Si din nou ma doare capul

Stii ca esti putin psihopat cand iti schimbi tastatura logitech cu una trust doar pentru a mai face putina liniste in camera. Mult mai silentioasa, singurul criteriu dupa care am ales o astfel de tastatura din selgros. Totusi pare apta, si ce-i cel mai important, e silentioasa. Deja orice altceva devine irelevant.

Si din nou ma doare capul. De data asta mai de devreme. Si nu poate fi de la tensiune, ca eram foarte relaxat. Si nici de la vin ca nu apucasem sa beau decat o gura. O fi de aglomeratie de oameni si spirite. O fi de la vreme. O fi de la mers pe afara cu fesul mai mult sau mai putin nu pe cap. O fi de la faptul ca am schimbat tastatura. O fi de la sangele de urs (care e o posirca si n-o recomand nimanui, feriti-va de urs ca de magarus). Sau o fi de la incercarile de impacare a caprei cu varza. Care de cele mai multe ori nu prea reuseste, si singurul rezultat fiind un stres in plus. Dar cred ca nu-mi mai pasa. Incerc sa ma autoindoctrinez ca nu-mi mai pasa. Si poate asa-mi va trece capul. Refuz sa mai iau vreun medicament momentan, ca risc sa nu mai am nicio sansa de izbanda cand ma doare cu adevarat tare capul. Dar de fapt ma cam doare tare si acum. Sunt tare tentat. Dar ma voi abtine. Si puterea-mi va creste. Si timpul se va dilata. Si capul meu va exploda. Si noi cote voi atinge, un alt colt de univers vor explora. Asta-mi place cand ma doare capul, simt nevoia sa ma uit pe geam. Si cand ma uit pe geam ma uit la cer. Si cand ma uit la cer incep sa trec de el, sa ma indepartez din ce in ce mai repede. Vad stelele cum devin mai stralucitoare pe masura ce parasesc atmosfera, pe urma vad planetele din sistemul solar, si soarele, si cate o cometa, o statie spatiala. Si mai departe si mai departe si accelerez pana nu mai vad nimic, pana cand toate stelele se pierd in zare si devine totul de un mare negru. Si inchid ochii si adorm. Ma bulverseaza stelele. Si intrebarile fantastice. Si lesbienele. Alea tinere. Si frumoase.

Am citit zilele trecute pe un blog pe care sincer sa fiu n-am mai reusit sa-mi dau seama cum am ajuns (din link in facebook in link in friend in link in link) in care fosta colega de liceu categorisea femeile in functie de raportul frumusete/inteligenta. Si mi se pare ciudat totusi, ca inca n-am intalnit o femeie genuin urata. Da, poate foarte neingrijita, si eventual cu mustata, dar pana la urma gusturile nu se discuta, si se stie ca noi, ca specie masculina, suntem suficienti de disperati incat sa cotarcim cam orice merge pe doua picioare (eventual, unii fac rabat si la asta). In ochii lor ceea ce mie mi s-ar parea urat devine frumusete pura. Nu pot sa nu aduc aici in discutie emisiunile de pe discovery cu feederi, oamenii care-si hranesc nevestele pana depasesc 200 de kg doar ca sa aiba ce sa imbratiseze mai mult (la asemenea masa, cred ca se poate vorbi deja despre bean-bag-uri umane). Da, nu reusesc exact sa inteleg ce le place la o masa imensa de grasime, dar inteleg ideea ca au fetishul lor propriu si personal. Cum si eu am un fetish cu clementine.

Tare mult imi place tastatura asta, chiar e mult mai silentioasa, si-mi pot auzi mai bine gandurile si iarbadelamaie din difuzoare. Care canta totusi o adevarata pornografie muzicala. O desfranare acustica. O sodomizare placuta a urechii.

