Jos in gaura viermelui

Auzisem candva o melodie superba care se reinterpreta cunoasterea si complexitatea umana cu creierul unui vierme pe langa complexitatea universului si lumii pe care o cunoastem sau n-o cunoastem. N-are nicio legatura cu ideile care mi-au venit in ultima vreme, sau cu chestiunile experimentate in uichendul abia incheiat. Ca s-o iau pseudo-cronologic pot concluziona ca o curiozitate a lui vali a distrus luptatorii bravi impotriva zombiilor, facandu-ne practic salata de cartofi cu sanse micute de a iesi triumfatori. Dar speranta si logica moare ultima. Fata de coerenta, care moare prima, impuscata pe baricadele bunului simt.

Am fost la opereta. Cu pasi timizi si cu un amuzament mustacind deja, prima incursiune in aceasta lume straina mi-a fost deschisa de romeo si julieta. O reinterpretare cel putin originala, cu idei interesante pe alocuri, si bine pusa in opera. Dar nu sunt critic de film/opera/castori asa ca nu intentionez sa dau verdicte. Interesant este faptul ca a avut un efect cam bulversant asupra mea. La un moment dar era sa si adorm. Nu, nu prea adorm de plictiseala, doar de somn adorm. Ideea povestii o stiam. Tin minte chiar ca am dat o teza din asa ceva si am scris celebra fraza "Julieta se trezeste din coma la timp pentru a vedea cadavrul lui Romeo intrand in putrefactie". Recunosc nu avea cum sa intre asa de rapid in putrefactie, dar nu era foarte precis precizat factorul de timp oricum. Peste 80% din timp eu am vazut cam alta piesa. Ceva desfasurat intr-un spatiu aproximativ la fel de romantic (mi-a placut mai mult in padova, desi nu stiu de ce), cu alte personaje, intr-un viitor alternativ. Undeva intre ruperile de constienta mai vedeam si piesa, amintindu-mi ca m-am inscris pe o traictorie ce cam elimina boemia din neprevazutul din viata, proiectarea axandu-se din pacate pe scenaristica buna. Oricum efecte a avut la nivel macroscopic, scotandu-ma din stadiul pufoso-imbratisato-pamant in care eram. Faptul ca am cam reintrat in el este alt aspect ce tine seama de lipsa rabdarii sa ma rad in cap. Pardon sa ma scalpez, ca rasul in cap presupune ceva par. Perspective triste, sesiunii la orizont, predari de proiecte, lipsa totala de coordonare sau chef de lucrat pentru respectivele proiecte. Toate pot duce la ceva, si nu am idee de ce. Am nevoie de o scoatere barbara din banal, cu forta chiar, intrucat prinderea constienta in lumea asta ma cam ancoreaza grav cand idei spontane se arata. Inca vreau sa ma indragostesc, cu riscul de a ma repeta. Ca fapt divers m-a amuzat copios initial faptul ca Romeo era imbracat in alb si avea freza de papagal. Nu stiu daca era intentionata manevra.

Al doilea fenomen interesant la care am asistat a fost o expozitie de barci. Organizata in mod straniu in bucuresti. Dezamagit ca era doar o veliera prezenta. Dar spiritul de aventuri pe mare este interesant pentru viitor. Orice miliardar are nevoie de un iaht maret. Dar la naiba trebuie sa plec la scoala, am aproximat gresit timpul necesar debitarii acestei chestiuni pe tub. Voi reveni candva. Sub forma de zombie hero cel mai probabil.