Acum mai putin de 24 de ore savarseam fapta.
Un alt meci de twilight a fost incheiat cu succes. De data aceasta insa lupta a fost mai crancena si mai stransa decat ma asteptam, si desi anticipasem victoria absoluta a lui vali, un val de uimire m-a cuprins cand intreaga flota mi-a fost distrusa printr-o decizie politica. Asta poate fi un semn ca nu trebuie sa ma bag vreodata in politica. O decizie de cateva secunde si un zar aruncat mai prost si sute si mii de oameni (sau ma rog, oameni-pesti ce naiba rasa jucam) au fost decimati si tipetele lor s-au rasfirat in bezna spatiului nesfarsit. Inca regret amarnic decizia ce am luat-o, si nepasarea aruncarii zarului in momentul respectiv. O manevra tragica cu un rezultat tragic.
Partea buna este ca jocul a fost chiar distractiv, si chiar nu m-a durut capul dupa ce l-am terminat. Partea proasta e ca m-a durut in timp ce-l jucam, caz in care nu aveam chiar o traictorie clara catre zar si deci nici vreo influenta asupra rezultatului.
Nu se poate demonstra empiric insa, in ciuda protestelor vehemente ale razvanului, ca am vreun control asupra zarului. Dar este foarte posibil sa am. Nimic nu este intamplator, si niciun zar nu este pur random. De fapt, nici nu cred ca exista intamplarea. Ideea de haos total nu-mi surade, pentru ca-mi da sentimentul de nesiguranta totala, conform careia poate sa-mi cada oricand o lustra in cap si sa pic. Ceea ce este total fals, intrucat sunt nemuritor si invincibil la varsta asta. Desi cateodata ma mai bate o durere de cap (aproximativ zilnic, o aproximare cruda si foarte foarte enervanta de altfel), global sunt invincibil, si reusesc sa-mi desfasor operatiuni cu tot cu dureri de cap. Si asta ma duce la ideea ca daca un zar il pot controla, de ce n-as putea controla si durerile de cap? Ar fi mult mai util si pana la urma mai benefic pentru omenire ca eu sa nu am dureri de cap. Si asta pentru ca atunci cand ma doare capul nu prea-mi vine sa fac ceva constructiv, sa dau vreun sfat constructiv, sau sa am rabdare sa explic ceva foarte riguros. Si deci omenirea pierde participarea mea activa in rezolvarea problemelor atunci cand ma doare capul.
De asta nu e bine sa ma doara capul.
Si in plus, chiar daca eu controlez vreun zar ocazional, il controlez doar pentru a-mi satisface pofta masculina de a ucide si domina, si nicidecum in scopuri malefice. Scriind asta incepe o durere de cap sa-mi apara in tampla stanga. Posibil sa fie ora de vina, dar si gradul de somnolenta indus de vizionarea desenului animat in care apare jordan numit gemul spatial. Un desen care induce ideea ca basketul se poate juca doar prin slamuri, si ca iepurii vor invinge intotdeauna extraterestrii cu intentii ostile si fara concepte clare de marketing si profit. Din tot ce era pe o alta planeta sa alegi o subspecie de desene animate pentru a completa un loc liber intr-un parc de distractii? Cine ar vrea sa vada extraterestrii desenati? Oricine-i poate desena si nu se poate identifica exact directia din care au venit. Domnul patron al echipei monstrilor ar trebui sa se reorienteze, eu as fi pornit o afacere cu import de pantofi sport (pentru ca am observat ca toti monstrii erau fascinati de pantofii sport ai lui jordan). Si o alta afacere cu vizite regulate pentru observarea extraterestriilor in mediul lor natural, numit si turism. Prost facut gramada, acesta vine si cu intentii ostile pe planeta, dand ordine si incercand sa ia sclavi. Ori se stie ca daca pamantul e cunoscut pentru ceva in univers, e cunoscut pentru democratia pur americana promovata pe toate fronturile. Asta reiese cel putin din toate filme cu invadatori facute vreodata. Da, nimeni nu vrea sa fie sclav, mai ales o tara care a avut aproape 50% din populatie sclavi in ultimii 300 de ani. Clar ei nu vor sa mai fie sclavi, vreodata. Si nici albii care erau proprietari de sclavi nu vor sa fie sclavi, ca au vazut ca-i naspa. Dubioasa treaba, pe mine m-a cam pierdut filmul cand a aparut si bill murray in peisaj. Al carui singur rol era cel de prieten al producatorului. Daca nu aparea cred ca n-avea haz filmul. Sau desenul. Sau filmul animat. Ce-o fi.
PS: Am descoperit fructul meu favorit. Dupa mai bine de 22 de ani de cautari si incercari diverse, fostul fruct favorit (de fapt, nu era favorit, ca doar o singura data l-am mancat tehnic vorbind), marul total necopt si acru ca iadul, a fost detronat magistral miercurea trecuta de clementine. Mici dulci si adorabile (chiar si ca culoare, dat fiind faptul ca-mi place portocaliul) acestea mi-au cucerit papilele gustative mai repede decat a cucerit vali universul (circa 6 ore). Inca simt nevoia sa le multumesc adinei si mirelei pentru introducerea in viata mea lipsita de fructe a acestei chestiuni mici si delicioase. Cert e ca voi face excese, pe motivul ca-s al naibii de bune. Multumesc din nou.
No comments:
Post a Comment