Apr 30, 2009

Clasa muncitoare a betonului

Vine 1 mai. Insotit de miros de mici si bere, condimentati cu putine manele d-alea adevarate, nu jafuri produse la minut. Si m-a cuprins un sictir teribil. Probabil e de vina lipsa de preocupare generala care planeaza pe situatia academica la care asist, dar cel mai probabil e nevoia nesatisfacuta. Nevoia de ocult, de dubios, de straniu, de stiinta stranie si inexplicabila. Genul de stiinta care are nevoie de scari iacob si bobine tesla. (inca ma gandesc de unde si daca merita sa-mi iau asa ceva pentru impodobirea laboratorului straniu in care locuiesc, dar ma gandesc ca nu s-ar merita fara un halat alb in care sa savarsesc experimentele cotidiene, si atunci as ajunge sa par chiar mai cercetator decat sunt, si nu-mi doresc, anonimatul e mai bun)
Tot ce pot sa declar este MEH. Un meh mare si raspicat, spus din capul locului. Poate chiar acest cuvant se confrunta cu vointa ce ma impinge cateodata din spate. Si probabil acum se lupta in stilul cel mai omenesc posibil, cu mainile stangi legate si cu cutite in dreapta, precum strumfii antici. La inceput a fost cuvantul scria undeva, si cuvantul are puteri. Un cuvant sictirit are puterea de a te sictiri sau a-ti pastra sictirul intr-o stare de autocomplacere. Caut alternative mai vesele si care sa-mi dea idei noi. Alternative de cuvinte adica. Cuvinte gen "supapa" sau "intindere" imi trec prin minte fara vreo legatura cu ceva actual, dar cu legaturi in toate planurile actuale. Trist cum inca ma macina condusul desi am facut un drum de 1000km. Parca vreau mai mult, vreau sa plec incotro vad (sau nu vad dar pot intui) fara grija ca trebuie sa ma si intorc candva. Cred ca-i o tendinta a de fuge de responsabilitati practic, o tendinta de conservare a eului liric ce vrea sa mai fie tanar si rebel, lipsit de lanturile responsabilitatilor sociale. Dar din pacate cel mai urat lant este cel al responsabilitatii fata de sine, un simt etic al lucrurilor ce trebuie facute. Cel mai urat si mai grav lant care poate fi inventat prin indoctrinare a maselor, cel ca trebuie sa ajungi ceva in viata. Si cum sa ma dezamagesc pe mine? Asta dincolo de autoiluzionari si autosugestie pozitiva despre persoane si lume in general, ca aici deja am dat-o in bara si o voi da in bara in continuare. Poate intentionat.

Si din nou am visat ca eram indragostit. Asta este a treia oara. Alta persoana de asemenea. Sau cred ca-i alta persoana, niciodata nu reusesc sa tin minte fata intr-un joc crud al sortii si memoriei mele defectuoase. Daca stau sa ma screm bine insa, parca tot o bruneta era ... deci este posibil sa fie un vis recurent ordinar. Dar cumva nu-i niciodata nimic ordinar in el...

No comments:

Post a Comment