Ceata mentala

Ceata ce apasa orasul noaptea aceasta parca a gasit calea de acces pentru a se revarsa in mintea mea mica si fragila. Precum blocul de alaturi ce abia se mai zareste, scopul sesiunii si atentia pentru ea pare a fi intrat intr-un con de abureala generala mistica. Nu vad de ce trebuie sa ma stresez sa invat. Nu vad ce se intampla cu licenta ce-mi sufla in ceafa. Nu vad pe care munte voi urca prea curand. Totul este pierdut intr-o ceata densa de ganduri departate. Am visat iar muntele. Niciodata un munte anume, este muntele generic ca un titan etern ingaduitor dar cu potential periculos nemarginit.

Si muntele era frumos. Era un fel de ritual de sarbatorire a nasterii unei zeitati, si multi oameni dansau in jurul unei pietre stranii si imense care parea a fi plantata in mijlocul muntelui de zeii insisi. Si nu stiu din ce motive zeii s-au suparat si un nor negru ca moartea pasiunii dintr-un club de noapte rusesc a inconjurat intr-o clipa varful. Si sentimentul trait pe moment in vis nu a fost frica, cat uimire, impresionat fiind de puterea naturii...

Si am un chef de duca extrem. Discutiile cu baietii despre escapade dupa examene nu ajuta situatia. Faptul ca itsy bitsy da o muzica fantastica noaptea de asemenea nu ajuta. Ii dau dreptate lui andu, cu o masina la un drum intins, daca ai putea prinde postul asta non stop n-ar mai trebui sa te opresti decat pentru combustibil. Si nici pentru ala pentru ca muzica chill te imbie la mers incet si economic. Tare as intinde-o la drum. Fatidicul drum initiatic ce ma tot paste de cand vaca e pe camp joia.

Blocul de alaturi a devenit din vizibil invizibil. Suspectez ca este un predator. Si vali tot nu raspune la telefon sa apara cu mitraliera cat o zi linga si lata de post. Si muzica chill devine mai ritmata si adrenalina timid incepe sa creasca. Mai repede ma sperii singur decat ma sperie ceata asta. Dar imi place. Ma fascineaza pentru misterul creat. Nu mai este totul evident. Normalul devine obscur si intrigant. Noaptea ajuta. Sentiment placut. Sens putin.

Nu mai inteleg mare lucru. Stiu ca ieri mi-a fost cat p-aci sa-mi fie rau si ea cumva m-a salvat. Inca ma fascineaza. Ca si ideea ca psihicul te poate trece peste orice sentiment fizic. Din nou mi-a fost demonstrat ca spiritul bate fizicul la orice lupta corp la corp in sirop de ciocolata si pudra de scortisoara. Omul, cea mai intriganta masinarie de a carei inginerie chiar nu-mi dau seama. Asta doar ma arunca pe orbite creationiste. Desi evolutiv se poate trece de la cainele care sare sa muste roata cand autovehicolul sta pe loc, la fiinta capabila sa dimensioneze joante de montaj pentru malluri care au scaune cu masaj mai ceva ca-n S. Face Sul sa para inutil. Si pe mine sa zambesc.

Si desi am fost in seara asta sa impusc cu lasere prieteni, ma simt mai pufos ca un iepure de camp supradimensionat si cu fite de inginer. Mi-e aproape rusine cat de pufos sunt in clipa asta. As lua in brate si ceata apriga si friguroasa de afara. Dar totusi voi lua in brate doar patul. Si poate crocodilul de plus numit Lilu. Lilu crocodilu. Asa ca inchei cu un mesaj simplu si eficient care rezuma tot ce e in mintea mea acum: cateodata pe cer e galceava, dar iepurii sunt mai buni dupa ora 5.