Si deodata peste copaci s-a auzit un racnet animalic

Si instinctul de a scrie din mine s-a trezit la viata, scuturandu-si praful de pe pletele lungi si dese, si intinzandu-si aripile lungi si imbacsite de poluare si jeg urban. Si desi stiu ca nu-i frumos sa incepi cu si, constat ca a trecut aproape un timp geologic de cand nu mi-am mai deversat mintea pe internet. Si internetul inca exista, deci poate exista foarte bine si fara mine, precum lumea in care traiesc. O fi lumea mea, dar are si propria viata, continuabila si sustenabila si fara aportul meu. Ceea ce intr-un fel e imbucurator de stiut, caci de mic ma tot gandeam cum ar fi daca brusc s-ar intampla ceva si doar as putea observa mediul fara sa-l mai schimb... Pe urma a venit in liceu ideea ca prin observare se schimba evenimentul si implicit rezultatul si deci tot as participa la viata desi nu as fi implicat intr-un mod direct. Ma incanta si ma inspira acest sir de ganduri sa-mi repliez gandirea in ansamblu.

M-a socat un pic, intr-un mod pozitiv bineinteles, ca unul din profesori s-a obosit sa ne spuna ca este bine sa avem o privire de ansamblu asupra vietii, si sa nu pierdem niciodata din vedere ce este important sau relevant. Ma socheaza prin faptul ca desi este o chestie evidenta, este totusi primul profesor care chiar a incercat sa ne fie profesor si in viata reala si tangibila, nu doar cea universitara si profesionala. Intr-un fel este de un real ajutor si imbucurator sa mai aud ca se preocupa cineva de soarta noastra, si in acelasi timp ma sperie ca poate la un moment dat chiar se termina calamitant viata si poate n-am realizat tot ceea ce ne-am dorit. Dar ce ne-am dorit? Ne-am dorit ceva? Sau doar suntem purtati din sirul de restrictii sociale, culturale, emotionale, sau logice pe o anumita traictorie prestabilita din care nu avem scapare indiferent de vizibila noastra straduinta? Face viata parte dintr-un plan amplu si riguros planificat? De fapt, nici n-o sa mai intreb asta, oricum n-are niciun sens si nicio aplicabilitate. Pana la urma, nu e relevant nici pe termen scurt, nici pe termen lung, mai bine las acest aspect la discutii pe termen nedefinit in cadru informal personal. Sau raspunsurile cele mai bune se gasesc pe 9gag. Clar.

Pe de alta parte, o informatie mult mai de interes este divortul lui Kim Kardashian sau cum o cheama. Care aparent este cea mai importanta stire a secolului, mai important decat orice altceva se poate intampla in lume, tinand cont de expunerea mediatica (pe care stiu ca si eu o incurajez) socanta care a avut-o. Ma simt instrainat de lumea in care traiesc. Azi am avut o experienta iar dubioasa, intrucat iar m-am trezit din somn cu o durere de cap. Am impresia ca am fost lovit de un tren sau de un autotren cu masa de peste 30 de tone. Si implicit cam toata ziua am fost cam buimac si fara mari legaturi cu lumea terestra. Intr-un final insa am revenit in planul existential cunoscut si am reusit sa intreprind oarece util, insa daca stau sa ma gandesc riguros, nu-mi dau inca bine seama unde mi-era mintea... Era oarecum in standby, undeva departe asteptand momentul oportun sa revina in activitate, sau intr-o dulce stare de visare.

Nu-mi dau seama exact cine si unde sunt...