Diaree mentala

Sadismul in forme de cozonac

2011-12-14T22:11:00.000+02:00

Sadic precum un pui de cimpanzeu aruncat din bratele mamei direct in capul lantului trofic ce leaga mainile dictaturii materialistice ale societatii contemporane aflate adanc in criza.
Sadic precum o ciocolata topita pe fata intelectualilor ce nu mai au nimic de demonstrat.
Sadic precum a existat o urma a comunismului in mintile oamenilor imbatati de aparenta putere.
Sadic precum vasul ce se loveste violent de pamant gasind nimic altceva decat sfarsitu-i tragic.
Sadic precum ceva ce nu pot intelege exact si nici controla, din lipsa de intelegere.
Initial vroiam sa scriu in continuare despre simpaticul meu trabantel, dar mi-a fost rupta ideea din gatul locului si azvarlita pe sina de tren in momentul in care barierea cadea amenintator si stelele se speriau de fotonii emanati de farul locomotivei ce venea in tromba scrasnind franele. Frecarea psihologica nu tine cont de ce doreste omul din spatele actiunilor noastre. Frecarea psihologica nu este tangibila, nu este cuantificabila si nu poate fi valorificata. Poate fi doar tradata. Tradata de mintea ce nu-si deschide toate usile catre sunetele ce se vor auzite. Tradata de increderea zdrobita a unei generatii. Tradata de visele si dorintele unui neam. Tradata de placere.

Imi place sa cred ca nu-s nici absolutist si nici extremist in niciun fel, dar unele evenimente imi zbarlesc parul de pe ceafa si gat. Imi place sa cred ca, precum am citit undeva, e mai interesant sa discuti o idee decat un eveniment efectiv. Imi place sa cred ca pot sa cred si ce nu pot sa vad, sa simt, sa aud, sau sa experimentez in niciun fel fizic. Imi place sa vad ca fotonii au fost prinsi in filmare de o camera dezvoltata de MIT ce inregistreaza un milion (sau un trilion dupa alte surse) de cadre pe secunda. Viitorul suna mai bine decat prezentul. Asta pentru ca inca nu-l traim. Inca n-am ajuns in momentul urmator cand ne vom da seama ca era mai bine inainte. Asa suntem facuti, asa suntem programati genetic, ce a fost e mai bine decat ce e, si ce urmeaza putem doar spera ca va fi mai bine. Prin formare si mostenire genetica sunt optimist incurabil. Refuz sa accept o infrangere chiar si-n cel mai disperat moment. Cand echipa e moarta, toata echipa adversa e intreaga si nevatamata, si eu am bomba, imi place sa cred ca pot sa castig runda. Pot schimba soarta si pot sa intorc roata pana cand imi plezneste cineva peste ceafa o scatoalca si-mi vine mintea la cap. Sau pana primesc un sms si-mi pierd interesul in jocul respectiv sau activitatea respectiva. Poate nu mi-ar trebui un telefon mai inteligent decat in prezent pentru ca mi-ar diminua mie din inteligenta, furandu-mi atentia ce o acord unor detalii aparent nesemnificative dar care fac parte integranta si frumoasa din viata-mi umila. Poate n-as mai sta cu ochii spre cer cand ma duc spre birou, incercand sa urmaresc cu privirea norii si sa le estimez viteza, gandindu-ma ca-s nave extraterestre mascate in nori din cauza intemperiilor atmosferice culese in aterizare. Imi place sa cred ca ma pot dezintegra in orice clipa intr-o forma de energie pura si pot colinda in continuare lumea, continuandu-mi existenta umila. Fac vraji, imi folosesc puterile magice asupra universului pentru a face vraji mie, vrajindu-ma sa cred ca e o lume frumoasa si pe alocuri chiar fantastica. E un fel de autohipnoza. E un fel de autosugestie. E un fel de a continua viata si a trai in continuare intr-o dulce inconstienta. E un fel de a-mi prelungi copilaria. Copilarie pe care sunt convins ca o voi trai inca mult si bine, intr-o forma oarecum adulta. Adevarul e undeva la mijloc. Adevarul e putred ca un mar cu mai multi viermi decat intestinele lui Fry dupa sendvisul ala stricat. As vrea si eu viermi d-aia intestinali ca-n Futurama, sa ma faca mai destept, mai sanatos, mai voios si mai eficient in ceea ce fac. As vrea si eu sa fiu mare si responsabil, si-n acelasi timp ce pofta am de o vacanta in care mintea sa intre in repaos total. Sa nu ma mai gandesc la ce fac, la cum ma comport si la ce zic. Am nevoie probabil de o vacanta intre 4 pereti pufosi si doua plansee si mai pufoase. Cu pufosimea impotriva degradarilor de impact bineinteles.

Dorinta

2011-12-11T23:11:00.001+02:00

Mirosul tau ma imbie
Amorului betie
Ia-ma si imbata-ma
Du-ma sus pe munte
Escaladeaza-mi crestele
Descopera-mi secretele
Sa se sperie ielele
Sa-ti simt formele
Sa-ti ating placerile
Sa-ti simt inima ce bate
Din ale mele gheare se zbate
Sa fuga si sa scape
De placerile-i oarbe
Priveste-n ochi dorinta
Abandoneaza-ti neputinta
Pierde-ti fiinta
Descopera-ti credinta
Carnala ti-e iubirea
Precum sufletul si firea
Salbatica-n gesturi fine
Abandoneaza-te in sine
Descopera ce te acopera
Voalul tau de efemera
Lasa-ti hainele sa cada
Lasa-ti pielea sa se vada
Sa te vad sa te descopar
Cu trupul meu te acopar
Si te invalui in placere
Musca ale pacatului mere
Sa te pierzi in infinit
Sa te uiti la rasarit
Sa uiti de tine si de toate
Sa te vad zbierand in noapte
Tot mai tare si mai tare
Pana nu mai am suflare
Si cad din picioare
Epuizat oare?
Nicidecum caci nu se poate
De cum te vad cad pe spate
Ma fascinezi
Ma tachinezi
Memoria mi-o derulezi
Imi stergi mintea
Imi alungi sinea
Ma pierd in tine
Ma pierd pe mine
Tot in tine ma regasesc
Cand te vad ma indragostesc
Si cu tine vreau sa fiu
Pentru tine scriu
Si vreau sa stii ca te doresc
Mai tare decat ma vaicaresc
In mod public te doresc
Te vreau nu ma opresc
Sa-ti simt parfumul fin
Cand coapsele iti ling...

Oda

2011-12-05T16:54:00.001+02:00

Oda tie murgule albastru!

Sufletu-ti pur si mandru-ti pistonul

Balaurul tandru

Cu sangele nul

Si traditia-n coada

Strasnica spada

A curajului nebun

Mintea stoarsa de fum

De jale si de dor

Veninu-ti dobor

Din cale pe sus

De unde-ai ajuns

De unde-ai plecat

Mioveniul natal

Capul-l plec la al tau sfat

Festin deloc vizual

Mai mult carnal

Cu patos anormal

Ca un mester zidar

Tropaind in zadar

Fulgerul mi-aduci in dar

In deriva-ti bate un far

Precum viitoru-ti nesigur

Asa si calea-ti asigur

Cu RCA-ul din dotare

Infrunti orice-ti este in zare.

Slava tie ca existi!

Ca respiri si ca te misti!

Ca ne ajuti

Si ne slujesti

Cu drag totul infrunti

Ca un armasar metalizat

De-un albastru nestemat

De peste ceruri adunat

Si pe sosea aruncat!

Cu dedicatie loganului 1.6 MPI B 54 MRV.

Strabi, inceputurile

2011-12-03T11:16:00.001+02:00

Era o noapte frumoasa de primavara. Aerul era suficient de rece incat sa-mi raceasca fara probleme chiuloasa fierbinte. Pe piatra cubica alunecam frumos, era putin ud, eu aveam rotile un pic tocite, ce sa mai? Era o noapte numai buna de invartit in cercuri fara sens, starnind rasete si veselie printre oameni. Ne-am invartit in seara aia o gramada, cred ca peste o ora, ma tineam minunat pe doua roti, scrasnind din toate balamalele de parca n-ar mai fi fost o alta zi in care sa fiu asa de viu. Ma simteam minunat patinand cand deodata am simtit ca zbor... Timpul se incetinise, si vedeam cu incetinitorul cum rezervorul mi se inverseaza...Benzina nu-mi mai ajungea-n plamani si motorul dadea semne sa se opreasca...si atunci am simtit cum clanta atinge piatra dura si o clipa mai tarziu motorul mi s-a oprit de tot... Benzina curgea agale din carburatorul spart, farul stang imi atarna pe jos... Eram lovit, eram contorsionat, si viata mi se sfarsise...dar inainte ca ultima picatura de benzina si ulei sa-mi curga din rezervor, viata intreaga incepusem sa mi-o amintesc...Odata candva, intr-o galaxie nu foarte indepartata, intr-un orasel industrial numit Zwickau mi-am simtit prima data inima batand. Nu stiu si n-am stiut vreodata cine a pornit atunci pentru prima oara plamanii ce-mi ard benzina din vene, dar banuiesc ca era un neamt istet. Ma gandesc ca poate il chema Hans si avea o placere reala sa auda motorul in 2 timpi prinzand viata pentru prima oara, verificandu-ma in fabrica sa-si dea seama daca pornesc bine si sunt in norma. Si o Doamne in ce norma eram! As fi mers atunci fara intrerupere, cu cei doi cilindrii pompand veseli benzina subventionata, vrand sa vad toate autostrazile si drumurile care au existat vreodata! Tin si acum minte cat de bucuros am fost cand am fost adoptat prima data. O doamna trecuta de prima tinerete isi cauta un vehicul mic si fasnet de oras. Sotul ei, industrias instarit nu avea probleme cu banii, si ii oferise o suma generoasa sotiei sa-si ia ce automobil ar fi vrut ea. Ar fi putut sa-si ia orice Mercedes, dar ea m-a vrut pe mine. Ii placea ca sunt mic si manevrabil, si am motorul numai bun de apasat la fund si speriat vecinii noaptea cand venea de la noptile de bingo cu prietenele din inalta societate. Si recunosc ca-mi placea teribil. Nu ma menaja deloc, cum pleca sotul de dimineata la fabrica, ea sarea in mine si ma ambala puternic, sa-mi incalzeasca plamanii bine de tot inainte de o plimbare frumoasa pe strazile din Berlin. Avea grija de mine ca si cand mi-ar fi fost mama. Ma spala, ma alinta si ma manevra cu grija, dar categoric si ferm, ca nu cumva sa-i ies din traictoria pe care si-o dorea. Ma tineam de curbe de parca fiecare minut ar fi fost intr-o cursa in coasta contra-cronometru, si doamna draga ma ambala sa fie sigura ca motorul merge la capacitate maxima. Aveam doi frati mai mari. Ambii erau de vita nobila, Mercedesuri originale, facute dupa ultimele standarde in siguranta si lux. Ma priveau de sus de multe ori, dar in acelasi timp nu erau snobi, ma priveau ca pe fratiorul lor mai mic si mai neexperimentat. M-au invatat cum sa dau cu spatele fara sa lovesc nimic, si cum sa plec de pe loc cu frana de mana trasa. Gobbel, un W123 din 1977 (cu cam 2 ani mai mare ca mine), ma lua tot timpul la vorbe cu talc, incercand sa ma invete ce l-au invatat si pe el in fabrica despre cum sa fii un automobil, si nu doar o masina. Imi zicea deseori "Ai grija intotdeauna pentru ceilalti, nu esti singur pe lume!". Cand imi zicea asta eu deobicei ma jucam si nu-l bagam in seama, ce sa stie el? E doar cu doi ani mai mare! Sigur eu am o viziune cel putin la fel de buna asupra vietii! Dar el nu-mi zicea degeaba... stia de la fratele lui mai mare, Otto, un W114 care a vazut mult mai multe accidente la viata lui... Ultimul accident il lasase de tot in garaj. Nu mai vroia sa iasa sa faca nimic. Statea acolo si medita. As fi vrut sa ma joc si cu el mai des, dar nu mai avea dispozitia de joaca. Din cand in cand, atunci cand eram langa garaj, mai deschidea usa si ne mai claxona si el un pic sa ne zica sa o lasam mai moale ca poate facem ceva rau, dar mai mult nu. Imi parea rau, parea sa fi avut nevoie de un prieten, dar cat timp nu vroia sa zica nimic, eu ce sa-i fac? Viata e tare frumoasa cand esti mic si n-ai nicio grija. Doamna draga ce ma conducea, Angela o chema, un nume pretios pentru o doamna in adevaratul sens al cuvantului deseori se tachina cu sotul ei ca intr-o cursa intre mine si Otto la viteza in coasta as fi castigat lasand totul in urma intr-o dara mare si groasa de fum. Otto bineinteles protesta si radea copios "Cum? Tu, cu motorasul tau de jucarie sa castigi? Fii serios Strabi, ca habar nu ai cu ce te joci!". Strabi, ce ciudat suna acum ca ma gandesc. Mi se trage de la farul din stanga, care niciodata n-a stat chiar bine la locul lui. Cred ca era un rebut de plastic, ca nu se potrivea neam, si ma facea sa arat ciudat, dar cumva asta starnea rasetele tuturor. Cand m-a luat Angela de la fabrica niste copii care jucau fotbal m-au alintat asa. Si culmea, mi-a placut. Mi se pare ca au zis-o cu drag, desi poate era cu rautate. Mie-mi placea, ma facea sa par mai special. Si pana la urma, sunt special! Imi placea cu Angela sa ma plimb. Imi arata mereu drumuri noi. Nu stiu cu ce se ocupa, cred ca era un fel de casnica, dar o casnica pusa pe drumuri multe... Si multe drumuri urma sa vad!(Va urma)

Pinguinii travestiti

2011-12-02T11:45:00.001+02:00

O specie relativ noua, acestia orbecaie in intuneric mai ceva ca licuricii in borcanele bunicii, borcane ce odata erau bogate in gemurii si alte genocide aplicate fara mila fructelor nevinovate. Deseori mi-a trecut prin cap, ca glontul in viteza sunetului din teava lunetistului de serviciu, ca poate si legumele, fructele, plantele si orice alt obiect inconjurator are un suflet. O gandire la un nivel frumos personificat disneyan. Intre timp mi-a mai venit mintea inapoi si am realizat ca nu, obiectele nu prea au suflet. Nu prea pentru ca poate plantele au, ca reactioneaza la muzica, la vorbe bune sau la schimbari de dispozitie subite. Insa betonul sigur nu are suflet. El este intangibil. Cand lucreaza, lucreaza, cand se rupe, se rupe. Nu are variatii de dispozitie, nu cunoaste frica sau mila, si asculta orbeste de majoritatea legilor lui Murphy.Ideea care se vrea transmisa la aceasta ora din patul asta, din tastatura asta si prin conexiunea asta este stranie. Mi s-a reliefat in ultima perioada ca scriu preponderent cand ma apasa o neliniste, o tristete, o suferinta de vreo natura sau alta, o forta concentrata in nodul capului, sau orice alta nicovala psihologica sau metafizica ce exercita atentie asupra scalpului meu. Tind sa neg vehement ca asa este, dar voi recunoaste ca asa este. Este un fel de supapa de siguranta, o cale de omagiere intr-un fel a neuronilor raniti care mor la datorie pe mesele spitalului alimentat de razboiul etern impotriva timpului si grijilor cotidiene. Si cateodata functioneaza. Se ordoneaza frumos trupele si se duc marsaluind pe calea linistii interioare suficient sa adorm impacat cu mine insumi. Alteori nu functioneaza, si doar se invrajbesc unul pe celalalt pornind dispute interioare si uitand cine e inamicul cu adevarat. Dar cine e inamicul? Grijile, stresul cotidian, factori externi? Cum sunt externi daca ei tot de mine sunt procesati. Eu sunt inamicul. Sunt inamicul si eroul. Cu mine incepe lumea mea, si cu mine se termina. Timpul doar are grija sa fie spectatorul la acest spectacol al vietii....Dar revenind la pinguini, imi sunt dragi. Sunt ca niste pasari la costum care infrunta frigul vehement si stoic.Meh, iar durerea de cap mi-a invins mintea si prostiile se revarsa libere. Maine poimaine ma invadeaza spiridusii cu sabii ninja gata sa-mi ameninte ratonul cu masina de spalat. Si atunci o sa vada ca eu m-am pregatit pentru ei. Mi-am luat butoi de spanac direct din gradina crocodilului roz. Ha!

