Dec 29, 2009

Don't be silly shake your willy

Consumul excesiv de dronezone dauneaza. Dar moderatia este pentru fatalai, asa ca am abordat solutia barbateasca de a face supradoza de muzica spatiala.

Lumanarile pulseaza tragic in camera invadata de intuneric. Niciun zgomot nu patrunde in cetatea mea spatiala. Tot ce zboara se afla la sol. Tot ce inoata e in acvariu. Nu se misca nimic decat flacara in bataia spiritului meu. Si se zbate neincetat de ore bune, in speranta ca mintea mi se va calma, si ca pacea va domni peste ea. Si cu toate astea spera in zadar caci din link in link dau de alta idee, si la fiecare melodie mintea merge mai departe, calcand cu bocancii imaginatiei peste campul nefertil al logicii, si decoland cu mirosul de scortisoara prizat din parfum in speranta evadarii campului gravitational constient.

Nu-mi place sa ma prabusesc pe insule pustii. Sa vad cum viata nu mai are sens si sunt ultimul membru al umanitatii fara posibilitatea sa-mi contactez semenii. Din cate stiu poate-s ultimul de felul meu. Poate trebuie sa-mi reconfigurez etica pentru a supravietui. Poate nu trebuia sa mananc acel iaurt. Poate tocmai mi-am semnat condamnarea la moarte a celui mai bun prieten. Poate tocmai era sa dau foc la casa. Poate totusi nu am facut nimic rau. Dar in alta dimensiune asta poate fi fatal. Nu pot stii niciodata cat de complicata e viata pana nu te decizi sa te indepartezi de ea. Si sa o privesti de pe alta planeta incercand sa intelegi ce se intampla in spatele fiecarui gest si fiecarei priviri scapate aparent dezorganizat.
Oamenii sunt fiinte complexe. Au o parte reala si o parte imaginara. Modulul lor nu stiu insa cum se calculeaza. O fi constant pentru o mai buna repartizare a mintii universale in noosfera.

Cred ca am redescoperit din valorile traditionale in seara asta. Si dronezoneul are o buna parte din vina. Cuplat cu flacarile polarizate ale binelui si raului din preajma lampii cu lava, mi-am redescoperit valentele oculte. Da, poate nu mai pot prelua controlul asupra energiei pure, poate nu mai am mana suficienta, poate nu mai am nici karma chiar pozitiva, dar mai am spiritul suficient de calm pentru a analiza asta. Si suficient de calm pentru a observa cum lumina lumanarii imi cauzeaza niste reflexii stranii printre firele de par de pe mana, cauzand mici distorsiuni in modul de percepere a membrului. Ma incearca un sentiment tare ciudat. Parca tocmai as fi meditat, asa-mi simt corpul. Oarecum incetinit dar foarte precis in miscari. Mintea insa imi cam zboara in toate partile. De parca gandurile au incercat sa faca o mica excursie, s-au urcat toate in acelasi autobuz, dar odata aflate la obiectiv, s-au imprastiat in toate zarile cautand altceva nou si unic de vazut. Si cu o miscare strategica se tin indepedente, urmarindu-si fiecare calea fara sa se intersecteze. Nici tentativa de vectorizare n-a avut acelasi randament. Dar cumva gandurile acuma s-au lovit de ventilator cu putere si refuza sa se intersecteze. Ma trezesc pe o insula pustie, pe o statie spatiala privind din hublou, in masina noaptea incercand sa fac o depasire riscanta, afara in frig si ploaie, inauntru langa soba uitandu-ma cum vantul bate nemilos zapada din copacii golasi, la curmatura privind cerul, la cabana omu in ceata cautand calea de intors acasa. Si cu toate astea sunt tot acasa in fata calculatorului, penduland ce am de facut maine si ce am de renegociat maine cu propria-mi minte.

Ma trezesc de la o vreme cu dureri de cap. Somnul imi face rau. Visele imi fac rau. Simpla prezenta in alta stare constienta imi dauneaza realitatii. Visez frumos. Chiar si cand am visat ca ma prabuseam cu avionul, mi s-a parut un vis frumos, pentru ca de bine de rau zburam. Cu sau fara avion, zburam. Si zborul e linistitor...

2 comments:

  1. Buna. Ma numesc Sorin. Si eu sunt dependent de dronezone. Dar ma tratez....cu si mai mult dronezone!

    ReplyDelete
  2. Buna Sorin. Bine ai venit. Azi vom asculta dronezone.

    ReplyDelete