Pajstele

De cand sunt mic am fost invatat ca de paste se intampla chestii stranii. Rasar din pamant chestiuni diferite de flori si plante, se canta si se ia lumina. De unde anume sau de ce se ia lumina n-am inteles niciodata. Care-i diferenta intre focul de la bricheta preotului si focul de la bricheta lui tata? Incarcarea simbolica stiu ca era destul de serioasa, unii se speriau si-si faceau cruce si cereau urgent sa ii ajute cineva sa-si reaprinda torta. De parca flacara vietii insasi era intruchipata in lumanarea invelita in servetele si cutii de iaurt. Totusi ceva era in aer in noptile de inviere. Prezenta atator oameni cu lumanari in maini si tot afecta cumva mediul. Se simtea un mic iz de ocultism in oamenii care orbecaiau spre case manati de pofta de cozonac si vin. Probabil se simte si azi, dar devin mai pagan pe zi ce trece si nu mai simt nevoia sa particip la astfel de manifestari religioase. Ultima oara ma bufnea rasul nu de alta. Nu sunt rau, dar felul in care un preot insista ca piatra de la mormant era un "pietroi mare dom'le, nu o pietricica, ci ditai bolovanu!", si repetand asta de cateva ori foarte serios nu putea sa ma faca foarte serios. Mai bine raman pagan acasa si viu, decat sa fiu linsat cu pietre in piata publica de babe religioase, in traditie pur crestina.

Am vazut insa o chestie foarte religioasa apropo de sarbatorile pascale. Fiind in cimitir cu rudele, aducand binecunoscutele ofrande, am asistat la o scena absolut cretina. Ca sa nu zic socant de dubioasa. Elementul central era bunica care plangea langa mormant. La 10 m in fata ei erau niste pitzi-campeoane care faceau cu telefoanele poze de hi5 dezbracandu-se printre cruci. Insa cel mai tare element era la 100 m in spate, unde niste cocalari trasesera masina (cu numere de franta evident) pana-n buza mormantului aferent, cu geamurile deschise si cu manelele la maxim (nu de jale, ca fapt divers), si cu tot clanul langa (literally, tot clanul, inclusiv membrii morti) faceau un gratar de zile mari. Gratar intre morminte. PWNAGE TOTAL. Si chiar cand credeam ca scena nu se poate completa mai misto, mi-am dat seama ca din fundal se auzeau si manele de jale, de la vecinii cimitirului.
Concluzie: Nu va ingropati rudele decedate (sau vii) in Giulesti-Sarbi. Desi atmosfera face toti banii.