Nepufos

In urma atingerii unui maxim de pufosenie admis in mod legal pe pamant, am inceput usor dar sigur sa o iau pe o panta descendenta astfel incat sa pastrez o coerenta universala a sentimentelor. Astfel echilibrul universal si-a intrat in drepturi si mi-am pierdut din pufosime. Chiar mult si subit as putea adauga, si se pare ca nu prea vrea sa mai urce. Nici gelul de dus cu aroma de cacao care ma face sa miros a prajituri nu m-a ajutat in mod deosebit in recuperarea sentimentului de pace universala si giugiuleala cu cosmosul. Nu cunosc exact cauzele acestui declin rapid, dar pot da vina pe stresul sesiunii ce a trecut, si lipsa totala de chef generata de ideea maturizarii prin licentierea iminenta. Ma simt gata sa fiu aruncat dintr-un tun defect intr-o lume defect, cu o minte defecta.

Parca as fugi, si am fugit, si degeaba am fugit. Ca n-am rezolvat nimic. Am vazut pe andu alergand dezbracat sa se incalzeasca pe o plaja la 1 dimineata, si pe vali facand flotari la 10 metri mai departe tot dezbracat. Si a fost amuzant, si a fost frig, dar n-a fost exact ce cautam. A fost doar o statiune pustie cu o mare pustie, o plaja pustie, si o minte pustie ce le privea in gol. N-am inteles nimic, si nu era nimic de inteles.

Si as fugi din nou. Poate cel mai bine ar fi sa fug singur. Dar m-as plictisi si as face vreo tampenie de plictiseala. Tot mai bine e in gasca. Dar in gasca ma intristez cumva. Sau poate asa sunt eu, cum bine constata un coleg ironic in primul an de facultate, pur si simplu emo. Sau tolomac emotional cum bine constata mama.
(desi ca sa fiu sincer nu bag mana-n foc ca a folosit formularea asta, dar cam asta vroia sa zica oricum)

Starea de teposime o fi si cauzata de mici excese de violenta virtuala manifestata in quake, sau de excese de metallica in difuzoare, sau de muzica foarte porno/chill/lounge (care ar trebui sa ma faca mai pufos, in schimb doar ma intristeaza). Sau o fi de la vremea cam urata din ultima vreme (desi argumentul asta e nefondat, azi a fost soare). Deja imi pierd rabdarea incercand sa ma inteleg. Complicat cu sentimentele si gandurile astea. Sunt trist pentru ca nu sunt pufos, si nu sunt pufos pentru ca sunt trist. Cerc vicios cu tendinte dominatoare. D-aia cu cizme de piele pana la genunchi si bici. Si ceara topita. Multa ceara topita. Si castraveti murati. Mai ales cu castraveti murati. Eventual luati de la godac, ca se stie ca au cele mai bune chestiuni. De departe. De aproape probabil ca nu.

Nu-mi vine sa fac nimic, decat sa stau si sa reflectez la ce se intampla. Sau sa ma apuc de facut proiecte a caror tema tocmai am primit-o. Promitator si poate chiar eficient, om vedea.