Teifpatru

Undeva in spatiu ...
Undeva in bezna ...
Undeva printre suruburile si cutiile de cola care plutesc prin spatiu orbitand in jurul castorilor morti din luptele ce s-au dat pe ceruri ...
Candva in timp ...
Candva in spatiu ...
Maronit pe o insula pustie, pe o planeta pustie, pe o planta pustie, intr-o groapa pustie, langa un lac pustiu, deasupra cu un cer pustiu , sub cu un pamant argilos pustiu ...
Si deodata, lumina.
O lumina galbena, bolnava incepu sa se revarse peste zorile intunecate. O oaza de speranta pentru un calator ratacit. Treptat natura isi recapata conturul. Treptat treptele evolutive treptesc o treapta in cunoasterea treptata a propriei minti. Noaptea s-a sfarsit. Cosmarurile s-au sfarsit. Gandurile s-au sfarsit. Viata a reinceput, cautarea de ajutoare este din nou o prioritate. Cucul sperantei s-a ridicat din nou spre cer, indicand pozitia celei mai apropiate nave prietenoase. Dar nimeni nu-l poate vedea pe Teif.
El este mic, departe si neajutorat. Natura insasi comploteaza impotriva lui. Abia un pas apuca sa faca la iesirea din groapa si pericolul deja l-a lovit. O intepatura subtila si o insecta indepartandu-se ... si totul redevine negru ...
Si in negru se disting urme. Ca darele crude ale unui tractor prin padurea rupta de lume, uniaricalu isi flutura maiestoasa-i aripa. Trandafiri par sa rasara din extensiile de par colorate ale uniaricalului. Trandafiri negri ... si totul redevine negru ...
In negru se vede o fata alergand printre pasari metalice ... O pasare incepe sa cante violent, si cu un tunet cerul se spinteca, si pasarea imensa de fier se desprinde de sol si dispare in vazduh ...
Si o dara alba ramane in urma, marturie a genocidul aerului care a fost spulberat de deflagratia exploziva a exploziei ... si totul redevine negru ...