Oct 7, 2009

Njuplosion.

E varianta mai noua a explosion. Sunt asa de mandru de aceasta realizare ca inca ma amuz singur. Si am mai realizat si ca sunt in sinea mea o victima colaterala a victimelor colaterale a societatii colaterale. Si deci sunt un colet.

Urasc sa-mi cumpar lucruri de imbracat. Prefer orice alta activitate inventata de oameni decat asta. Drama alegerii in conditiile impuse de societatea consumatorista care pretuieste mai mult oferta decat cererea, de dogmele anticocalaristice, de lipsa unor elemente simple. Nu, nu vreau sa ma imbrac in pantaloni mov cu dunga tribala. Care probabil se gasesc mai rapid decat niste blugi absolut ordinari. Nu-mi place sa stau sa aleg, nu-mi place sa stau sa gasesc ceva pe masura mea. Nu se poate face o panza autoadaptabila nanotehnologic sau ceva? Solutia budista este din nou una reusita: un cearceaf autoportant (aproape autoportant, are totusi o sarcina mica). Din pacate insa pentru mine, nu are buzunare un cearceaf, si deci n-as avea unde sa-mi tin bunurile. Dar pe de alta parte as avea unde sa-mi tin bazooka din dotare. Si probabil si inca 2-3 arme de asalt. Dar as starni panica, haos si confuzie in orice spatiu public sau aglomerare urbana (sau spatiupublicurbanmuzeualarhitecturiivernacularecontemporane).
Imi place sa ma imbrac normal. Cat mai ordinar chiar, astfel incat sa nu ies in evidenta, pentru a avea elementul surpriza la dispozitia mea. Nu am de ce sa sochez oamenii inainte sa vorbesc sau ma manifest, ar strica surpriza. Si cheia victoriei este elementul surpriza. Sau kinder cu surpriza. Care era mai bun pe vremuri. Si mai buna surpriza. Nu neaparat surprinzatoare, dar mai simpatica sau adorabila. Si mai comestibila.
Tin minte ca-n liceu ma prinsese febra tricourilor cu formatia favorita. Si am tricou cu dimmu borgir. Care nu-mi erau favoriti. Am luat tricoul pentru ca-mi placea pentagrama imensa de pe el (aveam o perioada pentagramista/tetragrammatonista/solomonista/wiccana). Abia dupa ce mi-am luat tricoul am ascultat si cateva melodii. Si cum imi place factorul socant si infuzia de muzica foarte epica in metal, mi-a placut si formatia. Dupa care a cam sucombat in perioada clasica a greilor din rock, cu care am ultimul tricou de fan, respectiv cu zep. Si care il port momentul in care scriu asta, pentru ca, precum orice alt tricou cu insemne rock, a avut darul de a se deteriora intr-un timp record. Dar cui ii pasa ca nu se mai vede pentagrama de pe tricoul cu dimmu sau litera N de pe led, important e ca eu stiu ce-a fost candva pe tricourile astea. Si ca-n interiorul meu inca sunt fan. Nu foarte convins din moment ce tocmai am downloadat zilele trecute un bax de cativa gb de minimal (sunt curios, cateva melodii chiar imi plac mult, asta ma face neococalar? ) ...

Nu mai stiu de la ce am plecat de am ajuns la minimal, cred ca de la haine. Da, nu-mi place sa fac cumparaturi si am nevoie de ajutoare pentru a-mi invinge lenea si sila extrema ce ma cuprinde la aceasta idee. Astfel pot sa declar ca este o adevarata tragedie ca mi-am topit blugii cei de toate zilele si evenimentele (da, ii folosesc si cand transport baterii auto cu capacul pus incert si umplute pana peste putinta cu apa distilata) si ca a trebuit sa-mi iau altii. Care acum mi-e o lene mai crasa ca trebuie sa ma duc sa-i scurtez, intrucat sunt un hobbit si trebuie sa scurtez orice iau de imbracat. Complicata era in care traim, cred ca vin din alta. Si daca ar fi sa aleg din ce era vin, as veni din era disco!!

No comments:

Post a Comment