Amurgul imperial, partea a cinspea

2011-11-20T21:40:00.001+02:00

Am reusit sa vad ultimul film din seria Amurg. Mai pe englezisme Twilight New Breaking Dawn of the Daybreakers of Chaos etc. Si n-a fost chiar oribil de rau. Da, a fost rau, dar nu chiar la nivelul de sa ma sinucid cu popcornul de rau. Insa as avea niste mici sugestii pentru Breaking Dawn sau cum se cheama. Sugestii asa, sa-l faca dintr-un film nu chiar extraordinar de dubios. Urmatoarele mici schimbari sau adaugiri cred ca ar fi facut filmul mai bun :1) As fi inlocuit-o pe Bella Femella sau cum o cheama cu Steven Seagal. Au cam acelasi talent actoricesc si cam aceeasi capacitate de a arata emotiile. Ar fi fost chiar mai echilibrat si din punct de vedere sentimental pentru Mr Sparkling, care clar vroia sa fie femeia din relatie. De asemenea ar fi generat un impact mai realist pentru momentul cand este insarcinat si ingandurat. 2) As fi sugerat lui Mr Sparkly sa nu muste de gat violatori si criminali, intrucat i-ar fi putut face nemuritori, si atunci chiar ca s-ar fi dus naibii treaba si ritmul crimelor, ca un om care are deja pofta de a ucide n-ar fi fost chiar de oprit odata ce nu mai poate muri natural.3) As fi plafonat scenele cu Bella gandindu-se la viitor, trecut sau in general nimic cred, si le-as fi inlocuit cu o scena cu NYAN cat, mult mai satisfacatoare si mai draguta din toate punctele de vedere. 4) Copilul sper din toata inima sa fi fost Blade, si sa iasa brusc din pantec sfartecand vampiri si catelusi fara noima sau discriminare. Si fiind Blade ar fi starnit controverse privind originea celui care i-a fost tata, distrugand imaginea de amorezat incompatibil cu societatea moderna a tanarului Cullen.5) Mi se pare nedrepta lupta intre vampiri si varcolaci. Unii au super-viteza, traiesc la nesfarsit, au putere iesita din comun, pot zbura de-a dreptul, si ceilalti se pot scarpina si pot capata purici. E un pic neechilibrata lupta. As fi adaugat niste puteri supranaturale de partea varcolacilor. Gen sa scuipe o combinatie de flacari, tamaie si usturoi. De asemenea le-as fi dat si abilitatea de a se teleporta.6) Considerand punctul 1), as fi dorit sa vad pe Cullen si Iacob inlocuiti cu gagici. Gagici misto eventual. Desi una ar fi fost nemuritoare si rece si pudica si cealalta o catea (ad-literam), dar macar poate asa ar fi avut si filmul o prezenta feminina mai simpatica.7) Mi-as fi dorit un rol mai extins pentru Alice. Cred ca era cea mai simpatica si mai draguta fata din tot filmul. De departe. Cam fura scena in care aparea. Sau doar am eu o slabiciune pentru telepatele cu puteri supranaturale multiple tunse scurt. 8) Mi-as fi dorit sa vad niste violenta mai violenta, maxilare de varcolaci zburand, capete de vampiri strivite sub coltii susnumitilor, si altele si altele. Si-ar fi pierdut poate un pic din hazul amorezat, dar si acolo as fi avut niste sugestii mai explicite...Ceea ce ma face sa ma gandesc, cum exact functiona sexual Cullen fara sange si inima care sa-l pompeze? De asemenea, doar mie mi s-a parut ca 'veninul' domnului semana cu alta substanta? 9) Eu as fi dat alte masini vampirilor. Adica Volvo se vrea masina serioasa, de familisti, de oameni pentru care e importanta viata, pentru care siguranta e pe primul plan. In film insa, Volvo reprezinta vampirii, aia care vaneaza oameni, le beau sangele si isi fac de cap cu omenirea. Nu inteleg insa nici atasamentul absolut inexistent al acestor vampiri fata de masini, niciodata nu apare aceeasi masina in mai mult de un film. Masina si filmul. Eu as fi recomandat sa foloseasca o masina care sa simbolizeze mai bine stilul lor de viata si mentalitatea. Respectiv niste Hummere. Pe principiul "batem tot ne doare-n cot".10) Dupa indelungi ganduri am aflat de unde scoteau bani sa traiasca vampirii astia. Respectiv din premonitiile lui Alice care probabil ghiceste in cafea la oameni, in palma, targuri diverse, si bineinteles pariuri sportive si loterii. Dar per total n-a fost chiar asa de rau. Sugestii bonus ar fi fost aparitia unui Predator cand erau in luna de miere, eventual Cullen sa-si demonstreze barbatia aducand masca lui. Sau invers. Sau si mai misto ar fi fost sa fie Arnold in rolul lui Jacob, strigand din cand in cand "RUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUN, GOOOOOOOOOOOOOOOO, GET TO THE CULLEN!"

Timpul ne joaca pe degetele de la picioare

2011-11-16T22:08:00.001+02:00

N-am timp sa respir. Asa-mi spunea tata des intr-o vreme. Erau vremuri mai bune, inaintea crizei, cand facea proiecte de autorizatie cu droaia si nemiluita, lucrand de dimineata devreme (mult mai devreme decat puteam eu sa cred ca pot sa fiu treaz si functional la un birou) si pana noaptea tarziu hat, cand adormea prabusit pe fotoliu uitandu-se la un film tampit cu Arnold... Credeam ca n-o sa fiu niciodata in stare sa zic "n-am avut timp", sau "n-am timp acum, ma ocup de asta mai tarziu"... Credeam ca acestea sunt doar expresii care n-au niciun sens tinand cont de ideea ca daca ceva este important, timpul se face. Ei bine timpul nu se face, timpul se scurge, si cateodata al naibii de rapid. Tin minte ca am vazut recent o emisiune la discovery narata de Morgan Freeman care enunta cum daca faci cine stie ce suma de ecuatii de spatiu si timp poti la un moment dat elimina timpul. Asta e cel mai bun exemplu ca de fapt timpul nu exista. Nu avem timp pentru ca el nu exista. Nu ne putem face timp pentru ca nu putem transforma ceva in timp, generandu-l, intrucat am strica ecuatia domnului Freeman si am introduce timpul care de fapt nu exista si am da peste cap legile spatiului si probabil s-ar sfarsi existenta. Dar asta intr-o buna zi, nu neaparat acum. Si asta ma face sa ma intreb, daca timpul nu exista, noi n-avem timp, cum de putem pierde timp? La scoala, la un suc, la o plimbare, la un televizor urmarind o emisiune despre cum nu exista timp narata de Morgan Freeman susnumit si aparent o entitate divina de o seama cu creatorii biblici, peste tot pierdem timp. Sau cel putin asa ni se spune, asa spunem si noi, si uite asa il ratacim pe drum de parca ar fi o hartiuta care o pierzi si o regasesti prin buzunarele pantalonilor pe care ii uitasei intr-un colt de dulap. Deci avem timp? Timpul clar trece pe langa noi. Chiar si in timp ce scriu aceasta plasmuire fantastica, s-a mai dus o bucata din timpul care-l am in aceasta existenta. Suntem intr-o continua cursa contra-cronometru si fiecare clipa si secunda conteaza. Asa ca de ce pierdem timp? De ce ne obosim cu ce nu merita sau ce nu are sens? De ce stam cu orele pe 9gag sa vedem cum evolueaza umorul in prezenta internetului omnipotent si omniprezent? De ce ne uitam pe emag la telefoane si laptopuri care nu ni le permitem sau daca ni le-am permite ne-am dat seama ca de fapt nu sunt relevante pentru evolutia noastra profesionala sau personala? De ce scriem prostii in loc sa dormim si sa salvam timp sub forma de odihna pentru ca maine sa dam randament mai bun si sa scapam mai putine detalii din vedere? De ce, de ce, de ce? Pentru ca suntem stresati? Pentru ca ne place sa ne dorim si sa avem vise? Pentru ca ne place sa radem si sa ne destindem? Pentru ca poate un zambet ne poate salva existenta facandu-ne poate un pic mai fericiti si pe termen lung mai sanatosi? Pentru ca nu mai avem rabdare sa facem la proiectele de scoala care maine trebuie verificate pe note si nu ne dam seama daca ar fi fost mai bine sa calculam si lungimile de flambaj ale stalpilor cadrelor multietajate? Pentru ca nu avem alte motive reale decat cele care le putem da ca intrebari retorice? Unde se termina sirul asta de intrebari ce nu au niciun sens? Unde capat si eu sensul mult dorit? Exista un magazin de sens? Unde-mi indrept existenta?Am ajuns la trista concluzie ca poate asta-i de fapt dovada maturizarii, niste griji in plus si grija zilei de maine, poimaine, si viitorul imediat apropiat. Dupa cum zicea si o prietena, mentalitatea de moment este mai mult decat oricand prezenta. Eu incerc sa gandesc pe termen lung. Chiar incerc. Ma stradui sa fac niste socoteli si niste planuri pentru termene mai indepartate. Mai ieri incepusem sa fac niste fise de calcul pentru dobanzile practicate de bancile locale pentru depozitele la termen. Ma gandesc sa economisesc, sa fiu baiat destept si intelept, sa gandesc in viitor, si sa nu-mi fac griji constant pentru ziua de maine. Dar partea financiara e una, partea care ma intriga pe mine este planul de viitor. Cum sa pun la copt in cuptorul prevederii un plan de viitor bun? Cate variabile sa iau in calcul? Daca maine izbucneste un razboi din cauza prabusirii zonei euro pentru ca s-au gandit mai bine mai marii lumii sa lase o tara de izbeliste? Daca poimaine aflam ca viata asa cum o stim noi s-ar putea extinde la nesfarsit printr-o mutatie genetica ce se poate aplica la scara mondiala sub forma de vaccin si vom trai vesnic de acum inainte? Daca ajungem ca in filmul cu Timberlake si brusc intreaga economie devine timp? Daca raspoimaine aflu ca de fapt intreaga mea viata se rezuma la a face naveta intre birou, scoala si pat? Sper sa nu aflu asta, si sper ca viata tine mai mult de tinut persoane dragi in brate, si un zambet duios cand te astepti mai putin care sa-ti lumineze intreaga zi si intreaga noapte de vise. Sper sa visez frumos si sa ma trezesc cu mintea mai intreaga...

Similitudine si dezastru

2011-11-15T21:51:00.001+02:00

Gata cu limbajul codat si cu gandurile ascunse dupa fraze formulate ambiguu si care nu au niciun sens dincolo de cel care si-l imagineaza fiecare individ in functie de preferintele si dupa gradul de cunoastere al autorului. E timpul sa trecem la lucruri concrete, pamantene ca sa zic asa, ingineresti ca sa zic altfel. Dupa cum se poate imagina acest lucru va fi dificil, dar ma voi stradui sa fac trecerea brutal si pe nebanuite, astfel incat nimeni sa nu observe la ce ma refer de fapt in timp ce ma refer la ceva concret si corect (sau incorect, dupa caz). Deci ca sa nu mai batem apa in piua ca altfel risca sa cada-n golul epocal, tin sa zic ca ma gandesc sa schimb tara. Sa o schimb ca pe o pereche de sosete folosite saptamani si luni de-a randul. Argumente pentru gasesc o droaie, contra gasesc doar familia, prietenii, cunoscutii, si de ce nu, spiritul romanesc ca orice se poate si ca te miri de unde si cum se poate face asa ceva fara sa inteleaga nimeni nimic, cum se pot evita strategic taxe si fenta oficialitati, ca sa zicem asa. Nu imi doresc in mod deosebit sa parasesc tara, dar ma gandesc serios la acest fapt pentru ca pana la urma, simt ca aici poate nu imi este locul. Ma consider un om rabdator, care se intelege cu ce are si accepta in mare parte cam orice se arunca spre mine, dar mi se duce rapid entuziasmul prin micile rahaturi de zi cu zi care fac o viata frumoasa sa para stranie si dezolanta. Chestii de bun simt, cum ar fi bunul simt efectiv al oamenilor din jur, sa nu mai vad cum un el si o ea se plimba romantic la brat si el trage o flegma din toata inima si ea il felicita pentru reusita, sa nu mai vad zeci si sute de caini comunitari zilnic cum ma latra cand trec prin zona si a doua zi sa-i vad cum se gudura pe langa unii care dau efectiv cu pietre in ei (da, cainele respectiv era chiar vesel si dadea din coada venind spre cei doi care dadeau cu pietre spre el...), eventual chiar sa nu mai vad cum unii isi pun T-uri de fier in trotuar ca sa nici nu pot parca acolo vreo masina si sa ma si lovesc de el daca nu-s atent (si nu-s atent din cauza iluminarii stradale care lipseste pe acel tronson de strada...) si multe si multe si cate si mai cate... Mi-a cam ajuns, imi doresc altceva, imi doresc liniste si pace universala, imi doresc sa fiu impacat cu mine insumi si sa nu mai las aceste mici tampenii sa ma afecteze, insa nu reusesc sa ma izolez de aceste probleme si sa le ignor la nesfarsit, efectiv mi se pare ca nu am sanse de izbanda, e ca si cum ma tot izbesc ca o molie de acelasi geam doar pentru ca vad ca-i o lumina acolo. Poate nu-i de mine aceasta tara, poate nu-i facuta sa fie locuita de mine, poate ar fi fost mai frumoasa sa fie nelocuita total, ca ai naibii munti imi plac tare mult, si inca mi se pare ca poate cel mai frumos vis ar fi sa-mi fac o mica si cocheta cabana undeva in retezat...Undeva unde timpul parca nu a ajuns, si umanitatea cu intregile ei nenorociri si razboaie n-au reusit sa starpeasca din frumusetea absolut terestra (era sa scriu extraterestra, dar era paradoxal ca un peisaj montan cat se poate de terestru sa fie comparat cu ceva extraterestru ce eu personal inca n-am observat si nici nu cred ca voi observa prea curand)... Vise multe sunt, inclusiv de evolutie profesionala pe acest taram minunat in forma de peste, dar poate n-o sa apuc sa le fac pe toate, poate criza ne va impinge in prapastie totala si nu se va mai ridica niciodata din cenusi domeniul asta al ingineriei si implicit al constructiilor, sau poate trebuie sa admit si ca sunt multi alti ingineri foarte priceputi cu faima mai multa la care vor apela cei care si-n criza infrunta mediul economic si-si fac diverse investitii (sunt convins ca exista ca altfel n-ar mai exista nimic realist sau tangibil la nivel de evolutie sociala, care mie mi se pare ca la un moment dat culmineaza cu noi si noi constructii, poate-i doar vederea mea de inginer, IMHO). Poate trebuie sa-mi iau inima in dinti si sa infrunt alte taramuri mai frumoase, sau care macar poate nu iti cer reteta cand te duci si stai la urgenta 3 ore cu dureri agonizante din cauza unui alt medic care nu are habar ca exista si medicamente care sa opreasca evolutia unei boli inainte sa ajunga intr-o faza dureroasa... Stiu ca nici peste hotare nu umbla cainii cu covrigi in coada, dar poate macar nu umbla singuri pe strazi si latra la 2 dimineata inchisi in scara de bloc de un pensionar care are impresia ca daca baga 2 caini in scara salveaza omenirea de la distrugere, ignorand desavarsit faptul ca din cand in cand cainii respectivi vor sa alerge sobolani, sau pisici, sau naiba stie ce latra... Sunt confuz ce naiba!

