Metalizat sau perlat? Iar dileme?

Sau mai bine mat. Sah mat. Pentru ca precum zicea un mare comandant odata, a nu conteaza ce zicea, ca-mi vine sa traduc si-i strica farmecul lui zapp. Ultima dilema ce-mi da tarcoale in ultima vreme este lupta intre instinct si constiinta. Alegerea intre a urma o voce interioara, sau a cantari balansat si logic. Dar ce inseamna sa gandesti logic? Din scoala am invatat ca logica inseamna reteta de prajituri. Intampini problema A, actionezi B. Intampini A prim, actionezi cu C. Cauza-efect, nimic fandosit sau dificil. Dar cand esti pus intr-o situatie complet noua, cum reactionezi? Asta mi s-a parut intotdeauna foarte dubios atat la sistemul educational cat si la educatie in general. Desigur, acumulezi experienta sa intampini orice neprevazut cu anumite masuri de siguranta, coeficienti si normative. Astfel incat, desi nu intelegi complet problema sa-i gasesti solutie macar temporara.
Cred ca din nou aberez despre teme evidente. Dar tot ma macina. La fel cum ma macina de ce am acelasi album cure in acelasi loc pe acelasi hard in doua foldere diferite. Ceva sfideaza logica. Ceva sfideaza explicatia.

O ruda mai in varsta si implicit mai inteleapta, desi nu e regula obligatorie, sustinea ca omul nu trebuie sa simta, ci doar sa gandeasca. Caci asta ne separa de organismele din jurul nostru. Instinctul controlat si tinut in temnita. Dar cum sa-ti inchizi instinctul, cand poate fi legatura ta cu ceva mai ... divin sa zic? Daca ar exista un al hatispelea simt (pierdut numaratoare, declar nula) acesta se cam leaga de instinct. Tipul de instinct ce-mi hraneste atat premonitii, cat si mana insasi. Nu mana atasata de mine si cu degete, ci in sensul de energie spirituala. Suspectez destul de convins ca tot instinctiv se poate dezvolta orice talent ce sfideaza logica, gen cele cu tele (kinezie, patie, simpatie, fon, etc). Sau poate totusi e alta parte din subconstient care se ocupa cu aceste talente, si cu visele, si cu mana. Si nu neaparat cu instinct cu tot.

M-am pierdut in propria idee. Mi-a dat tarcoale, dar n-a vrut sub nicio forma sa se sudeze de aceasta pagina intr-un mod coerent. Se poate observa usor ca am maine examen la metal. Recte azi, considerand ora. Raman in dileme, si nu pot trage concluzii, dar pot declara ca mi se pare optima o decizie luata in acord cu un instinct latent. O vointa superioara care sa dea mici hinturi si pointere din cand in cand (gen http://xkcd.com/138/ ), si care sa-si dea intr-un fel acceptul, dand astfel siguranta ca o decizie luata partial intuitiv este cea care poate produce satisfactia maxima. Intr-un plan spiritualo-psihologic desigur. Nu le poti multumi pe toate intotdeauna. Ma simt totusi obligat sa completez ca nu ma pot considera crestin. De nicio culoare, forma sau gust. Daca e cineva acolo sus si nu mi-e vecin sau avion, da un bip. (extraterestrii in forma unor creaturi inteligente de pe alte planete nu intra la acest capitol, oricat ar fi incercat daniken sa ma convinga ca totusi ei sunt adevaratii zei. Nu, nu-s de acord, poate cei mitologici din politeisme si legende. Cei cu forma fizica si manifestati in planul asta. Eu caut ceva mai sus, un scop mai suprem, un ceva mai mare. Cred ca tot la universul pe de-a intregul ajung. La cat de mare e, ne cuprinde si ne inconjoara precum forta. Suma materiei din univers == energie infinita ? energie infinita == zeitate in acceptiunea generala sub denumiri cu dumne ? Meh, ce paranteza lunga, ma culc gata. )