Mar 17, 2009

Idei, dileme, dubii, perturbari in forta, perturbari in moment

Nu stiu ce vreau sa fac in aceasta dimensiune.

Daca ajung in China, ar fi chiar pacat sa nu trec prin Tibet. As avea ocazia sa aflu daca m-am inscris pe o traictorie favorabila sau defavorabila evolutiei mele. Tin minte ca-n liceu ma framanta calea religioasa ce mi-a fost asternuta. Probabil nu-i intamplator faptul ca din toate religiile despre care am citit, tao mi-a mers la minte ca o manusa. Nu, nu pot sa zic ca-s taoist, dar se apropie de ideea de religie pe care as adopta-o fericit. Si da, stiu ca mama tao-ului nu e in Tibet, dar tot as bantui putin prin regiune, cautand ceva ce ar trebui sa gasesc fara sa caut, anume poate reusesc sa ma gasesc, intrucat m-am pierdut de ceva vreme. Ma tot invart in cercuri elipsoidale spiraland spre interior si alternand pe axe neutre irelevante. Nici eu nu-mi dau seama ce am vrut sa zic in propozitia anterioara. Sper sa ajung insa in China. De mic m-am crezut chinez, sau asiatic cel putin, oricum nu din partea asta a Europei, ci din alta parte, eventual mai departe, poate chiar din alt timp. Integrarea in sit inca are buguri. Mari.

Incep sa-mi pun din ce in ce mai des intrebarea daca m-am inscris pe o traictorie buna sau nu. Daca oare meseria pe care m-am angajat s-o invat mi se potriveste sau nu. Dupa cum zicea un mare om insa, nu conteaza ce facultate faci, conteaza ce-ti place sa faci. Poti ajunge sa faci orice-n viata, indiferent de pregatire. Totul e sa vrei. Dar oare vreau? Ce vreau? Sunt mai dezorientat ca niciodata. Desigur imi place betonul. Si metalul. Am o fascinatie perversa pentru tehnica, inclusiv tehnica constructiilor, dar nu-mi dau seama daca asta o sa ma satisfaca. Presupun ca n-am de ce sa-mi bat capul cu acest gand recurent, intrucat doar experienta poate da verdicte. Si asta doar dupa un oarecare timp de practica.

De zburat am vrut intotdeauna sa zbor. Se zice ca odata ce-ai ajuns in aer vei da orice sa ajungi din nou acolo. Vorba aplicata de fapt parapantistilor/parasutistilor/etc, nu navetistilor ce-si petrec o experienta ruda cu divinitatea intr-o cutie presurizata. In curand va fi si momentul tangentei cu aceasta idee. Presupune ceva invatat. Si Radu e idiot. Si din cauza lui mi-am pierdut ideea. Sau din cauza somnului.

In concluzie ceva nu fac bine. Sau iar sufar de hug deficit disorder (HDD).

No comments:

Post a Comment