Vopseste gardul in negru

2011-11-09T21:25:00.003+02:00

N-am gasit inca daca se poate vopsi interfata asta din care scriu in negru ca sa-mi fie mai odihnitoare si mai pe placul meu. De parca ar conta la ceva culoarea fundalului sau a literelor. Aspectul este la fel de important intr-o insiruire de cuvinte precum este abilitatea muzicala a gandacilor de bucatarie. Nu e relevant, nimic nu e relevant privit suficient de departe. Dar in mijlocul actiunii irelevantul devine relevant, si lucrurile neinteresante devin brusc foarte palpitante. Dansul ideilor atinge puncte pe care nicio diagrama nu le poate desfasura si nicio vectorizare nu ajuta la nimic, ramane un dans atat de haotic ca nu s-a scris inca melodia pe care sa poata fi repetat. Si poate tocmai asta-l face mai frumos, faptul ca este unic din toate punctele de vedere si din toate unghiurile din care poate fi privit. Insa cine-l priveste este o alta idee, ce participa activ la dans, si practic spectatorii fiind implicati nu mai ramane nimeni sa observe actiunea, si fara observatii directe, actiunea poate fi declarata inexistenta, si intregul dans al ideilor se naruie din lipsa ideii de a concepe o idee care sa observe celelalte idei fara sa fie in sinea ei o idee. Si atunci imi pun problema, ce este de fapt o idee? Este un amestesc chimic asa de potent incat poate muta si manevra o intreaga lume, distruge si da nastere unei alte lumi in interiorul acesteia, si tot asa pana se iau nastere o infinitate de lumi ce nu mai pot fi cuantificate prin simpla prezenta a ideii de infinit care nu poate fi tinut in frau de mintea umana care a gandit initial conceptul. Nu am reusit niciodata sa imi inchipui exact un model realist de reprezentare al infinitului, intotdeauna mi s-a parut a fi printre cele mai abstracte idei ce pot traversa mintea umana la orice moment dat, fiind depasita tehnic de lipsa modelului pentru cea mai de pret idee care nu o pot intelege si tine in frau, ideea atasarii emotionale, sau mai bine zis al amorului. Nu reusesc sa am un model, este o dependenta psihica si fizica atat de puternica incat niciun model fizic sau matematic pe care mi-l pot inchipui nu poate face fata acestui sentiment titanic. Ma gandeam deseori ca poate s-ar putea compara cu un fel de baraj imens, alimentand o hidrocentrala ce alimenteaza un mic oras de langa baraj. Cat timp sentimentul ofera o oarecare stabilitate, hidrocentrala alimenteaza frumos si confortabil orasul, insa din cand in cand se umfla raul de la intensitatea emotiilor ce schimba intreaga fata a peisajului, si bietul oras nevinovat, reprezentand in modelul meu mintea constienta si inconstienta, devine inundata biblic de sentimentele ce se revarsa necrutator, cotropind si daramand toate gandurile logice, coerente si ca sa zic asa, normale. Desi nu cred ca exista vreun gand normal, nu are o definitie suficient de clara normala sau gandul astfel incat sa se poata delimita ce este normal si ce nu este normal in gandire si in idei. Singura idee normala care imi vine in cap este ideea de sfarsit. La un moment dat, viata se termina, si aceasta este o idee normala, si inteleasa straniu de propria minte. Ma tot astept la acest moment, si ma voi astepta la acest moment cel mai probabil intreaga existenta, fara sa stiu exact cand va veni, dar al naibii de curios sa aflu urmarea... Daca exista o urmare... Cert ca urmare sau nu, ideea unei urmari exista simultan cu ideea lipsei existentei unei continuari... Si ideile care se bat cap in cap nu pot duce la nimic pozitiv...se anuleaza reciproc...

Intr-un fel poate e mai bine, in alt fel poate e mai rau, cert e ca reincep sa aflu cine sunt, incercand sa-mi definesc noi modele de definire a conceptelor de baza, si incercand sa obtin o detasare suficienta incat problema sa devina mai irelevanta si interesantul sa devina neinteresant. Si poate atunci, sau poate nu... dar daca da?

Si deodata peste copaci s-a auzit un racnet animalic

2011-11-07T21:47:00.005+02:00

Si instinctul de a scrie din mine s-a trezit la viata, scuturandu-si praful de pe pletele lungi si dese, si intinzandu-si aripile lungi si imbacsite de poluare si jeg urban. Si desi stiu ca nu-i frumos sa incepi cu si, constat ca a trecut aproape un timp geologic de cand nu mi-am mai deversat mintea pe internet. Si internetul inca exista, deci poate exista foarte bine si fara mine, precum lumea in care traiesc. O fi lumea mea, dar are si propria viata, continuabila si sustenabila si fara aportul meu. Ceea ce intr-un fel e imbucurator de stiut, caci de mic ma tot gandeam cum ar fi daca brusc s-ar intampla ceva si doar as putea observa mediul fara sa-l mai schimb... Pe urma a venit in liceu ideea ca prin observare se schimba evenimentul si implicit rezultatul si deci tot as participa la viata desi nu as fi implicat intr-un mod direct. Ma incanta si ma inspira acest sir de ganduri sa-mi repliez gandirea in ansamblu.

M-a socat un pic, intr-un mod pozitiv bineinteles, ca unul din profesori s-a obosit sa ne spuna ca este bine sa avem o privire de ansamblu asupra vietii, si sa nu pierdem niciodata din vedere ce este important sau relevant. Ma socheaza prin faptul ca desi este o chestie evidenta, este totusi primul profesor care chiar a incercat sa ne fie profesor si in viata reala si tangibila, nu doar cea universitara si profesionala. Intr-un fel este de un real ajutor si imbucurator sa mai aud ca se preocupa cineva de soarta noastra, si in acelasi timp ma sperie ca poate la un moment dat chiar se termina calamitant viata si poate n-am realizat tot ceea ce ne-am dorit. Dar ce ne-am dorit? Ne-am dorit ceva? Sau doar suntem purtati din sirul de restrictii sociale, culturale, emotionale, sau logice pe o anumita traictorie prestabilita din care nu avem scapare indiferent de vizibila noastra straduinta? Face viata parte dintr-un plan amplu si riguros planificat? De fapt, nici n-o sa mai intreb asta, oricum n-are niciun sens si nicio aplicabilitate. Pana la urma, nu e relevant nici pe termen scurt, nici pe termen lung, mai bine las acest aspect la discutii pe termen nedefinit in cadru informal personal. Sau raspunsurile cele mai bune se gasesc pe 9gag. Clar.

Pe de alta parte, o informatie mult mai de interes este divortul lui Kim Kardashian sau cum o cheama. Care aparent este cea mai importanta stire a secolului, mai important decat orice altceva se poate intampla in lume, tinand cont de expunerea mediatica (pe care stiu ca si eu o incurajez) socanta care a avut-o. Ma simt instrainat de lumea in care traiesc. Azi am avut o experienta iar dubioasa, intrucat iar m-am trezit din somn cu o durere de cap. Am impresia ca am fost lovit de un tren sau de un autotren cu masa de peste 30 de tone. Si implicit cam toata ziua am fost cam buimac si fara mari legaturi cu lumea terestra. Intr-un final insa am revenit in planul existential cunoscut si am reusit sa intreprind oarece util, insa daca stau sa ma gandesc riguros, nu-mi dau inca bine seama unde mi-era mintea... Era oarecum in standby, undeva departe asteptand momentul oportun sa revina in activitate, sau intr-o dulce stare de visare.

Nu-mi dau seama exact cine si unde sunt...

Poteca nemuritoare a vietii muritoare

2011-08-04T11:47:00.002+03:00

Nu cred ca mi s-a mai intamplat sa scriu ceva pe blog in timp ce joc cs. Este cumva straniu, intrucat nu sunt nici aici cu totul, nici acolo cu totul. Dar de fapt, asa ma si simt. Cumva la mijloc, intre cateva idei. Intre prea multe idei, si prea putin timp. Candva aveam impresia ca atunci cand voi creste si voi fi mare voi avea cumva un plan de actiune, un plan de bataie, si ca totul se va desfasura conform acelui plan. Ma gandeam ca voi avea mai multa idee despre cum urmeaza sa mi se desfasoare viata astfel incat deciziile complicate sa fie luate cu usurinta. Dar m-am inselat din nou, se pare ca planurile mele sunt usor stagnante, si planul de rezerva nu-mi vine sa-l aplic din considerente morale si etice (planul de rezerva era sa jefuiesc o banca si sa ma retrag undeva pe o insula din sudul Frantei).

Asa ca raman sa ma intreb, care imi este adevarata cale in viata. Ce voi face in continuare, cum va evolua viata, si de ce nu, unde imi va evolua viata? Imi va evolua viata? Cand trag linie sa vad cat si cand a evoluat? Si mai ales, de ce a crapat serveru pe care eram? Tocmai cand incepeam si eu sa ma simt bine si sa fac fragi si mure... Of, sunt urmarit de un val de energie negativa banuiesc. Un val pe care nu pot face surf si care ma urmareste exact in momentul in care ideile imi bolborosesc in cap. Este oare o idee buna sa abandonez si eu aceasta tara? Este oare posibil sa ma bag in industria producatoare si sa imi fac candva cumva o fabrica? Pot sa-mi fac o fabrica? Pot reusi in viata fara pile si fara sa fac nimic ilegal? Este oare lumea relevant echidistanta si echilibrata? Cum poti cuantifica momentul in care lumea se echilibreaza? Nu-ti va deschide nimeni norii si-ti va sopti ca acum e momentul sa fii victorios. Nu-ti va da nimeni ajutor pana nu-l ceri. Si cel mai probabil nimeni nu va da o ceapa degerata pe tine pana nu depinde de tine cumva. Sunt confuz, ar trebui sa mai dorm sa contemplez aceste idei. Dar daca dorm, voi visa. Si daca visez, ma voi trezi mai confuz. Visele din ultimele zile nu au fost in mod deosebit impresionante. Pana la urma nu a mai aparut divinitatea intr-un mod propriu si personal zicandu-mi efectiv ce sa fac si ce sa nu fac. Dar asta nu inseamna ca au fost mai putin dubioase. Am visat inclusiv ca urma sa sufar o operatie. N-am retinut de ce, dar era ceva la cap oricum. Pot astfel sa extind ideea la ceva ce ma deranja de mult. Fara dar si poate, mi-am dorit sa am de fapt o tumoare. Speram sa fie ceva care sa poata fi eliminat chirugical. Sa fie ceva concret care-mi da durerile de cap ce imi bantuie uneori zilele si noptile. Dar nu am. Sunt sanatos (cel putin fizic aparent). Dar cred ca mai era un motiv pentru care imi doream ceva care chiar sa-mi puna in pericol viata. Respectiv cred ca-mi doream sa experimentez o stare comatoasa, sa vad daca se vede vreo lumina, daca sufar vreo iesire din corp, sau daca simpla apropiere a mortii are alte efecte asupra mea. Si acum ajung sa ma feresc in fiecare zi aproape de masini care tind sa ma calce sau nu ma observa. Si nu-mi doresc sa ma loveasca, intrucat am alte idei si alte lucruri de explorat. Mi-a venit oarecum mintea la cap din acest punct de vedere. Nu pot sa zic ca nu-mi doresc sa experimentez o iesire din corp in continuare, dar nu mai aspir catre asta in adevaratul sens al cuvantului. Daca se va intampla, se va intampla, altfel va ramane ceva de cercetat de alti oameni si intr-un mod mai putin direct vis-a-vis de traictoria mea din viata. Sunt convins ca daca as fi fost in cazul de a avea o tumoare as fi avut alta parere efectiva despre asta si despre viata. Poate mi-ar fi schimbat perceptia despre viata complet. Poate m-ar fi facut un om mai bun. Poate m-ar fi facut un om mai rabdator si mai cuminte. Dar, acum sunt cum sunt.

Dar cum sunt?

Am o vaga idee de ceva vreme ca nu reusesc sa ma mai definesc. Nu mai am o masina favorita, nu mai am o formatie favorita, nu mai am o locatie favorita, nu mai am idee ce vreau sa ascult, ma trezesc cu melodii stupide in cap si nu reusesc sa-mi revin din materialismul ce ma consuma pe zi ce trece. Inseamna ca imi vine mintea la cap? Ma indoiesc ca este posibil. Sunt confuz.

Elucidari misterioase din somnul cel nocturn. Discutii cu divinitatea.

2011-06-26T12:08:00.004+03:00

Da, inainte sa intre mirarea in actiune cu deochiul masiv ce-l induce, doresc sa lamuresc ca exista si altfel de somn decat nocturn. Respectiv somn spontan (la cursuri), somn cursant (la cursuri), somn subit (la cursuri) si somn ambiguu (cand nu stii exact ca dormi, dar ai o vaga impresie ca visezi viata reala, desi esti cumva prins intre, intr-un taram neuniform si captivant dar molesitor). Si bineinteles somnul la volan, cel total haotic si violent si care trebuie evitat sub orice forma.

Dar revenind la ideea principala, azi noapte am avut o mica serie de vise, care de care mai interesante. Din care in 2 muream intr-un mod cel putin violent (o prabusire de bombardier tip B17, si respectiv mancat de viu de niste pesti piranha). Dar ultimul si cel mai apropiat de ora de trezire a fost de departe cel mai interesant.

