Dec 26, 2009

Amurg de craciun imperial

Fapta a fost comisa din nou.

Cel mai straniu ajun de craciun de pana acum experimentat de mine a fost cel in care toata noaptea ne-am jucat twilight cu baietii. De departe cel mai straniu. Un sentiment foarte dubios sa cuceresti universul cand jumate de planeta se asteapta sa intre pe horn sau teava caloriferului un pedofil supraponderal cu un fetish ciudat pentru reni. Si mai ciudat daca in timp ce joci respectiva prostie epicoasa asculti cantece de craciun. Si chiar mai ciudat daca la un moment dat realizezi ca prin teava caloriferului ar fi cam straniu sa apara un mos. Al naibii spirit de craciun n-a vrut sa-si faca aparitia. Si cu toate asta tre sa laud ideea lui croissant, aceea de a lua expansionul pentru amurgul imperial, prin care jocul chiar devine mai intens si mai violent. Mult mai distractiv asa.

Totusi am simtit pana la urma spiritul de craciun. Degeaba l-am cautat in casa, in magazine sau pe strazi, pana la urma l-am gasit cu chiu cu vai in aeroport cand imi asteptam fratele. Atatea priviri calde care asteptau cu nerabdare intoarcerea celor dragi ca imediat la intersectia privirilor cu acestia sa se umple de lacrimi m-a cam afectat. Pot sa zic ca am dat si o lacrima de anticipatie (desi slabe sanse sa recunosc asta pe viu vreodata), dar a disparut cand m-a sunat fratimiu ca mai dureaza ca exista o problema cu un bagaj. Frumos la aeroport de sarbatori, chiar se simtea ceva in aer, o exaltare si o bucurie autentica in privirile tuturor. Cald si pufos, un sentiment bun cand astepti o ruda plecata departe.

Nu pot sa zic ca sunt mare fan al acestor sarbatori, caci niciodata n-am inteles cate sunt. Sau de ce sunt mai multe. Pot spune insa ca-mi place iarna. Imi place zapada. Imi place caldura din case care intra in contrast direct cu frigul de afara. Si imi place ca devine pustiu tot orasul de sarbatori. Rar cate un om sau o masina. Frumos si calduros. Cand se mocirleste totul insa nu-mi mai place. Mocirla nu ma atrage intr-un mod deosebit. Semn ca nu sunt porc. Si mi-as fi dorit sa fiu. Si nu pentru un orgasm de peste 40 de minute ci pentru capacitatea de a fi nesimtit. Bine, sincer sa fiu sper ca nu sunt nesimtit, desi poate cateodata sunt. Dar daca as fi fost nesimtit as fi fost porc, si deci implicit mi-ar fi placut mocirla. Hm, logica intra intr-un cerc aici. Dar daca n-ar fi fost nu s-ar fi povestit.

Imi place sa cred ca poate totusi oamenii sunt buni. Sarbatori fericiti in concluzie.

PS: multumiri mamei lui croissant pentru cozonaci si cornurile care ne-au tinut in viata in timpul amurgului imperial. Si respecte pentru cat de bune au fost :D

2 comments:

  1. Ai uitat sa mentionezi ca am castigat intr-un mod barbaric,bestial,biruitor, triumfator,titanic, tenebros apoteotic, asupritor, demential,distrugator, despotic fulgerator, furios, fulminant, fantastic etc. :)

    ReplyDelete
  2. Da da da, bravo. Intregul univers ti s-a inchinat, dar eu nu te voi accepta niciodata ca imparat! Rebeliunea va triumfa! Lumina binelui e cu mine! Si prajitura!

    ReplyDelete