Teifunu

Intotdeauna a stiut ca este destinat unui scop mai inalt. Ambitia insa de a ajunge pe culmi inalte nu l-a impins insa niciodata in fata.
Sub ploaia carunta se uita in zare, clipind des din reflex pentru a-si feri ochii de apa. Jocul de umbre creat de lanterna frontala in bataia ploii elucida o parte din misterul noptii, dar nu si curbura in timp si spatiu care l-a adus aici.
Tot ce putea sa-si aminteasca este ca a setat o traictorie de prastie in jurul stelei pentru a ajunge inapoi la planeta natala, dar cumva gaura de vierme a luat o turnura gresita undeva. Acum era prins pe o lume straina, desi dubios de familiara.
Trenul gandurilor insa deraiaza odata cu o explozie in noapte. Se pare ca a facut bine ca s-a indepartat de naveta, ca motorul cu ardere externa n-a rezistat suficient impactului...
Se uita la laba lui sangeranda si-si vede semnul din nastere. Forma unui fel de bec cu dinti intiparita de cand s-a nascut. Se spunea in conglomeratie ca este semnul stravechi al inginerilor, o rasa demult disparuta dintr-o alta dimensiune ...
Si acum linistea se afunda din nou in jungla. Inainte sa evacueze naveta prabusita, Teif isi luase la el lanterna frontala, precum si drujba ritualica. Proviziile si armele fusesera incinerate la intrarea fortata in atmosfera, precum si in pamant. Era timpul sa-si faca un adapost.
Folosindu-si membrele inferioare si coada stufoasa, sapa rapid in pamant o groapa pentru a forma fundatia, apoi arunca toate bucatile de copaci care le gasise prin zona pentru a forma un acoperis.
Nu-i nimic altceva de facut decat sa astepte zorile, cand poate soarta ii va elucida capcanele pregatite de entitatile superioare....