Oct 17, 2009

Inelul

Lupta a fost epica. De la circa 1400 pana la 2245. O lupta cu destinul insusi. O lupta cu mine si cu demonii mei interiori. Cu chiu cu vai m-am lasat atras in capcana desfasurarii ultimei lupte galactice. Gipsi e de vina. Si nu stia ce sentimente de dominatie globala a starnit. Cu naivitate a propus acesta lupta spatiala. Ca sa nu jucam pentru ultima oara acest boardgame (nb: twilight imperium, il vindem daca e cineva interesat) fara vreo miza tentanta, am propus ca miza un inel gasit ca premiu pe un pachet de jeleuri. Un inel verde al puterii. Un simbol al stapanirii absolute in univers si al puterii infinite a purtatorului ce a devenit imparatul galaxiei.
Si am castigat. Desi vali mi-a mupt rufa in mod repetat pe dreapta, gipsi n-a avut nicio scapare in stanga. Si folosind tactici complet neortodoxe (hacking) am castigat cu fix 14 puncte. Inelul este al meu acum. Numai al meu. Ma pot desfata in gloria mea eterna. Inca ma scald in propria-mi victorie epopeeica, dat fiind faptul ca e singura, prima si ultima oara cand jucam acest joc pana la capat (desi ce-i drept, am cam anticipat finalul cu o runda).

Dar lasand luptele imaginare desfasurate pe carton pe o planseta intr-o sufragerie dintr-o tara mica dar frumoasa dintr-un mic continent batran dar frumos pe o planeta mica si albastra dintr-un sistem solar mic si adorabil dintr-o constelatie mare si laptoasa, ma simt bine ca am castigat. Ca am rezistat mai ales pana la sfarsit. Un fel de triumf personal asupra lenii supreme ce guverna acest joc odinioara. Rabdarea a infrant de fapt inamicii, nu eu personal.

Am vazut intr-un final into the wild aseara. Un film recomandat din toate directiile de toata lumea ca fiind un film deosebit. Este un film dragut, cu incarcatura sentimentala din cauza faptului ca e bazat pe evenimente reale. Prestanta actorului este sanatoasa, si prestanta ursului merita un os. Sentimentele de mila insa nu a reusit sa-mi starneasca in aceeasi masura cu sentimentele de "doamne ce palma i-as da astuia". Cum sa te duci in mijlocul salbaticiei fara harta? Cum sa alegi sa iei carti de literatura in schimbul unei harti, un element elementar de orientare? De busola nu zic, intrucat data trecuta am uitat-o si eu acasa, si mi-e rusine sa-mi fac autocritica publica. Nu inteleg nici ideea in sine de a fugi de probleme. Inteleg nevoia de a te refugia cateodata din calea societatii, dar eu am inteles ca motivul principal a fost rebeliunea fata de parinti, nu fata de societate. Fuga de caminul bulversat de certuri si destramari repetate. De minciuni si deceptie. Nu pot sa afirm ca inteleg. Empatic incerc sa ma pun in pielea personajului, dar probabil n-as fi reactionat chiar asa. Mai ales n-am inteles de ce a donat banii care-i avea (sau ars) din moment ce ulterior a trebuit sa munceasca sa-i castige. Muncind mai mult sau mai putin legal, deci nu se pune problema de munca dreapta, si ban cinstit muncit. Muncind la negru nu mi se pare ca s-a mantuit in vreun fel de problema lor. Daca era absurd macar sa fie pana la capat, sa se duca doar in pielea goala in salbaticie. Sa vaneze cu arme improvizate din bete si pietre. Sa se intoarca la modul primitiv si descoperirile elementare. Dar daca tot renegi tehnologia, de ce nu renegi si piatra slefuita ca fiind tehnologie? De ce nu renegi si hainele? Inconsistente in mentalitate? Dileme si ironii proprii? Nu inteleg ipocrizia asta. Fie ai o gandire pana la capat, si renunti la toate bunurile lumesti pentru a-ti gasi adapostul si menirea in lume, fie te integrezi pe o cale de mijloc, impacand lumea contemporana cu proprile cautari. Fie nu cauti nimic, dar asta nu prea e o varianta pentru nimeni cred, desi e foarte la moda daca nu-ti pui problema originii si destinatiei. Ma asteptam sa ma dea pe spate filmul. Sa ma impresioneze prin complexitate si motivatia cautarii naturii. Dar nu, protagonistul se multumeste la a gasi un autobuz dezafectat, si a locui in el un timp x. Pai daca tot a renuntat la bunurile lumesti, de ce apeleaza la un mijloc al tehnologiei moderne? Chiar si o carcasa din tabla, tot tehnologie moderna este. Oamenii astia ar trebui pocniti sa-si puna in ordine gandurile. Sau sa-si dea un defrag (vorba unui viitor arhitect).
Mi-a placut, dar nu in mod deosebit. Mai mult mi-a placut faptul ca eddie vedder, solistul de la pearl jam, s-a lansat astfel cu un album solo foarte frumos. Desi nu prea avea mare legatura cu scenariul sau filmul pe de-a intregul, arata ca tipul asta e chiar tare. Bravo lui.

Si inca o completare, am visat ca mergeam spre haleala (locul ala mistic unde mancarea e vesnic buna, ardeiul iute e vesnic iute, si oamenii sunt vesnic amabili, indiferent catre intrebari le pui vesnic) intr-o mazda 6 (nu fac reclama, dar asta am visat) care pe langa modul demential in care mergea, putea decola. Si la bordul ei in aer am zarit cum se construieste un baraj imens in bucuresti (spre pantelimon), si un fel de fundatie gen pilon de cam 5 km diametru inspre gara de nord, unde se turna beton ca o pasta de dinti intr-o galeata epica. Poate am visat viitorul si ni se pregatesc lucrari de constructii epice in bucuresti. Tare mi-ar face placere sa particip activ la ele (sau la proiectele lor). Si tare mi-a placut mazda cu capabilitati de decolare si aterizare verticala. A fost asa de dreamy incat inca visez cu ochii deschisi la ea, asa alba cum era. Cu scaunele moi si pufoase. Cu suspensia mai dura ca o armatura pc60. Cu motorul mai avid de turatii decat un hamster pe steroizi. Uh ah.

4 comments:

  1. if you went for nine hours, you should have gone for the whole night! sa inteleg ca e singura data cand l-ati jucat pana la sfarsit ?

    ReplyDelete
  2. da. Si am infrant bestia. Nu avea sens sa mai stam toata noaptea. Doar n-am innebunit sa facem rematch :D:D

    ReplyDelete
  3. Sper ca realizezi ca daca nu reusesc sa gasesc un fraier care sa il cumpere o sa vreau o revansa :D.

    ReplyDelete