Mar 29, 2010

Trist

Tocmai am descoperit ca tot ce scrisesem de circa juma de ora a disparut cumva in analele timpului si spatiului gratie unei erori a lui opera.

Asta ma face trist.

Nici nu cred acum ca mai are sens sa dezvolt din nou povestea de dragoste dintre 2 atomi si sfarsitul tragic al acesteia pe fundalul expansiunii universului si implicit distrugerea lumii asa cum o stim si cum nu o stim. Nu mai are sens sa dezvolt cum un atom ramasese singur in ploaie cu particulele elementare plangand si inima sfasiata de neutroni ca un castor sfasiat de ursii salbatici.

Nu mai are sens nici sa dezvolt vasta elaborata teorema prin care demonstram fara a lasa loc indoielii ca sunt uimitor de prost pornind de la premiza cautarii esentiale in viata ce ma tot roade, si de la ipoteza incetarii intrebarilor existentiale din lumea mea, intregindu-ma in pufosenie pana la refuzul acceptarii ajutorului divin.

Nimic nu mai are niciun sens. Ca o molie decapitata acum nici spre lumina nu mai reusesc sa zbor, intrucat nu o mai vad. Si mi-e dor de ea. Si nici macar nu-mi mai ies analogii si metafore subtile. Trebuie sa schimb browserul asta e clar. Singurul lucru clar. Dar cum schimb browserul lumii? Sa vad lumea sub alta interfata, una mai prietenoasa si mai pufoasa? Sau macar una mai eficienta?

Cert e ca sunt prost. Si pufos. Si bestial

3 comments: