Padurea Hoia-Baciu, retrospectiva aniversara

S-au implinit aproape (fix) 3 ani de la fericitul eveniment care a avut in prim plan o expeditie catre padurea bantuita din Cluj. Sub impingerea unui interes direct si personal fata de ocult si aceasta problema, tind sa revin cu detalii picante si semnificativ relevante (cand se cauta astfel de sensuri). Intrucat expeditia in sine a fost scurta dar plina de evenimente, care abia ulterior am inceput sa le punem si cap la cap, tin sa zic ca se pot interpreta in multe feluri intamplarile.

Tin sa declar tare si raspicat insa ca nu am fost martorul unui eveniment complet incredibil si neplauzibil din punct de vedere stiintific sau uman.

Acum putem merge mai departe si nara niste mici intamplari care initial nu aveau niciun sens dincolo de un amuzament si o usoara doza de "straniu".

1) Mergand sa rezolv probleme biologice in padure am simtit nevoia sa ma uit in departare in bezna noptii si sa vad ceva miscandu-se agale langa un copac. Subliniez ca am simtit nevoia sa vad ceva miscandu-se agale langa un copac. Am vrut sa vad ceva acolo, incercand sa creez un precedent pentru ceva supranatural ca sa ma minunez. Am reusit sa ma sperii singur, desi nu pot declara cu mana pe vreo carte sfanta ca nu se misca nimic langa copacul respectiv. Poate am vrut sa vad si mi-am manifestat chiar o putere telekinetica. Am vrut sa experimentez ceva supranatural, am vrut sa imi pierd mintea intr-o padure in intunericul de nepatruns, in intunericul dinauntrul mintii mele. Am vrut si poate am reusit.

2) Taiand niste crengi uscate (nota ecologica - apartineau unor copaci care fusesera dati jos din cauze mai mult sau mai putin naturale, concret n-am dat cu toporul in niciun copac infipt in pamant) impreuna cu un prieten in timp ce alti doi prieteni adunau crengi in acelasi scop marinimos (foc, caldura, lumina), un prieten a vazut un om pe bicicleta trecand in viteza si zicand ceva care a sunat cam asa "e o seara buna..." (multumiri interventiei lui Sorin, ca retinusem altceva). Mentionez ca prietenul respectiv nu a vazut nici de unde a aparut si nici incotro s-a dus biciclistul. Era noapte (circa ora 22.00) si nu avea nicio sursa de lumina, focul nostru inca nu era aprins, deci in poiana era bezna (iluminare strict de la luna si de la lanternele noastre orientate spre ce faceam). Inca am mici dubii daca chiar s-a petrecut evenimentul, noi restul n-am vazut si auzit nimic, si nici nu s-a vazut vreo urma de bicicleta pe jos.

3) Nu m-a durut capul deloc cat timp am dormit in Poiana. Odata ce am dormit in alta locatie (spre Horezu) m-a durut capul. Mentionez ca in perioada respectiva ma durea capul aproximativ 5 zile din 7, asa ca chiar este un lucru straniu.

4) M-am trezit in prima noapte la un moment dat auzind ceva pe afara. Uitandu-ma spre intrarea cortului era Vali cu toporul in mana uitandu-se direct si drept spre cort. Focul juca violent in spatele lui. Era perfect treaz dar nu a zis nimic cand l-am intrebat de ce nu doarme. M-am decis ca nu are sens sa-mi fac griji ca este perfect responsabil sa ma culc la loc. Si am dormit strasnic mai departe.

Astea sunt toate evenimentele pe cat mi le aduc aminte si le-am mai pus cap la cap. Evenimente tratate de mine ca fiind stranii, desi au toate un impact destul de plauzibil. Este o idee cred buna sa mai fac o expeditie in acea directie, respectand dogma stricta de a nu dormi in Poiana. Poate cu niste pregatire emotionala si meditatie inainte, pentru a avea mintea sa zicem predispusa la evenimente deosebite. Poate acolo ar fi si locul optim pentru testare a paraliziei somnambule. Concret imobilizarea corpului intr-o stare comatoasa pentru a permite o experienta de tip iesit din corp (outer body experience).

XoXo, ing. Mihai Florea