Caracter, number one, barosan barosan

Ce poate fi dubios la faptul ca dau faruri loganului parcat in timp ce intru in parcare cu mondeoul parintilor? Ma simteam de parca se uita la mine gelos. Si cu toate astea era cuminte si rabdator, asteptand momentul in care o sa-i dau cheie din nou, sa-mi arate tot ce poate.

De cand sunt mic mi-am imaginat ca masinile nu-s doar niste bestii mecanice lipsite de sentimente, ci au personalitate. Si mai ales, au si o expresie a unei fetze, conturata de grila radiatorului si faruri (din cauza similitudinii cu un aspect umanoid). Si in continuare mi se pare ca asta le defineste o buna parte din comportamentul rutier. Loganul imi pare usor indraznet. Are un fel de expresie de tanar licean gata sa se arunce in lupta cu tot ce poate, desi se vede pe fata lui ca inca e tanar si necizelat in multe privinte. Ironic sau nu se potriveste la fix cu motorul pe benzina cu care e dotat. Care reactioneaza spontan si sprinten, desi nu trage fantastic, si devine chiar aspru la turatii inalte. Mondeoul mi-a parut din prima ca fiind genul feminin cumva. Nu-mi pare foarte masculin in expresie. E civilizat si decent, dar pastreaza putin mister, in genul unei doamne respectabile care tocmai a divortat si are o perspectiva mai larga asupra vietii.
Trabantelul nu am putut sa nu-l asociez unui copil vesnic tanar. Care desi moare de batranete si ii se opreste din cand in cand inima, el tot copil este prin atitudine. Vesnic jucaus si pus pe prostii. Cel mai mult imi placea ca impartea zambete cam peste tot pe unde treceam cu el. Ceea ce poate nu ma facea foarte cool, ca se stie ca trebuie sa imparti numai urlete de teroare ca sa fii cool. Dar ma facea sa ma simt foarte bine stiind ca poate tocmai am binedispus pe cineva.

Ca sa nu fie o discutie trilaterala, pot adauga ca passatul mi s-a parut intotdeauna capul de familie vesnic corect si fara simtul umorului. Golful un adolescent cu probleme de adaptare dupa ce a fost crescut sa poarte tot timpul numai costum. Si camioanele roman le-am asociat constant unui om posomorat care parca sufera din ce in ce mai grav pe masura ce se apropie de pensie. Sau este deja la pensie.

Poate e cliseica aceasta descriere, dar trebuia sa scot din mine untul, dupa ce simt ca am inselat loganul cu amanta sefului (mondeo-ul). Si cel mai rau, inca ma gandesc la amanta ca fiind o foarte buna partida. Si stiu ca va mai trece ceva timp pana voi fi intim iar cu ea. Dar sunt tanar, mai bine-mi gasesc ceva mai bun de facut (gen proiectul la metal).

Si sa nu uit, o precizare de maxim interes pentru viitorul umanitatii:
Ma doare iar capul.

Si o precizare de minim interes pentru viitorul umanitatii:
S-a descoperit apa pe luna. Cum pot demonstra ca e a mea? Trebuie sa-mi gasesc un avocat bun. Si poate teoria care am auzit-o azi conform careia luna a fost caminul omenirii pana cand a inceput isi piarda din capacitatea de sustinere a vietii, obligand omenirea sa migreze spre pamant pentru a evita distrugerea si anihilarea totala probabil cauzata de un razboi intern cum s-a dovedit in multe randuri, tendintele sinucigase ale oamenilor fiind bine documentate de-a lungul timpului daca stam sa ne gandim, si astfel infirmand orice teorie creationista si/sau evolutionista sau chiar danikiena care sustinea ca omenirea de fapt se tragea de pe planeta care ar fi fost odata intre pamant si marte, unde acuma este o centura de asteroizi, o teorie atat de absurda incat am iubit-o cand am auzit-o prima data prin liceu, perioada cand de altfel am observat ca am tendinta de a face paranteze foarte foarte lungi care tind sa-si piarda sensul si astfel orice coerenta, de altfel o perioada foarte buna pentru evolutie proprie pe plan spiritual, dat fiind faptul ca atunci am meditat prima oara, si chiar si ultima oara, desi cele doua ocazii nu coincid, si de fiecare data mi-a placut la nebunie dar n-am mai avut rabdare sa incerc foarte des, ceea ce ma face sa ma intreb daca n-ar trebui sa incerc din nou zilele astea profitand de singuratatea in care ma aflu, eventual inchizandu-ma intr-un fel de cochilie sociala pentru a evita orice sursa de poluare externa si poate astfel de ajung la o intelegere mai profunda a mea, intelegere care nu prea are sens in contextul in care ascult michael jackson in timp ce scriu textul asta si-mi vine sa izbucnesc in dans, ceea ce n-am mai facut de ceva vreme, desi imi place foarte mult sa fac, si cateodata ma face sa regret ca nu bantui prin cluburi in lipsa unui anturaj dornic de asa ceva, anturaj care probabil s-ar simti destul de prost in momentul in care eu as incepe sa dansez, dat fiind faptul ca nu este foarte cool sa dansezi, toti oamenii care se duc in cluburi agitandu-se cat mai putin, pentru a fi cool, si in plus, cine mai danseaza pe disco daca stau bine sa ma gandesc, are o baza reala.

Foarte posibil fraza de mai sus este cea mai incoerenta chestie produsa vreodata de mine.