Nimic

Nimicul trebuie sa fie ceva. Daca n-ar fi fost nu s-ar fi povestit. Si daca nu s-ar fi povestit nu ar fi fost. Cerc vicios de logica, daca prin scris pui in existenta ceva, atunci si nimicul devine ceva, fiind definit ca orice doresc. Oricum nimicul este ceva. Altfel n-ar fi existat. Lipsa existentei presupune un plan in care sa se manifeste, ca o mare lipsa de existenta. Altfel nu s-ar putea demonstra existenta existentei, intrucat daca nu exista lipsa existentei, nu exista nici existenta, neputand fi definita prin ea insasi. Ce incerc sa demonstrez? Ca vorba "nu-i nimic" poate insemna ca este ceva!
Ceva care este definit ca lipsa nimicului, sau daca o luam in antiteza este doar lipsa lipsei existentei, deci existenta.
Am plecat de la nimic si am ajuns nicaieri. Dar cum tocmai am demonstrat inseamna ca am ajuns undeva, prin analogia nicaieri e undeva. Dar unde e nicaieri? Unde nu este localizabil spatiul si timpul, probabil intr-o alta dimensiune, sau undeva la intersectia dimensiunilor, intr-un punct de intersectie intre tot si nimic.

Macar mi-a trecut durerea de cap ... dar nu-i nimic, probabil maine se intoarce. Si deobicei de doua ori mai furioasa.