Incepea oarecum normal, cu mine in forma de pisica. Neagra. Mica si pufoasa as putea adauga, desi nu pot sa-mi dau seama daca eram mic sau pufos in vis (dimensiunile pareau sa corespunda unei pisici dar pufosenia n-o pot determina). Si eram sub forma de pisica intr-un fel de mare roata de lemn. Un fel de roata pentru hamsteri, numai ca din lemn. Si eram blocat in aceasta roata cu inca o pisica (de culoare deschisa, dar fara nume sau abilitatea de a vorbi, asa ca nu-i chiar relevanta). Si menirea mea era sa invart respectiva roata. Roata era compartimentata cu o serie de alte roti concentrice. Si in roata in care eram eu trebuia sa procesez informatie. O poezie, un fragment de carte, o imagine, o pagina de ziar, un gand al unei batrane referitor la viitorul luminos, si asa mai departe. Si asta presupunea sa pun respectivele bucati de informatie intr-o ordine pe un fel de sir de tavi cu nisip, care se duceau prin invartirea rotii mai departe, spre interiorul rotii (aveau niste portite prin care intrau si prin care ieseau din roata respectiva, ca eu practic nu vedeam ce-i in rest in afara de spatiul infim in care-mi desfasuram activitatea). Pana cand m-am razvratit. A inceput cu o imagine cu un cal alb. Si mi-am zis ca nu este normal ce fac. Nu stiu ce fac si de ce, asa ca am simtit nevoia sa evadez. Si mi-am scris propriile ganduri cu gheara in nisip, dedicandu-i celui superior in functie (trebuia sa existe cineva superior in functie, dat fiind ca eu nu stiam de ce fac ce faceam) ca nu vreau si nu sunt de acord sa fac ceva fara voia mea. Si dupa ceva timp am realizat ca nu se intampla nimic daca doar scriu, asa ca am inceput prin natura distructiva specifica sa distrug roata spre interior, sa vad unde ajung placile respective cu nisip. Si nu mica mi-a fost mirarea de ce am descoperit. Rupand bucati de lemn si placajele ce desparteau cercurile concentrice, am ajuns la o mica incapere, cu un dwarf barbos si carunt. Era calm si imperturbabil, si ma intreaba daca chiar nu stiu unde sunt. Si pe urma imi proiecteaza un fel de film direct in minte, cu explicatia locului respectiv. Era o roata a timpului. Daca ma opream din invartit se oprea timpul. Daca o invarteam mai repede trecea mai repede timpul. Si fiecare fiinta ajungea in aceasta inchisoare temporala dupa existenta traita anterior. Eram intr-un fel de purgatoriu, facandu-mi datoria fata de univers in cel mai direct mod cu putinta, si faptura sub forma unui dwarf putea fi creatorul. Poate nu era, poate era doar o materializare a lui, ce-i sigur este insa ca nu-mi plac constrangerile barbare. Asa ca am decis sa intrerup jucaria si curgerea normala a timpului. Asa ca am blocat roata. Si simteam cum si inima mi se oprise, si gandurile mi se scurgeau incetul cu incetul spre nimic, incetinindu-se... Si a intrat sistemul de rezerva format din 2 pitici de cam 15 cm inaltime fiecare sa invarta roata cu tot cu mine, ca lucrurile sa nu se opreasca definitiv. Si simteam cum razvratirea mea a fost inutila, si n-am reusit nici sa-mi indeplinesc rolul, nici sa opresc buna desfasurare a lucrurilor. Eram nici parte din problema, nici parte din rezolvare. Eram in plus. Asa ca mi-am scris adresa blogului pe una din tavile cu nisip, scrijelind cu grija cuvantul diaree (tin minte ca ma amuza in vis), dupa care m-am aruncat cu toata forta si nebunia inspre exteriorul rotii. Si am trecut prin sertare bune pline de informatii organizate strasnic, si jucarii si carti si ziare si poze si totul aranjat metodic. Si in cele din urma am ajuns la peretele exterior. Si l-am lovit cu putere pana am simtit cum cad lat de oboseala. Si cand s-a rupt intr-un final, am avut o constatare cu iz de Dark City. Respectiv eram in spatiu. Undeva departe de orice sistem solar cunoscut sau necunoscut. Abia se zareau niste stele. Eram nicaieri. Eram blocat in afara dimensiunii cunoscute. Eram pierdut, eram confuz, eram certat cu divinitatea, si eram certat cu mine. Si eram si pisica. Si m-am dus la divinitate sa-i cer explicatii sau lamuriri. Si mi-a explicat ca trebuie sa trec prin asta. Asta mi-e rolul in univers. Am avut un rol candva, acum am altul. Si trebuie sa-mi indeplinesc menirea. Si scapare nu exista. Si asta mai mult mi-a alimentat furia. Asa ca m-am aruncat prin spartura din zidul exterior....Si s-a terminat visul....

Oare ce-ar zice Freud despre asta?

Poate incerc sa-mi caut propria existenta si propriul loc in univers. Poate inca nu-s impacat cu rolul care-l am. Poate caut ceva ce nu stiu inca. Poate vreau ceva ce nu exista. Poate nu stiu ce vreau. Poate vreau sa distrug. Poate vreau de fapt o divinitate in minte desi o resping in mod flagrant constient. Poate vreau sa fiu pisica. Straniu. Confuz. Dubios.

XOXO

ing. Mihai Florea

Cum sa schimbi o anvelopa folosind un cablu de internet

2011-06-22T23:04:00.004+03:00

Daca eram wiccan, as fi sarbatorit aprig ieri. Dar nu sunt, asa ca nimic nu s-a intamplat. Dar mi s-a intamplat ceva azi in timp ce ma uitam total in gol de pe balcon spre lume. Am vazut stelele chinuite trimitand semnalul luminos prin valurile de smog si praf si nu mi-a zburat mintea. Da, si eu sunt socat. Obisnuia o singura privire spre stele sa-mi trimita mintea alergand pe campuri intunecate si galaxii indepartate, vanand dinozauri si judecand soarta fapturilor rauvoitoare (sau mai degraba doar urate si cu instincte mai violente) aspru si violent, si de ce nu, gandind o viata mai buna in viitor... Dar nu s-a intamplat asta. In schimb m-am uitat in sus si ma gandeam la un motor... Oare asa de rau m-a afectat consumatorismul? Din nou ma lovesc uimit de acesti pereti ireali creati de propria minte. Din nou ma sperie propria minte...

Si totusi dupa cateva secunde de gandire aprig materialista a reusit mintea sa mi se adune ca sa-si adune catrafusele si sa plece mai departe in vazduh spre zarile indepartate si universul maret ce ne inconjoara. Acum stiu ca sunt destinat catre ceva mai mare si mai bun, acum sunt convins ca tot ce fac influenteaza soarta umanitatii. Sau nu sunt? Poate sunt doar putin dezorientat in timp si spatiu, ca deobicei. Poate imi sare prea usor mintea la ganduri fie violente, fie epice, fie doar pur si simplu fara niciun sens sau aplicabilitate. Si cumva sunt in acelasi timp inginer. Si ar trebui, sau cel putin asa presupun si eu, ca mi s-a format gandirea cat de cat logica si coerenta. Dar poate sunt numai cu titlul inginer, ca practic poate mintea mea nu-i formata pentru asa ceva. Poate-s artist. Artist in a bate campii sunt sigur.

Nu nu nu si nu, nu exista minte coerenta si logica si care sa functioneze in bursturi scurte si puternice, spargand capatanile dusmanilor ca rafalele de 7.62 trase la plezneala de la nivelul soldului catre dusmanii virtuali. Si da da da si da, exista intotdeauna sanse ca mintea sa fie reasezata pe sinele ratiunii cand deraiaza. Dar daca a deraiat de cum a plecat din statie si nu are unde sa se opreasca pana cand.... pana cand ce? Ce se poate poticni in calea mintii iesite de sub control? Ce poate opri ideea odata ce a fost sadita si adanc inradacinata? Cu cat sapi mai mult cu atat aluneca mai adanc in interior. Ideile sunt precum apa in pamant, mereu acolo, si mereu iesind cand vrei sa pui o fundatie mai adanca. Sau poate comparatia asta nu are sens. Poate nimic nu are sens. Poate nimic nu are directie. Dar nici viata practic nu are sens, directie sau punct de aplicare. De fapt, nu-mi prea dau seama de la ce idee plecasem. Cred ca de la stelele si impactul lor asupra oamenilor. Cand eram oarecum mic ma gandeam cu groaza ca o sa ajung candva in viata sa privesc stelele asa cum privesc si cainii stelele: sec si patrunzator dar fara nicio idee in spatele ochiilor. Pe scurt tamp. Mi-era teama sa tampesc, sa ma multumesc cu viata reala si sa nu-mi mai pese de imaginatia aprinsa de stele si de lumi indepartate. Mi-era teama ca o sa ma maturizez poate, si o sa-mi dau seama ca important in viata este sa ai ce manca, si sa ai un acoperis deasupra capului, si niste pereti in jurul corpului. Si mi-era teama ca o sa ma multumesc cu lumea asta materiala si ca o sa-mi doresc doar alte bucati din ea. Si asa o sa ma adancesc mai mult si mai mult in cruda materialitate a mediului si a societatii.

Si de ce ti-e teama nu scapi ...

PS: Inca mi-e teama de clovni posedati, xenomorfi, si zombii. Deci s-ar putea sa ne pasca toate astea. Eu incerc sa ma pregatesc, sau macar sa ma impac cu viata pana atunci. Recomand tuturor sa-si faca un plan de bataie, un plan de evacuare, si socotelile cu viata. Nu stii niciodata cand ne vine randul sa fim eroi in propriul left 4 dead fara save-uri si fara exit-uri care sa nu presupuna arme sau muscaturi violente.

XOXO

ing. Mihai Florea

Asadar, poate maine

2011-06-15T23:38:00.008+03:00

Am pierdut contactul. Contactul cu mine, contactul cu blogul, contactul cu ce imi trebuia cateodata noaptea cand ideile mi se adunau si imi faceau furori in forul organizatoric central biologic. Si contactul a fost si ingropat si protejat de intemperii pentru ca nu cumva sa vina alt factor perturbator si sa-l scoata si dezgroape si apropie cumva de mine. Asta ar insemna temuta introspectie care m-ar lovi din nou in moalele capului in mod barbar si repetat. Si asta nu mi-as dori in mod evident, ci mai degraba subtil, ca o realizare brusca a conditiei umane si dezamagirii inerente statutului de om.

Am invatat oarece in acest timp, am profitat de mintea-mi ravasita pentru a nu mai pune ordine in haos si pentru a permite haosului sa se dezvolte incontrolat. Reactiile interesante erau oricum starpite prin contactul permanent cu mediul inconjurator poluant si degraba varsatoriu de sange nevinovat (ca sa citez un clasic). Am fost invatat si intotdeauna am stiut ca sunt deosebit. Deosebit intr-un sens bun. Deosebit de inteligent, frumos si asa mai departe. Realitatea insa cateodata ma izbeste violent in fata cu palme repetate date precum chelia mosului ce il insotea pe Benny Hill. Pai cum? Adica nu sunt special si deosebit si asa mai aproape? Pai, da si nu. Sunt deosebit ca toti ceilalti oameni de pe aceasta planeta. Da, pot fi catalizatorul distrugerii sau renasterii omenirii (intr-un sens ingineresc bineinteles, ca in orice alt sens nu prea vad sensul sau directia, desi prespun ca sensul este trigonometric, asa cum orice sens ar trebui sa fie). Dar nu, nu-s suficient de deosebit incat sa fac diferenta masiva, sa ajunga soarta omenirii sa depinda de mine. Nu, mai degraba sunt doar un graunte de nisip intr-o plaja uriasa dintr-o sumedenie de plaje de o planeta albastra intr-o galaxie mare intr-un cluster de galaxii. Putin socat si resemnat, incet dar sigur incep sa-mi accept tacit soarta, si sa imi indrept energia catre un scop mai marunt, mai materialist, mai pragmatic si mai sec. Si cumva refuz sa accept asta. Poate copilaria din mine se lupta cu ultimul incarcator de la usp in x2 pazind mijlocul cand bomba e pusa si timpul pana la explozie aproape a trecut. Cumva, o ultima lupta interna trebuie data. Si acest blog imi va inregistra aceasta lupta. O lupta crancena ce probabil nu o voi castiga, o lupta pentru independenta, o lupta care nu are sens, si care nu prea are loc efectiv. Cea mai dubioasa si nasoala lupta e cea care nu are loc. E un fel de refulare interna care se aseamana gazelor intestinale. Stii ca trebuie sa ajunga afara dar parca ar fi mai bine sa nu ajunga nicaieri.

Poate ca asta inseamna din nou maturizarea, si aceste dileme sunt doar refulari recurente de ani buni a unor idei ce nu-mi dau pace. Poate n-o sa-mi dea vreodata pace. Poate sunt precum herpesul zoster, gata sa loveasca oricand din nou, izbucnind din propria cenusa ca o pasare pheonix cu caracter foarte dureros si total neestetic.

Cumva intelesesem din media si din toate directiile ca daca ma duce putin capul, cumva la varsta asta deja o sa fiu milionar catre bilionar, numarand mercedesurile si pierzand timpul prin cazinouri. Si cumva ajung sa ma streseze finantele si sa ma indrept catre anarhie totala in gandire, patriotismul meu arhaic incepand sa doarma, si sa lase loc unei posibile emigrari. Ultimul stinge lumina? Niciodata n-am vrut sa fiu de acord cu aceasta idee, dar in lumina ultimelor realizari si ganduri, incepe sa aiba sens. Incep sa-mi conturez viitorul unde acesta suna bine. Nu-mi place deloc ideea foarte romaneasca de fiecare pentru el, si nici ideea ca mai bine plecam decat sa ne acceptam soarta. Dar parca nici cu vreun protest nu vad vreo schimbare, mai bine ma resemnez si abandonez. N-am participat la niciun protest, si nici nu ma vad prea curand participand la vreun protest, asa ca nu vreau sa fiu nici fatalist nici ipocrit. Adevarul e ca pana la urma, la rece gandind, chiar o duc destul de bine, si orice alta limitare este de fapt o cale prin care marketingul si consumerismul au ajuns asa de bine in subconstientul meu incat incep sa fiu nefericit nevand lucruri de care nu am cu adevarat nevoie. Incep incet dar sigur sa ma indrept pe o cale pe care nu voi gasi nimic din ce ma va satisface, pentru ca sistematic tinta va fi ridicata mai sus, si mai sus, si uite asa ma vad cufundandu-ma intr-o societate consumerista cu capul inainte fara sa gandesc si fara sa-mi pese. Oare chiar imi doresc tot ce-mi doresc? Ce-mi doresc de fapt? Oare nu pot fi cu adevarat fericit pana nu gasesc o cale de a-mi indeplini toate ifosele? Refuz sa accept asta, refuz refuz refuz. Este stupid sa tanjesc asa puternic si tare dupa obiecte ce nu-mi folosesc (prea mult, sa nu dramatizez pana la urma, o masina este cat de cat practica, desi probabil intretinerea, impozitul, reviziile, asigurarea si toate celelalte cheltuieli ar complota impotriva mea cu tot cu murdaria, traficul si locurile de parcare din mirificul oras in care locuiesc). Pana la urma, cred ca tot ce-mi trebuie este o evadare. O evadare din cotidian, din normal, si mai ales, din orasul asta ce nu mi-a placut niciodata...

Si cred ca si mai sanatos ar fi sa trag un somn sanatos, o seara buna si o noapte buna.

XoXo

ing. Mihai Florea

Izolarea bazei mentale

2011-02-25T19:50:00.000+02:00

Experiment:
Eliberarea sclaviei mentale prin izolarea constientului de factorul social.

Ipoteze simplificatoare:
Nu exista perturbatori interni de la aceasta idee. De asemenea nu exista consecinse morale sau sechele sociale ulterioare. Nu poate fi interconectata izolarea cu deprivarea de libertate (variabile independente). Se ignora suplimentele sociale virtuale ca fiind neconcludente (facebook lurking). Se neglijeaza ideea muzicii pe post de factor social.

Buguri cunoscute:
Implica alienare si privare de libertate prin indepartarea factorului social din mintea umana. Paradox prin logica circulara, eliberarea presupune constrangeri.

Concluzii:
Experiment inconsistent cu realitatea si redundant prin concluzii eliptice. In concluzie nu-l vom pune in aplicare. E stupid.

Alte observatii irelevante:
Filmele amuzante pot fi sub forma de desen animat cat timp sunt amuzante prin natura lor. Amuzamentul variaza invers proportional cu energia disponibila in sistem. Desi cateodata sunt direct proportionale. Singura concluzie ar fi ca variaza periodic de tip sinusoidal. Pentru mai multe informatii voi face niste studii irelevante si neconcludente. Dupa care voi uita rezultatul. Si ma voi declara satisfacut si impacat cu mine insumi folosindu-ma de ideea ca nu conteaza destinatia cat timp calatoria e distractiva. Si viata este o calatorie cu destinatie foarte bine cunoscuta, si o calatorie mai splendida si mai frumoasa decat orice basm cu tente epicoase. Si prin asta remarc cum mentalitatea se schimba rar, dar marul din ghiozdan ramane intreg si bun. Logica circulara prezenta, eroare in sistemul primar de comunicatii. Antena de comunicare interna e la pamant. Ceva din mine emite din toate puterile. Si nu-l receptionez. Ma pierd cateodata in propriul sir de ganduri. De cele mai multe ori ma regasesc folosindu-ma de ancore emotionale ce ma tin conectat de o realitate continua si statornica. Statornicia cladeste viitorul, asa cum fara fundatie, un stalp tinde sa devina pilot. Si din pacate nu un pilot de incercare. Somnul si oboseala imi bat in geam. Ii ignor. Nu-mi plac, nu-mi sunt prieteni. Nici dusmani tehnic vorbind, dar nu-mi sunt simpatici....

