Obiceiuri

M-au batut obiceiurile a doua oara. Nu reusesc sa urmaresc logica unor datini crestine care se ocupa de morti. Inteleg ca se bazeaza in mare parte pe diverse ritualuri oculte savarsite anterior impunerii crestinismului, dar nu vad de ce de exemplu trebuie dezlegate picioarele decedatului. Bun super, este o alegorie cu eliberarea din lumea asta, dar de ce atunci se mai leaga bunul crestin la picioare? Ca sa-l tii pe loc pana se aduna toti? De ce sa-i negi intrarea intr-o alta dimensiune ca pe urma sa i-o daruiesti intr-un ritual complicat? Sau de ce trebuie facuta cate o minislujba la fiecare intersectie de drum? Si de ce fiecare intersectie de drum nu include chiar toate intersectiile, ci doar unele special alese de preot? De ce preotul stabileste care intersectie e demna de o slujba din mers si care nu? Si de ce unele strazi sunt mai breze decat altele, primind vorbe de duh, si altele sunt nepastuite si ignorate cu desavarsire de religie, ocolite de calea mantuirii si iertarii? Nu au si ele sentimente, nu ajung sa se indeparteze din rea-vointa de religie si s-o sfideze cu buna stiinta, cazand in pacatul prostitutiei si drogurilor de indata ce maturitatea le-o permite? Alegoric desigur.

Si pe drum m-a dezorientat si insasi natura vietii prin prisma crestina. Totul este fantastic si frumos, si trebuie sa fim umili caci ne asteapta o viata mai minunata dupa. Totul e sa acceptam ca suntem doar niste marionete intr-o piesa globala de teatru de papusi, sa ne jucam rolul, sa nu ne punem intrebari despre nimic divin, si sa inghitim niste dogme scrise acum cateva milenii. Altfel vom fi damnati etern si vom suferi tot restul existentei universului (sau chiar si dupa, depinde unde-i dimensiunea asta paralela infernala in care voi ajunge). Nu mi se pare chiar echitabil si corect. De ce sa imbratisam ceva ce ne obliga sa nu ne punem intrebari ca sa ne bucuram de un pseudoliber-arbitru? Imi place sa cred ca daca vreau neaparat pot oricand sa intru in stalp intentionat, fara ca vreo forta divina sa ma opreasca. Si nici n-as vrea sa ma opreasca, pentru ca pe urma doar mi-ar confirma ca nu suntem cu adevarati liberi. Bine, nici n-ar fi bine sa fim cu adevarati liberi, ca libertatea deseori presupune o lipsa totala de constrangeri sociale de orice natura, care degenereaza urgent in anarhie, care degenereaza in detroit. Probleme existentiale de liceu daca stau sa ma gandesc mai bine. Mi-e cam rusine ca le si expun la cat de infantile sunt, dar cateodata sunt de actualitate, gen acum. Mai de actualitate decat sa zicem cutremurul din haiti. Care este un cosmar autentic ingineresc. Chiar vorbeam cu stimabilul LDD mai devreme ca sa incercam sa ne dam seama ce deplasari de teren se pot produce in asemenea timp scurt (34 secunde la 12.4 m/secunda la patrat). Dar e efect alternant si usor amortizat, cu intarzieri din cauza dispunerii neomogene a solului si a modului de inregistrare. Prea multe variabile sa fie de vreo utilitate in calcul aceste date. Asta-i o chestie care mi se pare destul de straniu la facultate. Noi invatam sa calculam o comportare probabila si sperabila a structurii. Cel putin la beton, nu vom stii niciodata exact cum va reactiona cladirea, si oricat de bine ar fi fost executata, tot poate ceda o armatura prematur, si sa se duca naibii totul la un seism nervos. Calcul probablistic, o chestie care nu-mi inspira mare siguranta, dar am incredere in inginerii mai destepti care au elaborat aceste metode de proiectare. Poate mai tarziu voi elabora si eu coduri si normative. Deja m-am gandit sa elaborez un normativ de inmormantare.

Pornind de la simpla ipoteza ca in cazuri diferite, inmormantarea ar trebui sa fie diferita, eu cred ca voi compune un excel cu testamentul meu. Incluzand in el toate cazurile posibile de moarte (gen tumoare, decapitare de catre un elicopter, explozie spontana de matze de tip "GIB", impuscare in timp ce ma calca trenul, etc), voi fi sigur ca cine se va ocupa de inmormantarea mea nu va avea probleme in recuperarea cadavrului si/sau debarasarea lui, cat si probleme de logistica de genul care cate prosoape ia si pe unde, numarul de oameni care vin, si numarul de cersetori permisi pe metru patrat. Ar trebui normati mai ales astia, ca se pare ca numerele flucteaza prea rau ca sa fie facut un cod serios. Suspectez ca depinde si de faza lunii cumva numarul acestora si varsta.

Si in alte stiri, de curand am reinceput sa mananc carne. Astfel reintru pe fagasul normal al oamenilor cu intelect, si ma indepartez strategic de zona in care faceam degeaba flotari ca corpul imi devenea din ce in ce mai anchilozat. Suspectez ca nici regimul chiar echilibrat nu a ajutat. Azi am mancat sarmale si au fost bune. Foarte bune. Si prajitura. Care a fost mai buna.

Si o alta stire de utilitate maxima: a fost anuntat noul focus pentru 2011. Se gasesc niste poze pe net si arata promitator. In continuare nu ma pot decide care mi-ar fi o masina potrivita, dar aspir la un mclaren f1, pentru simplul motiv ca gordon murray a fost probabil cel mai debil proiectant-inginer de masini al tuturor timpurilor.