Aug 4, 2011

Poteca nemuritoare a vietii muritoare

Nu cred ca mi s-a mai intamplat sa scriu ceva pe blog in timp ce joc cs. Este cumva straniu, intrucat nu sunt nici aici cu totul, nici acolo cu totul. Dar de fapt, asa ma si simt. Cumva la mijloc, intre cateva idei. Intre prea multe idei, si prea putin timp. Candva aveam impresia ca atunci cand voi creste si voi fi mare voi avea cumva un plan de actiune, un plan de bataie, si ca totul se va desfasura conform acelui plan. Ma gandeam ca voi avea mai multa idee despre cum urmeaza sa mi se desfasoare viata astfel incat deciziile complicate sa fie luate cu usurinta. Dar m-am inselat din nou, se pare ca planurile mele sunt usor stagnante, si planul de rezerva nu-mi vine sa-l aplic din considerente morale si etice (planul de rezerva era sa jefuiesc o banca si sa ma retrag undeva pe o insula din sudul Frantei).

Asa ca raman sa ma intreb, care imi este adevarata cale in viata. Ce voi face in continuare, cum va evolua viata, si de ce nu, unde imi va evolua viata? Imi va evolua viata? Cand trag linie sa vad cat si cand a evoluat? Si mai ales, de ce a crapat serveru pe care eram? Tocmai cand incepeam si eu sa ma simt bine si sa fac fragi si mure... Of, sunt urmarit de un val de energie negativa banuiesc. Un val pe care nu pot face surf si care ma urmareste exact in momentul in care ideile imi bolborosesc in cap. Este oare o idee buna sa abandonez si eu aceasta tara? Este oare posibil sa ma bag in industria producatoare si sa imi fac candva cumva o fabrica? Pot sa-mi fac o fabrica? Pot reusi in viata fara pile si fara sa fac nimic ilegal? Este oare lumea relevant echidistanta si echilibrata? Cum poti cuantifica momentul in care lumea se echilibreaza? Nu-ti va deschide nimeni norii si-ti va sopti ca acum e momentul sa fii victorios. Nu-ti va da nimeni ajutor pana nu-l ceri. Si cel mai probabil nimeni nu va da o ceapa degerata pe tine pana nu depinde de tine cumva. Sunt confuz, ar trebui sa mai dorm sa contemplez aceste idei. Dar daca dorm, voi visa. Si daca visez, ma voi trezi mai confuz. Visele din ultimele zile nu au fost in mod deosebit impresionante. Pana la urma nu a mai aparut divinitatea intr-un mod propriu si personal zicandu-mi efectiv ce sa fac si ce sa nu fac. Dar asta nu inseamna ca au fost mai putin dubioase. Am visat inclusiv ca urma sa sufar o operatie. N-am retinut de ce, dar era ceva la cap oricum. Pot astfel sa extind ideea la ceva ce ma deranja de mult. Fara dar si poate, mi-am dorit sa am de fapt o tumoare. Speram sa fie ceva care sa poata fi eliminat chirugical. Sa fie ceva concret care-mi da durerile de cap ce imi bantuie uneori zilele si noptile. Dar nu am. Sunt sanatos (cel putin fizic aparent). Dar cred ca mai era un motiv pentru care imi doream ceva care chiar sa-mi puna in pericol viata. Respectiv cred ca-mi doream sa experimentez o stare comatoasa, sa vad daca se vede vreo lumina, daca sufar vreo iesire din corp, sau daca simpla apropiere a mortii are alte efecte asupra mea. Si acum ajung sa ma feresc in fiecare zi aproape de masini care tind sa ma calce sau nu ma observa. Si nu-mi doresc sa ma loveasca, intrucat am alte idei si alte lucruri de explorat. Mi-a venit oarecum mintea la cap din acest punct de vedere. Nu pot sa zic ca nu-mi doresc sa experimentez o iesire din corp in continuare, dar nu mai aspir catre asta in adevaratul sens al cuvantului. Daca se va intampla, se va intampla, altfel va ramane ceva de cercetat de alti oameni si intr-un mod mai putin direct vis-a-vis de traictoria mea din viata. Sunt convins ca daca as fi fost in cazul de a avea o tumoare as fi avut alta parere efectiva despre asta si despre viata. Poate mi-ar fi schimbat perceptia despre viata complet. Poate m-ar fi facut un om mai bun. Poate m-ar fi facut un om mai rabdator si mai cuminte. Dar, acum sunt cum sunt.

Dar cum sunt?

Am o vaga idee de ceva vreme ca nu reusesc sa ma mai definesc. Nu mai am o masina favorita, nu mai am o formatie favorita, nu mai am o locatie favorita, nu mai am idee ce vreau sa ascult, ma trezesc cu melodii stupide in cap si nu reusesc sa-mi revin din materialismul ce ma consuma pe zi ce trece. Inseamna ca imi vine mintea la cap? Ma indoiesc ca este posibil. Sunt confuz.


2 comments:

  1. http://www.catavencii.ro/uploads/files/2011/09/08/4e68ba163aa6e/10.jpg
    :D

    ReplyDelete