Si in alta ordine de idei am revazut un film foarte fain aseara (sau azi dimineata, le cam incurc), respectiv street fighter. Cu van damme. Si kylie minogue. Care-i simpatica precum o clementina. Pasiunea asta cu clementine cred ca incepe sa scape de sub control, ar trebui sa mananc niste clementine sa-mi reglez aceste porniri. Ca verb nu stiu inca in ce context sa folosesc a clementi. As asocia in mod obisnuit asta cu a indulci intr-un mod simpatic si adorabil, cum ar fi "te-as clementi nitel". Nu stiu daca clementinele au vreo legatura cu clementa. Sau cu clemele. Poate sunt o forma de clementa gastronomica. Sau un fel de cleme pentru pacate, pentru a le stopa din fasa, clementizandu-te. Ceva suna putred, si nu pot fi clementinele, ca sunt prea bune sa putrezeasca. Mai putin in selgros din pacate. Ca altfel acuma as fi avut atat mainile cat si gura ocupate. Cu clementine. Oh draga mea, oh draga mea clementina. Te-ai pierdut si te-ai dus pentru totdeauna, oh draga mea, clementina. Am cunoscut o fata clementina. Foarte simpatica fata de altfel. Cred ca d-aia i-au pus parintii numele. Sincer sa fiu pana n-am aflat ce-s clementinele, n-am inteles numele ei. Nici de unde vine, nici cum sa-i zic intr-o forma prescurtata. Acuma am aflat, ma simt mai inteligent, si desi nu mai este de actualitate, important e ca mi-au fost descoperite clementinele, si ca pot manca din ele intr-o voiosie. ho ho ho.

Daca as fi crestin pur, as putea ura in clipa asta, fiind decembrie 24, un craciun fericit tuturor. Dar nu sunt crestin pur, asa ca urez sarbatori fericite. Care de altfel n-am inteles niciodata care sunt sarbatorile. Bun avem craciunul, si mai e un sfantul stefan parca imediat dupa revelion, despre care n-am idee cine mai stie (in afara de stefani si stefane). Exista alte sarbatori crestine in aceasta perioada despre care eu nu stiu si care nu apar in calendarul parintilor? Sarbatoare fericita ce-are? E prea scurt, nu include revelionul? Revelionul e o sarbatoare in sine? Sarbatoresti ca ai mai supravietuit un an fara sa fii un mutant in urma unui razboi nuclear? Sau sarbatoresti faptul ca s-a terminat luna decembrie. Si deci nu mai are nimeni vreun motiv sa te colinde. Dar ma insel amarnic, caci exista chestii gen sorcova, care n-am inteles exact ce ar trebui sa reprezinte, si nici de ce rimeaza asa de bine cu morcova. Legatura dintre cele doua pare buna insa, ambele sunt ... cu un v in interior. Si ambele te ajuta sa vezi mai bine. Cat timp nu te intalnesti cu o pocnitoare in ochi in timp ce sorcovesti. Sorcovim-as singur. In cap sa-mi treaca.

Ma deprima craciunul. Cand ma gandesc la craciun nu ma gandesc automat la un pom impodobit sau la cozonaci, mie-mi zboara mintea la lego in primul rand (parintii s-ar putea sa fie de vina pentru asta, caci de craciun nu imi doream vreodata altceva, orice alta jucarie n-avea niciun sens), si in al doilea rand la o statistica pe care o citisem pe un ziar, ca-n luna decembrie sunt cele mai multe sinucideri. E perioada in care invariabil daca n-ai pe nimeni special te simti groaznic de singur, si realizezi ca intri intr-un nou an de viata fara cineva special alaturi. In oras ma deprima si modul in care se asterne zapada. E minunat cand ninge, ca se face liniste. Stau mai multi oameni in casa, pe sosele e mai putina agitatie pentru ca se sperie putin soferii ca pot patina, si in plus, zapada mai are si formidabila capacitate de a mai infunda din sunete. Se mai amortizeaza astfel sunetul motoarelor, oamenilor grabiti, vorbelor aruncate aiurea, alarmelor si sirenelor, claxoanelor si ciocnirilor, certurile si cantcele. Totul devine mai frumos si mai linistit...

Imi place linistea...