Nov 18, 2010

Galopand in balta vietii

Ma improsc singur cu noroi si apa de ploaie, dandu-mi astfel posibilitatea de a studia efectele gravitatiei asupra unui fluid in miscare verticala. Dar asta nu ajuta cu nimic faptul ca sunt murdarit. Ca pata a fost facuta. Ca pasul a fost facut. Decizia a fost luata. Noroiul a ajuns unde nu trebuia. Si haina nu va mai fi vreodata ca inainte, noua, pura si nemazgalita. Este stigmatizata, este traumatizata si are efecte de post-soc elastic... Dar ce pata nu poate fi indepartata? Cu suficienta tehnologie orice pata devine o amintire, orice proces devine placut, si orice alta suferinta devine alinabila.

S-a terminat prima experienta lucrativa. Sunt inca viu. Sunt inca netraumatizat, desi usor nedormit (voi recupera maine probabil). Sunt mandru de mine. Sunt mandru de ceea ce am facut, si simt si vad scara ce ma va duce in capul meu la nivelul efectiv de inginer. Vad ce si cum trebuie sa fac. Mai am mici impiedicari, dar sunt convins ca voi reusi sa trec de ele fara mari probleme. Sunt increzator. Sunt pe varful icebergului. Sunt inca bine dispus si indragostit. Sunt plutitor. Sunt un ciorap murdar, dar fericit ca s-a plimbat mult si a stat mult timp aproape de ceva cald si pufos. Sunt un nor magic. Sunt ca un drog. Pentru mine mai ales sunt ca un drog. Imi provoc singur dependenta de mine si de aer. Si de apa. Si de mancare. Sunt dependent. Beau apa si nu mi-e rusine sa recunosc. Sunt dependent de lumea fizica in care traim. Sunt dependent de sentimente. Prizez imbratisari si trag in vena saruturi. Aspir la pastrarea acestui sentiment in stare pura cat mai mult timp. Sunt mai pufos decat prevede legea. Sunt obosit si adormit. Voi visa frumos. Voi visa iar fata ce-mi captiveaza imaginatia atat constient cat si inconstient. Voi visa si eurocoduri. Le voi injura probabil in vis. Nu-mi sunt dragi codurile si normativele, dar ma bucur ca exista. Sunt realmente fericit ca munca a zeci si sute de generatii este tot timpul catalogata si indexata intr-un standard. Sunt mandru ca se poate face ceva cu invataturile trecutului. Sunt mandru ca sunt inginer. In clipa asta. Poate peste 2 clipe o sa-mi treaca mandria, si o sa redevin umil. Dar e bine... Lumea e frumoasa, desi cateodata miroase mai urat, ramane de o frumusete pura necizelata, ca o masina italiana (adica alfa romeo, fara sa fac reclama, este o remarca foarte obiectiva).

Sunt zen.

No comments:

Post a Comment