Si ceata devine deasa
Tot mai deasa si mai deasa
Bezna ma apasa ca o melasa
Ma striveste nu ma lasa
Si ma impinge spre prapastie
Si-mi face mintea prastie
Si defec ganduri marete
Mintea-mi joaca feste
Noaptea ziua orisicand
Ma intreb oare pana cand?
Pana cand o sa orbecai
Pana cand gresite cai
Pana cand mosul cel de sus
Cu par alb si barba ca iisus
Sa-mi tot dea flashuri in felinare
Orbindu-ma in retrovizoare
Gandurile zboara prin minte
Ca sageti ratand tinte
Instagib cand nimeresc
Explozie de matze trantesc
Peretii de sange se manjesc
Sufletul imi innegresc
De violenta virtuala tampesc
O dau in balbaiala ametesc
Si incet incet innebunesc.
Peretii se strang in juru-mi
Gratii vesel colorate
Rima se duse odata cu sensul
Trigonometric sau orar
Dilema eterna intre bine si rau
Intre vis si realitate
Ceva ce nu pot concepe
Ceva ce nu pot realiza
Ceva ce nu pot decat ignora
O porcarie epocala
O diaree lipsita de substanta
Lipsita de forma
Lipsita de font
Lipsita de miros
Lipsita de culoare
Spatele ma doare
Lovit de camion pare
Cazut din avion direct in mare
Rana se umple de sare
Si spatele doare tare
Si ma culc neimplinit
Sperand la un viitor mai stupid
Un pic mai vesel poate
Sau macar ceva mai matur
Caci puerila rau e mizeria asta.
No comments:
Post a Comment