Si-n concluzie si-asa deci, n-am concluzie concludenta.

Escala trenului vietii in periferia imaginatiei

2011-02-10T19:35:00.000+02:00

Dupa indelungi lupte cu balaurii mintii informatia a reusit sa strapunga intunericul hazardului si lumina examenelor trecute se resimte. Nu complet, intrucat mai exista un ultim boss de nivel cu minioni necunoscuti dar care in mod cert vor semana cu lord de seis. Dar sigiliul final a fost oricum rupt, si infruntarea finala se apropie cu pasi repezi. Totul e sa nu crape echipamentul tocmai atunci, in clipa fatidica. Am incredere in abilitatile dobandite insa, si cu putina sansa si rabdare si ultima infruntare de nivel va fi depasita...

Insa relevanta acestor aspecte paleste in vederea vietii profesionale. Dilema antica revine cu mai multa dilema ca niciodata. Respectiv ce se intampla cand nu stii prea bine ce se intampla in mintea ta. Ce alegi cand nu stii ce vrei? Incerci sa dai totul din tine la scoala sacrificand neuroni pe altarul stiintei si devenind un profesionist fara experienta? Sau o ignori si lasi normativistii in coma intelectuala sa continue sarada adaptarii originalitatii prin traduceri? Insa dilema asta se loveste de copacul din fata padurii mai rau, in clipa in care realizez ca am probleme in convingerea ca meseria asta este pentru mine. Sunt oare facut pentru asta, sau doar o victima a insistentelor inconstiente ale parintilor in aceasta directie? Oare frigul imi face rau la minte de mi-a luat o astfel de turnura gandul, sau doar incep sa ma maturizez si sa-mi fac o idee mai buna despre mine insumi? Sunt oare facut pentru asta, sau pentru altceva? Si mai ales, pentru ce altceva? Ar trebui sa caut ajutor profesionist? Ar trebui sa-mi fac probleme despre cine si ce sunt cu adevarat? Este un om definit intr-o buna masura de ceea ce face prin simplul impact al muncii in mintea si viata cuiva? Sunt oare capabil de fapte marete si sa ajung undeva departe, cu multe realizari si cu o viata personala exceptionala din toate punctele de vedere? Imi doresc cu adevarat sa fiu bogat si celebru sau doar mi-a indoctrinat asta publicitatea si mass-media in general? Oare chiar vreau sa cuceresc lumea? Nu m-as multumi eu mai degraba cu iubita-n brate uitandu-ma la stele de pe un deal numarand si atribuindu-ne propriile constelatii? Sau m-as plictisi prea repede de privitul la stele si mi-as regandi dupa o vreme viata plictisindu-ma de sedentarism excesiv? Este asta oare paradoxul ce alimenteaza o viata ciclica si practic motorul care ne indeamna la autoflagelare emotionala si intelectuala, multumindu-ne cu ce este considerat uman fezabil si util? Si din cand in cand exceptia de la acest model reiese la suprafata intr-un site de stiri intr-o zi obisnuita de birou, facandu-ne sa contemplam propria viata si propriile idei despre ce inseamna viata. Viata este cum si-o defineste fiecare e o vorba din cultura generala. Si extrapoland, asta nu inseamna ca daca nu o definesti ea nu exista? Fiind o variabila aleatoare poate lua orice valoare, inclusiv niciuna. Si astfel daca nu-ti definesti propria parametrizare a vietii esti purtat de valorile aleatoare ca un graunte de nisip in voia vantului?

Dar daca nu reusesti sa delimitezi viata in ceva concret, sa-ti doresti ceva anume concret, unde esti? Cum rezolvi ecuatia vietii daca nici valori initiale nu detii? Poti presupune niste valori arbitrare sau apelezi la religie sa-ti dea cateva idei?

Sunt confuz, cred ca trebuie sa-mi repliez mintea sa-mi dau seama de fapt ce vreau de la mine. Poate vreau prea multe...

Distrugerea conditionata

2011-02-05T23:43:00.000+02:00

Prea multe ganduri si prea putin somn. Prea multe idei recurente ce se invart ca soarecii in custiile hamsterilor evacuati de regimul dictatorial. Se invart si nici macar nu genereaza curent electric, nu efectueaza lucru mecanic, nu fac nimic util, doar consuma energie vitala, si mana este limitata. As putea bea o potiune, dar vanzatorii de potiuni sunt de negasit in mintea mea, si simt cum se acopera mintea de-o pacla deasa ca untul ce vrea sa imi dea numai dureri. Dureri de cap desigur, de ce ar vrea sa faca ceva util cand pacla se stie ca vrea doar sa produca panica si haos intr-o lume si asa mistuita de ganduri negative. Adevarul e ca precum un stimabil profesor plec de la mere si ajung la pere ignorand orice alt fruct interesant sau util. Nu vad sensul acestei afirmatii. Nu vad sensul acestei actiuni. Nu vad bine asta este clar, intrucat ochelarii-mi sunt departe si lenea atinge cote agonizante si deci imi stric ochii in continuare.

Probabil nu este o decizie buna sa fac asta, sa-mi stric ochii, dar comoditatea te impinge la compromisuri greu de imaginat cateodata. Si asta poate fi bine, sau poate fi rau, sau naiba stie ca nu-mi mai dau seama. Trebuia sa faca cineva un normativ si pentru asta. Cu coeficienti mici de siguranta, pentru a nu exista marje mari de eroare. Marje sau marji? Sunt aliterat si analfabet deja. O fi din cauza facultatii, caci are efectul asta asupra inginerilor sau studentilor. Intelectul tinde sa-mi zboare spre canal pe zi ce trece epuizandu-mi tineretea si neuronii in puscaria intelectuala numita generic universitate. Dar sa nu fim pesimisti si s-o dam in extreme, pana la urma invat lucruri noi, frumoase chiar. Pana la urma sunt inca indragostit, desi poate in clipa asta nu-s chiar pufos. Nu simt nevoia sa imbratisez universul. Nici chiar pe koosie. Simt nevoia unei vacante insa. Cu stat si ars gazul fara griji si fara treziri matinale. Sunt lovit bine dupa cum ma descria cineva acum nu mult timp....

Dar lovit unde? In cap? In inima? In visul trecut eram lovit de gloante de 7.62 in piept, si de o bara de metal in ceafa. Si de asfalt in gat daca tot e sa recunoastem. Am murit si m-am trezit, violent. Si eram viu, si nu ma durea nimic, nici macar mintea. Si cumva asta ma alarma, poate inca visam... Prefer cateodata sa ma doara ceva sa am norma realitatii la indemana, ca tind sa ma pierd in propria lume imaginara si vesela si probabil schizofrenia bate la usa cu pliante cu martorii lui jehova.... Si eu n-am sonerie asa ca nu aud bine cand e cineva la usa. Sau ignor tacticos, nu-mi dau seama...

Si in alta matrice de idei, blogul a implinit 2 anisori candva prin ianuarie. Si cu ocazia asta am schimbat mailul de postare pentru unificarea si reglarea conturilor de mafioti cu mailurile, sau invers. Ceapa tridimensionala apreciaza intentile mele si-mi denota rezistenta in timp atat axial cat si incovoiat. Sunt mandru de mine. Mi-as ura un fel de la multi ani dar nu stiu cat de sanatos este. Afara vecinii zbiara la multi ani. Probabil blogului meu ,ca la cat de alcoolizati suna, cred ca nici ei nu mai stiu a cui e ziua, sau noaptea respectiv. Si din nou sunt mandru de mine. Inca n-am devenit celebru prin excelenta si nici n-am atins cote de dominatie mondiala, dar inca exist, ceea ce in sine este o performanta suspectez. Deh, viata-i grea, omatul mare, si sesiunea mult mai are sa ne stoarca de energie ca pe banane sa ne coaca pe raftul de la aprozar rahatul. La naiba ce poetic sunt, inca putin si dezmembrez de tot modulul conversational internautic din cap, si atunci aliteratia analfabetica va creste exponential pana spre nimicul traditional.

Si totusi, exista sau nu farfurii zburatoare in afara de cele din casa aruncate de soti sau sotii nervoase, sau inventiile omenesti au fost aruncate la cos ca un gandac strivit impachetat in hartie inginerica?

La multi ani cu intarziere mie. Pentru ca sunt bestial.

Ochiometric cu precizie impecabila

2010-11-22T22:44:00.000+02:00

Somnul ma imbie sa ma alatur fantasmelor. Somnul imi cere tributul. Visele ma vor cu ardoare. Oboseala-mi bate in geam strigand ceva nedescifrabil in limbi stravechi necunoscute. Irelevant insa, pasiunea merge inainte pe drumul imperturbabil dictat de ratiune si partial de sentimente inexplicabile. Ma simt dator fata de mine sa-mi fac o radiografie cerebrala sa descopar ce alte lucruri minunate am descoperit azi.
Si nu-mi dau seama ce exact am descoperit azi.
Poate am descoperit ca sunt indragostit, dar asta stiam deja.
Poate am descoperit ca sunt in campul muncii si se foloseste munitie reala, dar asta stiam deja.
Poate am descoperit ca stiu sa fac clatite, dar asta nu am descoperit.
Poate am descoperit ca maine va fi mai bine, si ca azi este doar o zi inainte de maine, dar asta stiam deja.
Poate am descoperit ce-mi lipseste din viata, dar asta stiam deja, si descoperisem deja.
Poate am descoperit ca descoperirea de mai sus trebuie sa stea mai aproape de pieptul meu sa-mi simta pulsul, dar asta stiam deja.
Poate n-am descoperit nimic, si urmeaza sa descopar ceva fantastic maine.

Cert e ca am descoperit ca societatea se schimba, si tineretul are sanse, si nu doar batranii in bransa stiu meserie, ci uneori pleaca urechea la ce zic si cei mai tineri, care vin din forta si depasesc pe interior tot. Am descoperit ca se poate. Am descoperit ca exista speranta si in afara luptelor stelare. Am descoperit in vis ca Arnold chiar stie sa danseze tango, si ca ma face gelos daca danseaza cu cine nu trebuie. Am descoperit si ca imi place sa fac descoperiri. Am descoperit ca mi-e somn. Descopar ca ma culc.

Succesuri rasunatoare si pace infioratoare.

Galopand in balta vietii

2010-11-18T23:04:00.000+02:00

Ma improsc singur cu noroi si apa de ploaie, dandu-mi astfel posibilitatea de a studia efectele gravitatiei asupra unui fluid in miscare verticala. Dar asta nu ajuta cu nimic faptul ca sunt murdarit. Ca pata a fost facuta. Ca pasul a fost facut. Decizia a fost luata. Noroiul a ajuns unde nu trebuia. Si haina nu va mai fi vreodata ca inainte, noua, pura si nemazgalita. Este stigmatizata, este traumatizata si are efecte de post-soc elastic... Dar ce pata nu poate fi indepartata? Cu suficienta tehnologie orice pata devine o amintire, orice proces devine placut, si orice alta suferinta devine alinabila.

S-a terminat prima experienta lucrativa. Sunt inca viu. Sunt inca netraumatizat, desi usor nedormit (voi recupera maine probabil). Sunt mandru de mine. Sunt mandru de ceea ce am facut, si simt si vad scara ce ma va duce in capul meu la nivelul efectiv de inginer. Vad ce si cum trebuie sa fac. Mai am mici impiedicari, dar sunt convins ca voi reusi sa trec de ele fara mari probleme. Sunt increzator. Sunt pe varful icebergului. Sunt inca bine dispus si indragostit. Sunt plutitor. Sunt un ciorap murdar, dar fericit ca s-a plimbat mult si a stat mult timp aproape de ceva cald si pufos. Sunt un nor magic. Sunt ca un drog. Pentru mine mai ales sunt ca un drog. Imi provoc singur dependenta de mine si de aer. Si de apa. Si de mancare. Sunt dependent. Beau apa si nu mi-e rusine sa recunosc. Sunt dependent de lumea fizica in care traim. Sunt dependent de sentimente. Prizez imbratisari si trag in vena saruturi. Aspir la pastrarea acestui sentiment in stare pura cat mai mult timp. Sunt mai pufos decat prevede legea. Sunt obosit si adormit. Voi visa frumos. Voi visa iar fata ce-mi captiveaza imaginatia atat constient cat si inconstient. Voi visa si eurocoduri. Le voi injura probabil in vis. Nu-mi sunt dragi codurile si normativele, dar ma bucur ca exista. Sunt realmente fericit ca munca a zeci si sute de generatii este tot timpul catalogata si indexata intr-un standard. Sunt mandru ca se poate face ceva cu invataturile trecutului. Sunt mandru ca sunt inginer. In clipa asta. Poate peste 2 clipe o sa-mi treaca mandria, si o sa redevin umil. Dar e bine... Lumea e frumoasa, desi cateodata miroase mai urat, ramane de o frumusete pura necizelata, ca o masina italiana (adica alfa romeo, fara sa fac reclama, este o remarca foarte obiectiva).

Sunt zen.

Sculptural, fenomenal, fabulos

2010-11-17T23:50:00.000+02:00

Bineinteles ma refer la o masina. O seria 7 veche (circa 1980) care mi-a aterizat pe desktop si ma face sa zambesc nostalgic la vremuri care nu au fost traite dar in care mi-ar fi placut sa traiesc. Un fel de nostalgie empatica pentru vremurile in care parca toata lumea zambea mai mult (drogurile si alcoolul erau probabil mai ieftine si mai la discretie) si cumva parca totul era mai vesel (o fi de la nuantele din poze, sau de la frezele misto si pantalonii evazati)...Dar da-o naibii de nostalgie, ca de maine, recte aproape de azi incep sa intru in campul muncii. Cu tractorul. La arat. Vad deja viitorul. Vad cum se intuneca universul si cum insusi sistemul nostru solar va cadea prada soarelui ce-i da viata si speranta. Dar mai aproape in timp vad cum ajung un inginer bun si specializat pe orice probleme dubioase de structuri intortocheate gemute de minti luminate de arhitecti colocatari sau rubedenii arhitecturale. Indiferent, viitorul suna bine. Azi. Poate maine dupa 8 ore de munca asiduua (presupun, nu am idee ce voi face exact maine) mi se va parea exact contrariul, si voi ajunge la concluzia inevitabila ca nu este de mine ingineria si ca nu pot sa fiu capabil sa duc la bun sfarsit o treaba cu o asemenea responsabilitate si mai bine ma angajez agent de vanzari la un dealer auto ca sa conduc masini noi care nu le voi avea niciodata din cauza salariului mizer si voi fi stresat de seful cu mai putina scoala decat mine pana cand intr-o zi o sa intru in mod deliberat intr-un stalp cu o viteza excesiva intr-o masina care evident era in drum spre un client fericit si incantat de un drive test pentru masina care dorea sa si-o cumpere din banii altor oameni prin finantari straine prin banci... Deci sper ca iese bine treaba cu ingineria, altfel ma fac scriitor, sa stau si sa scriu in casa despre ce urat e afara si ce grea e dragostea (peste 200kN) si cat de complicata este existenta, si cum fiecare particula are vointa si minte proprie, cat si o particula identica in alta parte a universului necunoscut care reactioneaza la tot ceea ce se intampla cu particula in speta, fiind de fapt sufletul pereche al respectivei... Complicata existenta, mai bine ma culc si incerc sa ma gandesc la aceste probleme si altfel, gen in vis.

XOXO

PS: intotdeauna am vrut sa inchei un blogpost cu xoxo. Deci xoxo all!

Conditii de rezemare a hainei pe curier

2010-11-16T23:38:00.000+02:00

Din ce in ce mai mult realizez cu mirare inexistenta ca titlurile nu acopera niciun domeniu al continutului. Dar asta nu este neaparat rau, pentru ca pana la urma nu cred ca intereseaza pe nimeni ce exact fac eu cu un curier, sau cu un cuier, cum si unde sprijin haina, si mai ales ce haina aleg sa rezem pe contur. Si irelevanta este evidenta. Si evidenta este evidenta. Evident. Dar band cola la ora asta imi amintesc de vremuri demult apuse cand jocurile curgeau nocturn si urmatorul frag motiva urmatoarea actiune si urmatorul mol de aer inhalat (desi parca un mol de aer ocupa mult peste capacitatea mea pulmonara daca tin eu minte corect 22.4 L mai precis), si ziua de maine nu atarna in balanta ca relevanta decat cu ocazia unei lucrari sau alte activitati scolare extraordinare. Si culmea, asta se intampla si maine. Un deja-vu puternic in aer apropo de cum ma simt mai tentat sa ard gazul decat sa studiez catusi de putin ce am de facut maine la test. Un deja-vu natural, si intuitiv deloc productiv. Si astfel mai degraba-mi caut wallpaper pe care nu apuc niciodata sa-l vad mai mult de cateva secunde pasagere in scurtul moment cand buteaza calculatorul si nu sunt langa el, sau intre aplicatii.

Radiografia mentala a blogului da rateuri. Nu reusesc sa dezvolt elocvent agitatia ce se dezvolta, morocovenia ce ma mananca (si nu invers, cum ar fi mai logic, adica eu sa mananc un morocov), pufosenia ce ma macina si ma domoleste din instinctele masculine de a ucide si domina (si care-i asa de dulce incat nu-mi vine sa renunt la ea nici cu forta nici cu torta nici cu nimic altceva care sa rimeze cat de cat), si de ce nu, si pofta craciuneasca a sarbatorilor. Nu sunt eu credincios sau fidel vreunei sarbatori, dar parca din cauza atitudinii generale si culorilor ce incep sa domine perioada lunii decembrie incep si eu sa ma simt si mai pufos (da, limitele pufoseniei mele deja frizeaza absurdul). Si poate mi-e pofta de zapada, de materia asta alba si rece care reuseste sa acopere toata murdaria si gri-ul orasenesc. Ma rog, cel putin in primele zile, pe urma se maroneste treaba, dar irelevant in cazul de fata, ideea e importanta. Si anume ideea ca e frumos cand ninge, desi azi am fost in camasa si tricou la scoala, si o ninsoare m-ar fi incapacitat temporar in mod cert. Macar nu m-ar fi incapacitat si temporal, caz in care as fi devenit atemporal, si deci foarte usor as fi putut sa dorm ca-n zilele de glorie.

Poate mi-e somn si asta-i ideea care reiese subconstient din textul asta.
Poate sunt indragostit.
Poate sunt stresat.
Poate toate trei variantele sunt adevarate...

Neprihanirea prinderii cu sudura

2010-11-16T00:36:00.000+02:00

Posibil sortile sa se intoarca radical dupa o axa proprie neutra nedeterminata inca dupa vreo metoda cunoscuta si astfel tanarul inginer din mine sa se avante cu avant in fata vantului muncii. Pare promitator, un interviu a decurs bine, sunt 99.99% angajat si incep peste cateva zile. Sunt tare curios. Sunt tare nerabdator. Posibil intregul univers sa mi se dea peste cap si sa-mi redefinesc valorile si principiile. Sunt bucuros. Sunt entuziast. Sunt tanar. Inca nu m-am izbit de adevaratele probleme din viata. Inca nu m-am dat cu capul de prag. Inca urmeaza sa-mi iau primele suturi autentice direct in poponet. Si sunt entuziast de idee. Incantat de ideea ca intru in viata si nu doar in scoala si situatii teoretice. Intru in capitalism. Reticent si temator, ma indrept spre a face ceva util pentru societate.

Si in acelasi timp, in alte colturi ale lumii se invart teorii fundamentale despre ce ar fi putut NASA sa anunte intr-o super conferinta de presa. Si ma numar printre cei care desi uimiti de descoperirea unei gauri negre fantastic de tinere, parca ma asteptam la ceva mai mult, si deci ma simt ca un copil caruia i-a fost furata acadeaua, dar i-a fost data alta in schimb, dar mai naspa. E tot o acadea, dar nu-i la fel de buna ca o poveste cu o cometa distrugatoare, o planeta locuita, o nava extraterestra, sau orice alta descoperire cu tente istorice si biblice in dimensiuni. Ma simt un pic tradat de propria minte. Ma tem ca s-ar putea intampla la fel si-n povestea angajarii. Poate vreau sa vad mai mult decat este, si ma bucura ideea si ma face sa balesc de entuziasm mai mult decat ar trebui, doar ca sa fiu un pic deziluzionat de realitate. Nu neaparat realitatea cruda si dura, dar mai putin distractiva si/sau fantastica. Incerc sa fiu reticent si cumpatat in idei si mentalitate, si consecvent in unele idei, dar parca simt ca uneori mintea tinde sa derapeze. Si ma trezesc din orice idee cu gandul iminent ca ar trebui sa fiu mai pufos si-n alta parte in clipa asta. Poate ar trebui sa simt parfumul de pe perna de la sursa. Poate ar trebui sa fiu mai pufos decat sunt. Poate si iar poate, posibilitatile sunt nelimitate. Cert nu mai este nimic, decat faptul ca societatea e morocovita bine, si cand zambesti in metrou gandindu-te la o anumita persoana in timp ce asculti o anumita melodie tinzi sa indepartezi oamenii din jur, care probabil incep sa se intrebe ce substante exact folosesti. Si substantele sunt asa de naturale incat este inuman sa folosesti altceva. E frumos. E bine. E tinerete.

Conditia omului de geniu in societatea morcoviana

2010-11-14T11:18:00.000+02:00

Lumea e mai complexa decat pare. Nici modulul acesteia nu este usor de calculat, si nici in forma trigonometrica lucrurile nu par mai interesante sau mai demne de concluzii suplimentare. In esenta trebuie sa raspundem la eterna intrebare "cine este i?" Si ajungem invariabil la o idee de proportii biblice, respectiv ca nu stiu cine este i. Eu. Eu sunt i? Eu sunt factorul care aduce complicatii suplimentare intr-o lume deja ravasita? Eu sunt cel care promoveaza schimbarea si apocalipsa? De ce as promova apocalipsa nu stiu, poate din criterii de convergenta de creatie a unei lumi mai lipsite de buguri. Si astfel citesc cu interes despre cum imeditata vecinatate a galaxiei devine imediata vecinatate a planetei, si cum 2 vorbe sunt inversate fara sa dea impresia cineva ca numitorul este de fapt zero, si ca poate duce la orice concluzie inventata vreodata, inclusiv faptul ca societatea este morcoviana. Adica este formata din oameni morcoviti, sau cu morocovi te miri pe unde, sau oameni carora le place sa manance morocovi (poate morcovii altora de ce nu?). Si ma simt pustit si groaznic de visele eterne ce ma bantuie de cand ma stiu, de apocalipse, zombii, ravasiri generale care nu duc spre nicio concluzie decat faptul ca-mi trebuie o vacanta departe departe departe si doar cu Ea.

Inginer sunt, degeaba sunt, chef de facut patul nu am. Nu-mi ramane decat sa trag barem si sa arunc o privire peste umarul vecinului sa-mi dau seama ca ceva nu este bine in ecuatie, si ca trebuie reprogramat ceva din temelii. Gandacii tot incearca sa dea drop la minerale, numai ca sa fie izbiti nemilos de un papuc cu tendinte omucidale. Mucii curg siroaie, ma fac sa ma intreb daca exista vreun baraj pe drum sau daca trebuie proiectat vreunul.

Si acum special pentru google, vom adauga cuvinte random prin inlantuire romantica si pseudo-logica: Carambol de morcovi izbit de carcalacul de serviciu plecat cu sorcova la Odobesti sa cumpere tarnacoape pentru cartofii din curtea vecinei lui tinere si minore, dornice de aventuri salbatice si fierbinti cu soarele de pe cer, parjolind in calea lui de departe cam tot desi nimic nu pare a fi afectat din cauza ignorantei contemporane ale societatii propasite intr-un mod negativ de modul de vibratie fundamental gresit din temelie al gandacului strivit sub papucul sortii facut din bumbacul sortii si din plasticul destinului imbarligat al celebritatilor mondene excitate de catastrofele sterpelite de pe tejgheaua neamului batranesc.

Dar sunt pufos.
Si sunt confuz.

Tarziu

2010-10-05T03:02:00.000+03:00

E tarziu si realizez ca s-a terminat vacanta. E timpul sa ma intorc la scoala. La invatat, la treziri matinale cu scopuri bine determinate, si la evolutie proprie.
E tarziu si realizez ca a trecut o ora intre propozitii. O ora si cateva zeci de filmulete cretine si amuzante in acelasi timp care reusesc sa provoace rasete plecand de la aceleasi probleme cotidiene enervante, si aceleasi clisee politice si etnice.
Si e tarziu si realizez ca a trecut o zi in care n-am realizat nimic.
Si ma conformez realitatii si accept ca nu am facut nimic. Si asta ma distruge. Faptul ca accept ca n-am facut nimic. Poate azi gaseam ce cautam. Poate azi salvam omenirea de la vreun viitor dezastru. Poate azi am invatat ceva ce nu stiam sa fac ieri. Dar adevarul e ca nu am invatat nimic util azi. Si e tarziu si azi nu mai exista. Maine deja e stabilit. Maine deja se desfasoara. Si cum zice dorelul, ziua de maine se termina azi de cele mai multe ori. Fie ca-i vorba de examene, fie ca-i vorba de proiecte sau de alte evenimente urbane. Uneori viitorul imediat apropiat se termina inainte sa-ti dai seama cand a inceput, damite sa mai ai ocazia sa-l si vezi in prezent. Si poate asa-i mai bine. Poate asa omul se confrunta cu problemele fara sa aiba timp sa se gandeasca riguros la ele. Poate asa functioneaza speranta si ziua de maine. Poate asa reusesc sa ma culc azi linistit stiind ca maine deja s-a consumat si deci orice decizie as lua nu mai exista cale de intors de pe linia deja stabilita de azi.

Si deci nu exista liber arbitru si suntem toti doar niste pioni intr-un joc de sah imens dat intre spatiu si timp. Si timpul castiga intotdeauna, pentru ca in spatiu se intampla orice, in timp ce timpul doar trece nemilos si indiferent. Ca un martor la o crima, doar sta si se uita. Poate e afectat, dar n-o va arata niciodata, pentru ca nu exista instanta, si pentru ca nu exista judecata, si pentru ca timpul n-are constiinta care sa fie incarcata.

Si sunt somer si astfel la 3 dimineata pot scrie baliverne.
Baliverne care recunosc aveam pofta sa le scriu de multa vreme, pentru simplu fapt ca-mi place sa scriu baliverne. Desi apreciez momentele cand nu am timp sa fac nimic si toate activitatile se leaga din una in alta ca intr-un dans nebunesc stresant si incantator si la sfarsitul zilei sa pic lat de somn, de data asta apreciez ca nu ma streseaza nimic. Decat ideea somnului. Ma streseaza sa dorm de pe o parte pe alta cand ceva ma doare, sa tot incerc sa gasesc pozitia aia ideala, in care sa adorm dulce fara sa mai simt nimic, in care creierul sa fie impacat. Ceea ce cam seamana cu fericirea. Un echilibru instabil greu realizabil ce in orice moment poate strica peisajul total. Dar si cand este prezenta, face din adormire un parfum ce merita savurat, si din viata o floare ce merita mirosita, o prajitura ce merita gustata, si o savarina ce merita molfaita (da, este un verb).

Aparent sunt stresat de ceva. Sau am fost stresat de ceva, ca altfel nu s-ar fi declansat oarece procese in corpul meu. Dar inca nu inteleg de ce exact. Ma simt bine, ma simt chiar fericit, usor plutind cateodata. Desi in clipa asta nu sunt implinit, pentru ca o anumita pereche de ochi nu i-am putut privi azi. Si asta din decizia mea. Si nu stiu inca daca am decis bine. Si probabil nu voi afla vreodata. Partea rationala din mine de multe ori am tendinta sa cred ca-mi taie din avant si din pofta si din satisfactie si din cam orice. Taie din distractie ca un cutit electric prin margarina, mancand odata cu el si o portiune din suflet. Si am tendinta sa ma intreb daca merita partea rationala. Si nu stiu de ce, ca partea rationala din mine stie ca am nevoie de partea rationala din mine. Dar asta creeaza un mic cerc vicios. Daca n-as avea partea rationala n-as rationa ca am nevoie de partea rationala, si deci as fi mai implinit in dulce inconstienta si impulsivitate. Si asa persoana calma si pufoasa din mine s-ar lasa prada senzatiilor si impulsurilor aleatoare din minte. Si partea animala ar ajunge la putere, ca partea pufoasa este prea pufoasa sa preia vreo conducere indiferent de natura ierarhiei sau haosului intern. Si as ajunge animal. Si asta ar fi cam nasol, ca n-as mai putea concepe ganduri abstracte, si implicit ganduri. Si deci n-as mai avea minte, si deci fara minte n-as mai putea sa-mi percep existenta, si deci as muri. Si deci fara parte rationala as ajunge sa-mi reneg propria existenta si sa intru in nefiinta si implicit sa mor. Un lucru bun este ca acest rationament imi denota ideea ca partea rationala inca exista si e bine mersi functionala, desi putin prin gropi ca un ml cu suspensia pneumatica defecta. Si din nou ajung la concluzia ca e bine sa fiu rational cateodata si sa-mi tin instinctele si emotiile sub control. Sub un control zic eu decent. Prea mult si m-as spockiza, si prea putin si as pierde contactul cu realitatea. Dar cat contact cu realitatea vreau nu este o variabila prea clara.

Realizand asta, sunt convins ca sunt pe drumul cel bun. Nu cel cu gropi care duce in taramul ciupercilor supracrescute. Sper sa fie bine, ma tin bine si sarut o persoana special avizata in acest sens cu preaviz de sarutare.

Si chiar mai pufos

2010-08-06T01:14:00.000+03:00

Cateodata ma minunez ce pauze imi iau singur de la drogul exteriorizarii. Si pe urma imi trece rapid cand realizez ca exteriorizarea ia alte forme. Dar nu stiu exact cum se intampla ca tot aici ajung, si ordinea interna si ierarhia prin care imi fac diagonosticul mental este data peste cap. Si raman confuz si in dubii despre propria modalitate de a incerc sa-mi inteleg propria minte si propria modalitate de explicatie. Si cand ramai confuz in fata confuziei atunci treaba devine confuza.

E ca si cum te-ai lovi de un perete care stii ca e acolo dar nu stii niciodata unde ii sunt armaturile. Si daca este calculat la rasturnare perpendiculara. Si cel mai probabil nu este, si deci poti sa-l darami. Si asa orice perete poate sa cada. O problema poate fi infranta cat timp gasesti modalitatea optima de abordare. Dar ce faci cand peretele este transparent, inodor si imaterial? Cum infrangi ceva ce nu poti aborda conventional? Cum permuti mintea astfel incat sa poti gandi in alte dimensiuni decat cele cu care esti obisnuit? Cum te bati cu ancientul cand nu il vezi, si cand fiecare palitura a lui are puterea de a te trimite dincolo de spatiu si timp?

