Am vazut lucruri....lucruri oribile... Am facut lucruri... lucruri oribile...Lucruri de care nu-s mandru...Am facut genocid asupra unei rase superioare. Am devastat o enclava de taratoare instalate in rama geamului din bucatarie. Am apelat la arme chimice. Si nu-s deloc mandru de ceea ce am produs. De carnagiu. De teroare. De panica. Si imi recunosc vina ca simteam o placere sadica in timp ce priveam cum se agitau in agonie sperand sa scape de moartea sigura pregatita. Rob zombie rasuna in difuzoare. Vasquez era proaspat in minte. Cu tot cu canistrele ei de CN40. Si asa am declansat razboiul total. Un razboi al dominatiei asupra bucatariei... Un razboi inegal intre rase foarte diferite...dar asemanatoare in multe privinte.
Niciodata nu mi-a placut ideea ca trebuie sa omor ca sa-mi impun punctul de vedere. Dar tratatele de pace au fost ignorate de capeteniile lor. Senatul a decis razboi. Si razboi a fost. Niciodata nu voi fi perfect impacat cu mine insumi pentru vietile de taratoare luate.(si/sau zburatoare cateodata, in special cele care sug sangele si fac zgomot. Daca n-ar face zgomot suficient cat sa ma trezeasca n-as avea nimic cu ele)
Nu mi se pare perfect echitabil acest razboi. Si nici nu accept ideea ca nu pot convietui cu orice animal. Dar cumva gandacii au o clauza speciala si trec de aceste concepte budiste de nonviolenta. Si drept urmare sfarsesc sfartecati sau masacrati fara mila. Si mai rau de atat, pentru a spori confuzia generala din mine, imi face chiar placere sa-i omor. Imi gadila orgoliul de specie dominanta care si-a impus punctul de vedere cu papucul. Si probabil imi satisface pofta masculina de a ucide si domina.
Tot in aceeasi dezordine generala de idei pot adauga ca am reinstalat quake. Cip este cumva de vina, dar si aceeasi pofta masculina de a ucide si domina mentionata anterior. Si carnagiul virtual pe inamici mai mult sau mai putin umani este in toi. Cu muzica de multe ori in contradictie totala cu actiunea. Si sangele virtual din nou pateaza monitorul veteran.
Si ca sa adaug o descriere psihologica universala care sa contribuie la peisajul dezolant in contradictii interioare din creierul meu sfasiat de masacre virtuale, pot descrie cateva vise recente in propozitii putine, mentionant doar elementele centrale. Respectiv am visat ca eram jedi si ca eram urmarit de o armata intreaga de roboti ucigasi. Si ca am pilotat o nava cat jumatate de planeta. Si ca ulterior am levitat. Si am condus un low-rider si am asistat la un accident intre 2 utilaje de constructii. Si o cautam pe EA, si culmea, o gaseam. Si o strangeam tare in brate. Si zambeam in vis. Si disparea. Si deveneam trist. Si vasquez era agitata ca nu avem nicio sansa sa supravietuim. Si liftul mergea 70 de etaje in sus pana la mine. Si masina frana mai brutal decat accelera. Si crocodilul alcoolic a vorbit. Si in regat era panica. Si magia nu-mi functiona.
Ce ar zice Freud despre acest tablou? Eu cred ca se revarsa sentimentele de echilibrare din imbratisarea planetei in lumea virtuala pentru a tine departe partea intunecata. Si ca sunt cul.
No comments:
Post a Comment