ca se poate implementa foarte greu datorita caracteristicilor foarte dubioase dupa care se formeaza pungile respective de ceara fierbinte. Tare ma bucur ca am gasit bec ca sa-mi fac lampa functionala din nou. Nu-mi mai vine pe chestia asta sa aprind lumini sau lumanari in casa. Lumina verde alternanta liber imi da o stare vibrant-linistitoare. Mai ales daca o combin cu o muzica mai dubioasa, gen remixul din sunetele desenului alice in wonderland (pentru care ii multumesc din nou adinei, ca altfel nu ar fi ajuns la urechile mele aceasta piesa fenomenala de down-chill-electro). Mai dubios este efectul combinat cu biosphere, aceasta imbinare a elementelor oculte auditiv-vizuala avand efecte usor halucinogene. Simt cum imi pierd tangenta cu lumea prin asemenea melanj de experiente audio-video.

Am avut un vis foarte lung si foarte explicit despre goana in viteza spre ceva. Nu stiu insa spre ce ma grabeam. Cert e ca schimbam vehiculele ca pe ciorapi (chiar mai des daca stau sa ma gandesc). Visul incepe oarecum normal, cu mine in pat, proaspat trezit si gata de o noua aventura in dimensiunea alternativa in care mi se desfasoara toate visele (presupun ca-i aceeasi dimensiune alternativa de fiecare data, dat fiind faptul ca e o realitate auto-conturata si vag controlata). Dupa trezire constat ca a venit fratimiu acasa, si nu singur ci cu un fel de pisica. Cu care incep sa ma joc sa aud cum toarce. Pe masura ce toarce incepe sa se transforme violent in alta stare existentiala, nu inainte insa de a se agata temeinic cu o gheara de mine (m-am trezit fara zgarieturi insa). Coltii ii erau mici si bonti, deci presupun ca era o pisica tanara. Dupa cateva spasme devine un fel de caine combinat cu chupacapra din imortalizarile artistilor de la discovery. Care creatura era de altfel la fel de jucausa, si torcea si asta. Si a mai tors ce a mai tors si a inceput iar sa intre in spasme si sa creasca exponential in dimensiuni. Pana ce s-a transformat intr-un timp foarte scurt intr-o motocicleta. Si torsul a devenit un tors agale de motor in 2 timpi puturos la turatii joase. Ciudat mi-am zis in vis, si am incercat sa mangai motocicleta sa vad daca toarce mai tare. Si surprinzator sau nu, mi-am dat seama ca nu avea motor, avea doar un fel de rezervor de combustibil mai mare si mai pufos (adica acoperit cu un strat de piele sau ceva de genul). Ignorand asta am zis sa scot pisica/cainele/hibridul/motocicleta la o plimbare. Cu fratimiu in spate, si parintii in mondeo ca sa ne supravegheze am pornit pe strazi. Era noapte afara. Si un drum de munte de peste 2000 m inaltime. Vantul batea rece in fata, casca nu aveam, ochelari nu aveam pe nas. Cu toate asta tin minte ca vedeam foarte bine. Chiar atat de bine incat reuseam sa disting forme de creaturi ciudate pe trotuar in loc de oameni. Da, era trotuar pe drumul alpin. Nu stiu exact cine ar alege sa mearga pe munti pe un trotuar, dar ignorand asta a trebuit sa ma gandesc ca poate raman fara benzina. Si am oprit la o benzinarie. Prilej cu care am infipt benzina in rezevor, uitandu-ma surprins din nou ca nu exista motor. Apoi am teoretizat cu vanzatorul de la benzinarie si cu fratimiu ca daca suna ca un motor in 2 timpi ar avea nevoie si de ulei de amestec, ca la trabant. Si m-am dus catre ceea ce parea a fi o pompa de uleiuri de motor. Pompa care avea 10 tipuri diferite de ulei, dar niciunul de amestec. Dupa indelungi conversatii cu mine insumi, m-am decis sa pun un ulei care aparuse din neant langa pompa intr-un mic recipient de plastic. Turnand uleiul in rezervor, motocicleta a inceput sa intre in spasme, si a sucombat practic intr-un fel de implozie. Deloc surprins de idee, fratimiu s-a dus sa-si ia un suc din benzinarie. Eu intre timp am intrat in mondeo si vroiam sa-l conduc. Si am trecut la manevrarea lui din spate. Actionand pedalele cu puterea mintii, intrucat altfel nu ajungeam la ele. La volan si schimbator ajungeam vag peste scaunul si tetiera din fata. Apoi am plecat pe un drum gen autostrada pana spre o destinatie necunoscuta. Dupa ceva timp de agonie din cauza pozitiei total defavorabile pe care o detineam conducand masina, am ajuns intr-un mic orasel cu specific mediteranean (stradute mici si stramte, case intortocheate, dealuri si alternante mari de altitudine). Orasul era absolut pustiu dar cumva ma simteam urmarit. Am iesit din masina si era frig. M-am trezit dezvelit cu ceasul sunand ca un schizofrenic intr-un atac de epilepsie.

Mazga verde inca se freaca pasional intre proprile-i manifestatii. Biosphere inca rasuna in difuzoare. Azi toata ziua am fost un pic dezorientat. Un pic ametit. Culminand la pranz cu o ameteala generala de peste 5 minute in care aveam dubii daca pot avea incredere in picioare. Nu am cazut si nici nu aveam de gand sa fac asta, dar sentimentul a fost cam cretin. Poate ldd are dreptate si creste ceva in mine. Poate mazga verde imi aminteste de acel ceva ce e in mine si vrea sa iasa. De cand m-am ras in cap simt ca parca pielea nu-mi ajunge. Ca parca ceva din mine a mai crescut in timp ce ma radeam in cap.

Miroase a frig. Miroase a craciun. A frig stabil si bucuros. A sentimente pasnice si lipsa managementului din viata mea.

Ar trebui sa-mi fac propria televiziune. Si sa candidez ca presedinte. Sunt curios daca m-ar vota cineva.

2 comments:

  1. Si La multi ani!

    Scuze, dar se pare ca LG-ului meu nu prea ii place sa retina numere in memorie:)

    ReplyDelete
  2. mersi vere. Acum am vazut dar ideea e importanta :)

    ReplyDelete