Si iar ajung in cicluri nesfarsite de intrebari retorice carora intotdeauna le caut raspuns. Cred ca din primul post pe blog si pana acum n-am raspuns vreodata la vreo intrebare care mi-am pus-o. Doar ma intreb, contemplez si ma mir, si apoi uit, si trec peste, cufundat in alte si alte si alte intrebari, mereu in schimbare... Si intrebarile vechi raman prezente pe silent, si din cand in cand vibreaza agresiv, dar nimeni nu le aude, caci intrebarile noi sunt mai galagioase, au ringtoneuri polifonice si enervante, si cateodata chiar manele.

Si ma intreb oare o sa inceteze vreodata aceste intrebari? O sa se sfarseasca dilemele ce ma apasa? Si in mod exclusiv si nemaipomenit da, la intrebarea asta voi raspunde: Da!

Ar fi prea simplu si recurent acum sa dezvolt cum si de ce, asa ca voi apela la argumentul suprem ca pot oricand sa-mi dau cu parerea, si la faptul ca am drept de veto in consiliul universal (evident pentru ca sunt membru fondator), si ca pot deci sa dau raspunsuri scurte si obiective la probleme arzande fara sa argumentez. Adica pentru ca pot. Si pentru ca asta face lumea sa fie un loc foarte divers, faptul ca orice om poate sa traga propriile concluzii absolute si irefutabile. Si nu trebuie sa ma credeti pe mine, doar ascultati aceste marturii:
"De cand ma dau atotstiutor si raspund la orice intrebare categoric, nimeni nu ma mai baga in seama!" - Louis, 13
"Nu stiam ca pot avea o asemenea putere, oamenii chiar ma cred si se iau dupa sfaturile aleatoare care le dau, este uimitor!" - Jose, 64
"Ce ma intrebati de fapt? Nu va dau niciun ban!" - Baba anonima
"Vine razboiul, caiti-va!" - Fanatic religios
"OOGG!!" - Trak'lu, orc lvl 54

Astfel pot da raspunsuri tampite la orice intrebare imi trece prin cap.
Dar nu ma simt implinit. Nu ma duce pe nicio culme distractiva aceasta practica. Ma vad iar in fata monitorului la o ora tarzie in noapte debitand tampenii. Am ajuns de unde am plecat. Am cochetat cu ideea de a scrie de pe telefon pana mi-a iesit pe nas. Nu se poate aparent scrie orice de pe telefon. Daca scriu ca vreau sa ma sinucid plantandu-mi adanc in craniu un cutit supradimensionat din sertarul de langa chiuveta nu se intampla nimic, daca scriu insa ca am luat cunostiinta cu cea mai fantastica faptura ce mi-a captivat vreodata atentia, mintea si sufletul, crapa instant browserul. Este clar, browserele de pe telefoane urasc dulgaceriile si incurajeaza gandurile triste si depresive. Not cool.

Asta nu inteleg. Incerc sa ma inteleg si sa-mi fac radiografii cerebrale asupra starii mentale, si nu pot scrie tot ce traiesc, tot ce simt, tot ce experimentez. Nu pot descrie starea de exaltare totala ce ma cuprinde cand o vad. Nu pot sintetiza cum toate gandurile random se ascund ca niste furnici inapoi in musuroi cand ma gandesc la ea. Nu pot explica de ce inima-mi trasare stiind ca urmeaza s-o vad. Sunt lucruri si stari ce le traiesc si nu le pot explica, nu le pot scrie, nu le pot decat trai. Stiam ca unele lucruri nu se pot scrie, am mai si scris asta, si in continuare refuz sa astern in scris unele lucruri, pentru ca simpla incercare de a transpune in crudul mijloc scris sau internautic a unui sentiment asa de inaltator si sufocant este inutila si stupida.

Alteori si mai pufos

2010-07-01T00:48:00.000+03:00

Dupa o durere de cap ce m-a macinat o zi intreaga, intrerupandu-ma din activitati artistice de desene tehnice, trecuta cu greu cu cateva pastile bune, realizez ca ma simt putin aerian. Nu ma pot declara ametit, nu ma pot declara fizic afectat, doar ca parca nu am controlul complet asupra organismului. Dar oare il am vreodata acest control complet? Sunt oare complet in posesia propriului corp? Mintea oricum nu este controlata de nimic, si nici obiectul controlului meu propriu nu este. Incep sa cred ca in momentele in care ma gandesc la asta ma detasez de propria persoana fizica, si migrez catre o alta entitate observatoare ce-mi domina fiinta dintr-un plan superior de constiinta. Si realizez ca nu-mi place sa ma simt asa separat de propriile componente esentiale. Si realizez ca desi asta se intampla rar, se intampla. Si sunt separat pe bucati fizice, psihice, si de ce nu, emotionale. Desigur legaturi exista intre ele, legaturi greu de ucis si de lichidat, un fel de legaturi electrice bine stabilite in timp si spatiu, ce nu se vor separate nici cu ruptorul de faze.

Si incercand sa-mi fac radiografii mentale, care cateodata sunt mai precise, alteori doar se invart in cercuri dubioase de alegorii si metafore care nu duc nicaieri, reusesc doar sa conturez o imagine pufoasa. Pufoasa intr-un mod zen, in care nu simt propriul organism ca fiind al meu, ci fiind doar un fel de mijloc de interactiune, un costum de carne ce ma simt obligat sa-l port. Sunt convins ca fara el as putea imbratisa mai bine pe oricine, cu toata fiinta. Incerc inca sa-mi stabilesc care imi este fiinta, care imi este mintea, si care imi este spiritul. Ma stradui sa gasesc legaturile dintre ele ca ceva inteligibil si logic. Dar nu reusesc. Nu reusesc pentru ca pe de o parte nu vreau. Prefer sa fie ceva ce nu pot intelege cu totul, pentru ca altfel as deveni prea pragmatic, si orice fluturas l-as clasifica instant drept o rebufnire a sentimentelor in reactie fizica. Si nu-mi pasa, imi place sa cred ca este ceva magic, ceva ce mi se declanseaza cand o vad, si cand o simt aproape, si cand o vad zambind si cand o iau in brate si cand o sarut si asa mai departe. Vreau sa cred ca spiritul imi este ceva asa de ciudat incat imi va plana peste planul de existenta terestru mult timp dupa ce viermii imi vor distruge complet corpul fizic. Imi place sa cred ca exista viata dincolo de moarte. Probabil pentru ca, precum ca orice alt om, ma tem de moarte. Si de fapt nu cred ca e chiar temere, dat fiind de cate ori am visat ca muream intr-un fel sau altul (deobicei foarte foarte foarte violent), ci mai mult un regret teribil ca nu voi fi experimentat ce poate fi experimentat in viata asta umana. Ca nu am trait unele experiente ce poate imi schimbau pentru totdeauna perceptia asupra mediului. Si astfel privesc sfarsitul cu regret ca timpul este limitat. Dar in loc sa ma ambitioneze sa fac toate tampeniile ce exista, nu se intampla nimic. Constatarea are loc, perceptia ajunge la minte, dar mintea o ignora. Este probabil o clauza de aliniere sociala care imi inhiba pornirile de trairi extreme. Si astfel ajung din nou sa regret aceasta aliniere sociala, si ii dau dreptate cui zicea ca niciodata nu ne maturizam, ci doar invatam sa ne comportam in public. Si cateodata rabufnim si ne copilarim si ne place. Si asa ar si trebui.

Tin minte ca acum cateva saptamani treceam printr-un parc si ma gandeam (cu voce tare cred) de ce nu se mai fac leagane si tobogane pentru adulti. Doar pentru ca am crescut inseamna ca nu mai avem nevoie de astfel de amuzamente fizice simple si eficiente? M-as da in leagan foarte des. Imi place sa testez factorul de amplificare dinamica pe propriul corp. Sa vad toata dinamica si statica invatata cum are aplicabilitate la scara mica dar comparabila cu propriul corp. Imi da un sentiment de satisfactie ca inteleg mai bine procesele fizice care au loc, cel putin fata de atunci cand eram mic. Si sentimentele de satisfactie nu-s des prezente in viata adulta. Desi nu ma pot declara adult. Cu varsta am descoperit ca nu sunt mai capabil decat acum cativa ani buni la mai nimic. Am mai deprins anumite chestii legate de meserie, chestii insa care nu pot sa zic ca le-as fi inteles mai putin daca imi erau predate acum 10 ani. Ceea ce ma face sa ma intreb de ce nu poti da la facultate mai devreme? Si de ce am facut atatea materii inutile?

Imi place sa incerc sa ma inteleg. Ma face sa cred ca ma pot intelege. Imi da o speranta ca undeva cineva ma poate intelege. Ca undeva cineva poate intelege ce se intampla in mintea mea. Si poate candva acel cineva imi va spune si mie ce se intampla. Si daca ar trebui sa ma alarmez sau sa fac ceva pentru a-mi salva mintea de la propria distrugere iminenta. Sunt convins de distrugere iminenta din cauza gandurilor din ce in ce mai dubioase si mai haotice. Si pana acum un singur element imi poate unifica din ganduri si purja practic mintea. Si acel element este momentan plecat, si automat mintea nu mai are ce sa faca si dispera. Se chinuie sa se adune la treaba. Se chinuie sa uniformizeze gandurile, sa faca ordine in haos general ce domina. Si chiar si gandul unificator tinde sa dea rateuri din cauza factorilor perturbatori din mediu. Si mediul nu-l pot estompa, ca as ajunge schizofrenic. Si ma simt obligat sa renunt la anumite scuturi si privilegii de a avea scuturi magnetice in cap, si sa recunosc. Mi-e dor. Mi-e dor si recunosc ca mi-e dor. Simt nevoia fizica de imbratisare. Simt pufosenia cum vrea sa se intinda ca o melasa peste tot. Simt cum pielea devine singuratica...Si cum bratele imi devin calde asteptand o imbratisare anume. Si mai trebuie sa astept...si sa lucrez...si sa tampesc in proces. Si asa mintea ajunge sa-mi fie de fapt destul de rezonabila. Si ma intristez. Ca realizez ca sunt om. Si ca sentimentele mele sunt pur omenesti. Si ca am legaturi puternice cu lumea asta. Nu vreau legaturi in plus, imi place sa ma stiu detasabil din lumea asta, si dependent de alte variabile din cer. Sperabil din alte galaxii. Pentru ca imi place sa ma cred din alte locuri si nu doar un simplu om. Si din nou asta e pur omeneste, ca ne place sa ne simtim speciali. Si altfel decat restul. Si asta ne face la fel de speciali ca restul umanitatii. Si astfel sunt ordinar. Si asta ma deprima. Si nu vreau sa fiu deprimat. Asa ca-mi suprim gandurile si ma infund in ganduri pufoase care intotdeauna ma scot din apa cu capul la mal. Desi plin de alge si alte prostii agatate din fundul oceanului gandurilor nefaste. Care ganduri nefaste nu sunt asa de nefaste, sunt doar rezultatul unor mentalitati evoluate din violenta si stres. Stresul maturizarii, si intrarii intr-o noua etapa in viata. Pentru care sunt pregatit teoretic, dar practic am mici dubii...

Irelevant, tot ce zic este irelevant, mi-e dor si asta e relevant. Mi-e dor de propria minte care este in vacanta...

Uneori foarte pufos

2010-06-27T01:06:00.000+03:00

Uneori ies din realitate asa cum ies din blog, brusc si pe neasteptate. Si evadez in lumi alternative, in dimensiuni paralele, in vise si cateodata in aceeasi realitate dar modificata in functie de preferintele specifice timpului respectiv al evadarii. Nicio dimensiune nu e la fel, nicio realitate la fel de dulce ca realitatea in care evadez. Nu fug efectiv de nimic, doar tind sa las mintea sa o ia razna si sa-si ia independenta in dinti, declarandu-se in vacanta cand ii se nazare. Nu am stabilit inca un grafic exact al dependentelor factorilor de evadare, asa ca pot sa generalizez ca evadarea mintii este un proces stohastic (si ergotic daca tot am precizat acest cuvant nou si miraculos ce mi-a incantat unul din examene), cu o distributie complet variabila in axele cu came trasate cu linie punct linie punct si de la capat. Care capat? Capatul tramvaiului in care se urca tipul de canta trololol dupa cateva pahare de spritz turnate pe gat intr-o bomba alaturi de prietenii alcoolisti din cartierul uitat de lume in care-si traieste batranetea acum cu pensia intacta dintr-o decizie politica inca nepusa in practica obligatorie de la facultate.

Si iar mintea tinde sa divagheze, sa fuga de spate intr-o curba ce nu o pot vedea, dar pe care o pot controla in momentele in care nu-mi dau seama exact ce se intampla cu trenul de rulare. Oare l-am prins? Oare am bilet? Daca ma prinde nasul fara bilet in trenul de rulare? O sa ma pedepseasca? O sa ma trimita sa repet anul ca pe vremurile bune cand filmele cu vampiri chiar terorizau oamenii si nu-i faceau sa faca intalniri de milogeala sa vina actorii in romania? Nu-mi dau seama, este confuza situatia, mai confuza decat pisica aia lenesa ce se sprijina de marginea patului cocosata de treburile zilnice, nefiind capabila sa se apuce de treaba sa-si termine odata licenta si facultatea, sa devina inginerita in sfarsit si sa intre in campul muncii, sa-si asume responsabilitatile de care fuge de fapt cand ii evadeaza mintea din ghearele cotidianului vandut la colt de strada de un vanzator ambulant ce-si risca viata intre masinile viteziste si tupeiste, masini de altfel care sunt o specie pasnica pana cand se enerveaza si incep sa claxoneze...

Pornisem de la ideea de evadare, evadare din cotidian, evadare din decor, vacanta. Da, asta era, cautam vacanta in analele mintii si n-am gasit decat idei dubioase ce miros ciudat. Nu e chiar asa de uimitoare descoperirea tinand cont ca a fost savarsita intr-un loc care se cheama analele, dar nu asta e important acum. Important e sa ma adun si sa termin odata treburile ce mi-au fost aruncate in fata in graba de viata grabita si agitata intotdeauna. "N-am timp" e sloganul mai nou...
Si ma ia un dor de duca, acum mai mult ca oricand. Sa vad, sa merg, sa ma indepartez de responsabilitati, si sa fiu acolo unde nimic nu ma mai poate afecta, si unde ideea de casa este doar o umbra ce stiu ca va veni iremediabil dupa visul frumos al evadarii. Dar o evadare pur si simplu nu-mi mai este suficienta, acum trebuie o evadare colectiva. Mintea nu-mi mai apartine strict mie, asa ca nu o mai pot elibera solitar, ci am nevoie de ajutor si de inca o cheie rasucita pentru a elibera bomba nucleara pe campie, omorand probabil milioane de strumfi nevinovati. Dar oare chiar sunt nevinovati? Oare nu ei au starnit marea molima ce a decimat milioane de ciuperci din padure? Ciupercile nu au dreptul la viata? Ciupercile sunt chiar nevinovate fata de strumfii aia tradatori, care intotdeauna lucreaza in perechi. Ma cert cu fiinte mici si albastre imaginare? Niciodata!

Si imi dau seama ca neglijez blogul. Stiu ca am citit candva undeva cumva ca atunci cand un blog se rareste in posturi inseamna ca autorul e fericit. Si asa e, pot sa confirm, judecand dupa perioada medie de revenire pe blog chiar observ aceesi tendinta de rarire, sau mai rau, chiar o tentativa de pufosenie totala si globala a continutului, odata bogat in descrieri violente sau dubioase. Acum numai fluturasi ma inconjoara, animalutele din padure vin sa-mi manance din palma si sa cante impreuna cu mine. Si in loc sa ma panichez si sa le impusc in cap pe toate, ajung sa-mi placa si sa-mi devina prieteni. O tendinta periculoasa. Observ chiar si-n vise o tendinta reala de refulare a sentimentelor negative ce vor sa echilibreze pufosenia totala si iremediabila ce-mi inconjoara mintea, si care ma face sa plutesc si sa zambesc tamp, si acum sa stau ca-n povesti uitandu-ma pe geam si gandindu-ma departe (de fapt nu chiar asa de departe, dar nu asta e relevant neaparat, orice depaseste orizontul este departe, pana cand ma plezneste orizontul in fata accelerand la fund ceva). Visele in ultima vreme contin o doza reala si macabra de violenta, incluzand fie omoruri personale si intime, corp la corp, sau glont la tampla, fie adevarate urgii naturale, dezastre si cataclisme, cutremure si razboaie.

Da, mintea-mi degenereaza, si orice tendinta de echilibrare are loc in adevaratul camp de lupta din interior, respectiv in subconstient. Degeaba s-ar lupta constientul cu ceva, pentru ca orice gand este frumos suprimat de sentimente pufoase si calduroase, ce-mi furnieaza o tendinta reala de imbratisare constanta. Dar de data asta imbratisarea nu mai este generica si neadresata, ci este fixata pe un ip anume, cautand tinta fara incetare prin functiile constiente. Cum se traduce asta in lumea reala sau in termeni de aplicabilitate? Nicio idee, inca incerc sa decriptez ce se intampla exact in mintea mea ca sa ma inteleg, dar nu pot sa zic ca reusesc. Si tot blogul ramane cel mai bun martor de analiza proprie pe care-l am la dispozitie din tot arsenalul de tehnici de autocontrol inventate vreodata. Ma laud chiar cu autocontrolul si reglarea mintii, desi tinde foarte des sa ramana fara vreo functie de control si gandurile sa se inlantuie in forme geometrice pe cat de frumoase pe atat de dubioase in coerenta si logica. Uneori ma speri singur de ce pot sa visez spre exemplu. Inca nu-mi revin din ideea ferma de executie visata noaptea anterioara, in care capatam control complet intr-un mmorpg (as zice wow, dar cum nu avea interfata naiba stie ce putea fi), si imi expulzam repulsia fata de personaje dopate de nivel mare (care automat genereaza ego-uri virtuale imense, de cele mai multe ori fondate) si fata de lipsa totala de aptitudine necesara practicarii unui astfel de sport si adliteram executam un personaj de nivel mai mare din joc, intr-o maniera care nu putea fi plauzibila in mediul de control al jocului. Inca sunt uimit de modul complet plauzibil si realist de executie depictat de mintea mea in vis. Si nu neaparat de modus operandi, ci de lipsa totala de control personal ce o aveam in vis. Cred ca a fost reversul unui vis lucid, in loc sa preiau eu controlul si sa schimb visul, parca eram constient in vis de actiuni dar nu aveam control absolut deloc asupra propriilor decizii sau gesturi, ci numai asupra fluxului constient de ganduri. Ca sa nu mai zic de visul in care mergeam pe bicicleta prin oras, si constatam brusc ca decolez si ca practic controlam bicicleta fara sa mai fiu in propriul corp. Si ma vedeam de sus, si din nou nu ma puteam controla, ci doar ma vedeam cum fac accident si ma loveste un autobuz din plin. Si nu simteam durere, nu simteam regret, nu simteam nimic, ma vedeam de sus si mintea mi-era lucida si impacata cu ea insasi. Eram observatorul propriei existente.

Poate mintea incearca sa reverse in realitate ideea de control total ce i-am imprimat-o de-a lungul vremii. Ceva incearca sa-mi atraga atentia ca anumite lucruri nu le pot controla, si ca trebuie sa fiu constient de aceasta idee inainte sa ajung sa ma confrunt cu ea si mintea sa-mi fie contrazisa complet. Dar sa accept pierderea propriului control ca o componenta activa si naturala a existentei? Niciodata. Prefer sa mor incercand decat sa-mi las orice altceva sa-mi dicteze gandurile actiunile sau gesturile.

Si irelevant de tonul si ideea care se ascunde foarte prost in textul de mai sus, ma simt fabulos de pufos. Legendar de pufos chiar. Ma simt vesel si stresat, confuz si putin dezorientat despre propria soarta, dar convins si ferm pe decizie si optimist intr-un viitor luminos intr-un sens figurativ. Pentru ca in sens propriu imi place teribil de mult bezna si noaptea. Umbrele si misterul. Ideea de baza a lumii oculte de fapt... Si cu astea ma retrag catre o alta noapte plina de vise cel mai probabil dubioase. Desi inca sper la vise frumoase si care sa o contina pe EA si-n alta ipostaze decat doar tinand-o in brate in timp ce asistam neafectati la un potop sau alta catastrofa naturala. Desi cat timp imi sta in brate pot sa visez orice, si tot vis frumos e. Nu la fel de frumos ca realitatea echivalenta dar nu asta e important acum...

Atom

2010-06-01T02:56:00.000+03:00

Evident fara vreo legatura cu vreun continut coerent, titlul mi-a ramas pe creier dupa ce l-am tot vazut intr-o oferta de diverse interfete de net cu procesor omonim. Nu, nicio legatura si nicio conexiune. Nu prea se leaga multe coerent in ultima vreme. Sau in orice vreme. Ar trebui sa fac niste diagrame de idei inainte sa astern ceva in scris, probabil ar iesi ceva mai sanatos si mai digerabil. Dar pana la urma de ce-ar fi o diaree digerabila? Fie ea si mentala, farmecul credeam ca consta in materia nedigerata, si implicit blogul a fost denumit sa aiba aceeasi incarcatura filosofica: un flux de ganduri nedigerate si doar expulzate cu viteza maxima, sterse in graba si spalate de marea internetului. Da, chiar avea o gandire in spate titlul si nu era doar pus la plezneala. Si ma trezesc raspunzand la intrebari imaginare ale unui interlocutor ce nu exista. Dar pe de alta parte nici propria existenta n-o pot delimita in timp si spatiu, deci de ce-ar fi interlocutorul imaginar mai dezavantajat ca mine? Suntem pana la urma prinsi in aceeasi minte intesata de diverse ganduri si sentimente. Mai mult de sentimente de cat de ganduri. Sau invers. Nu-mi dau seama de diferenta. Singura cale in care-mi dau seama ca un sentiment difera de un gand este cand incepe sa reactioneze fizic tot organismul, cand inima incepe sa-mi bata mai tare, picioarele sa-mi tremure, stomacul sa se procopseasca cu diverse insecte zburatoare denumite generic fluturasi (unii chiar foarte violenti cateodata, ai naibii insectoizi zburatori), si evident mintea rationala intra in sucombare subita.

Dar nu, nu pot declara vreodata ca ma inteleg, de aceea accept ideea (reticent dar umil) ca nu voi intelege complet vreodata alta fiinta umana. Accept asta in ipotezele date, dar cu toate astea nu reusesc sa ma abtin sa nu incerc. Sa nu-mi maresc antenele in directia oamenilor sa incerc sa-mi definesc propria minte in raport cu factorii externi. Ca pana la urma alta cale de a-mi analiza propria sanitate este sa compar ratiunea si gandurile recurente cu cele ale oamenilor cu care interactionez. Umanitatea, chiar si din mine, este ceva ce nu inteleg in totalitate, combinatia de empatie cu autodistrugere si cu sentimente ce sunt atat de complete si de perfecte in toate formele incat corup orice minte si o imping la decizii irationale si iresponsabile, combinatia de macabru cu frumusete sublima, ruda cu divinitatea...Nu, nu pot sa zic ca inteleg ceva din umanitate sau din ceea ce sunt. Sau din faptul ca sunt. Existenta imi este definita de cele mai multe ori de privelistea care o arunc pe geam dupa ce ma trezesc, dupa ce-mi reparcurg sutele de vise apocaliptice sau erotice, oribile sau frumoase ca o noapte de primavara privind stelele. Privelistea care este aproximativ aceeasi de la o zi la alta, schimbarile nefiind dramatice niciodata... asa-mi definesc realul si existentul, ca ceva intr-o schimbare foarte inceata, aproape imperceptibila intr-un interval de timp redus, o oarecare constanta. Ma astept insa de fiecare data cand deschid ochii sa vad dincolo de geam distrugere totala... ierni nucleare, cutremure de cod (imr 475 chiar), bombardamente, invazii extraterestre, invazii de mortaciuni, orice... Si constat cam zilnic ca nu se intampla nimic din toate astea, si ca de fapt viata nu-i asa de fatalista precum are subconstientul meu impresia in vise. Nu, viata e chiar destul de ... as zice frumoasa, dar este cliseic, asa ca voi spune ca viata este destul de porno. Porno intr-un sens bun, intr-un sens finut, nu german, ci frantuzesc, cu buget mare si silicon deloc. Viata este porno din simplul motiv ca este. Nu are nevoie de nicio explicatie, de niciun exemplu moralizator, de nicio poveste frumoasa, de nicio aventura spectaculoasa. Viata este porno daca te opresti o secunda din gandurile cotidiene si-i arunci o privire. Te va privi inapoi si-ti va zambi complice. Poate te vrea, poate te va respinge si doar te amageste, nu stii niciodata ce exact vrea viata de la tine. Unii zic ca viata-i femeie usoara, ca se culca cu toti si ne-o trage la toti, ca este un fel de transexual libian, care abia asteapta sa te apleci un pic sa-ti tragi sufletul ca sa-ti distruga ochiul care delimiteaza sensul unic ce nu trebuie vreodata infrant (ca ti se ia permisul pe urma, si e tragedie). Mie mi se pare simpatica insa viata. Poate e sifonata tot timpul, se imbraca ca si cum ar fi fost lovita de un autobuz de haine second hand murdare si apoi stropita de cativa rinoceri cu diaree, dar in ochii ei tot se vede frumusetea ce a castigat premiul de miss world odata candva. Si stii ca daca o scuturi putin de toate mizeriile care reuseste sa le gaseasca zilnic o poti face din nou vedeta, si poate castiga oricand cupa cea mare.

Desigur insa, ipoteza asta nu se aplica daca esti gandac si intamplator imi violezi domiciliul. Caz in care viata este un fel de cosmar venit sub forma unui papuc supradimensionat cu viteza hiperluminica direct peste tine exact in momentul in care te astepti mai putin. Da, se vrea si este o amenintare. Asta daca gandacii ar citi. Si ar avea net. Si mi-ar citi blogul. Si asta in mod regulat. Cam multe ipoteze deloc simplificatoare, s-ar putea sa fiu departe de adevarul existential si sa o fi luat putin pe camp. Dar imi place pe camp. Am visat ca imi faceam de cap cu Ea intr-un camp de porumb. Porumb cred ca era, nu eram foarte atent, toata mintea, privirea si sufletul imi erau absorbite de Ea mai tare si mai repede ca o gaura neagra. Si bratele o cuprindeau ca si cum viata ar fi depins de asta. Si depindea de asta. Imbratisarea, actul imbratisarii, si contactul fizic al pieptului si bratelor inferioare este o caracteristica intriseca pufoseniei si strict necesare supravietuirii. Aceasta stabilire de contact fizic, punte emotionala intre corp si minte, intre planul real si planul imaginar, aceasta este strict necesara mie ca individ, minte, suflet, si creatura pe baza de carbon pentru a supravietui. Pentru a infrunta inca o zi in inchisoarea de carne ce-mi este corpul. Cam ciudat sa vin cu o astfel de afirmatie dupa ce tocmai am declarat ca viata este frumoasa si pornografica in stil frantuzesc, dar ezoteric am dreptate, chiar este o inchisoare corpul uman. O inchisoare pe viata, ce-mi inchide mintea si sufletul intr-o lume pe care o inteleg foarte putin, si in care n-o sa apuc sa invat nici 1% din ceea ce-as fi vrut sa invat. Si nici 1% din ceea ce-as fi putut sa inteleg n-o sa inteleg vreodata. Si asa ma pierd in niste statistici de probabilitati dupa ce tocmai am revazut un film clasic cu arnold. Care din nou n-are nicio legatura cu scopul vietii sau cu vreun gand exprimat aici, dar care cumva imi reaminteste ca spectacolul merge inainte indiferent de factorii malefici din ei, si e bine sa ai intotdeauna o vorba de duh speciala pentru dusmani, indiferent daca ai dusmani sau nu. Replica este mai ucigatoare ca orice arma, pentru ca la inceput a fost cuvantul, si cuvantul inca are putere. De aceea nu fac abuz de el. Si cu greu ma abtin sa nu-l folosesc uneori, ca apoi sa ratez momentul optim pentru declaratii si sa petrec o buna bucata din timp regandindu-mi actiunea si sincronizarea. Si inca o buna bucata din timp gandindu-ma la incarcarea emotionala ce tocmai am estomat-o. Ca si cum as fi inghitit o grenada care avea cuiul scos. Si o explozie de ganduri si sentimente imi trece prin creier de parca ar fi schije. Si lasa marcaje, si lasa urme, si lasa arsuri, dar mai important, in loc sa conserve energia, o multiplica. Si asa ajung sa fierb in interior de ceva ce n-a reusit sa iasa. Ca o diaree ce refuza sa iasa, si in loc sa se duca spre locul damnarii eterne, refuleaza in interior. Desigur de aici probabil vin ideile de cacat, din astfel de metafore si alegorii pentru sentimente fabulos de pufoase si incredibil de pretioase.

Nu mai stiu de unde am plecat si unde am ajuns, stiu doar ca sunt mai lovit de fulger ca o pisica lasata pe varful muntelui cu o umbrela in brate. Si asta din nou intr-un sens bun. Atat de bun ca are gust de ciocolata. Ba nu, ciocolata este oribila fata de cat de bun e gustul asta...

Straniu

2010-05-18T02:17:00.000+03:00

Cateodata plutesc, alteori levitez, dar uneori, cand este luna plina si stelele stralucesc agale pe cerul linistit, zbor. Mintea-mi zboara bineinteles, corpul ramane din pacate la sol, blocat in micimea vietii fizice contemporane, cu fortele gravitationale si principiile termodinamicii aplicate fara esec. Dar mintea nu-mi este limitata de astfel de tampenii, mintea este libera sa decoleze si sa atinga viteze hiperluminice oricand are ea chef. Si uneori are mult chef. Cum ar fi acum.

Incerc din rasputeri sa ascund starea deosebit de vesela in care ma aflu pentru a scrie ceva profund si trist, ceva ce sa atinga corzi nervoase ale omenirii din toate directiile, pentru ca orice e vesel tinde sa ricoseze din constientul uman. Nu ne place sa auzim de bucuria altuia in mod deliberat, noua celor care scriem acest blog, recte eu, ca desi am personalitati multiple unite printr-un strat gros si lipicios de pufosenie, sunt totusi doar unul, desi nu suntem egoisti, doar ca nu reusesti sa intri la fel de repede pe palierul de intelegere al bucuriei daca n-o simti cu aproximativ aceeasi intensitate in aceeasi clipa. O poveste trista sau o dezvoltare a unei idei triste tinde sa treaca de orice scut de aparare al empatiei si sa rezoneze cu mintea umana mai rapid si mai eficient. Sau cel putin asa mi se intampla mie. Mi se poate povesti ore in sir despre bucuria unui om, daca nu-mi pasa in mod deosebit de acel om, nu ma va impresiona in mod deosebit. Insa o poveste trista imi va provoca oricand o parere de rau, si un mic regret ca nu pot face (sau n-a putut face altcineva) ceva in alt mod pentru ca o rezolvare decenta sa aiba loc. Si mai tare ma intristeaza cand nu am solutii. Ma simt cum ma simteam si cand eram mic si rezolvam diverse probleme de matematica: fie stiu sa le rezolv si merge totul brici de la un cap la altul, fie ma blochez la inceput...

Si uite asa ajung sa incerc sa ma intristez singur doar de dragul de a ma intrista. Dar de fapt nici nu incerc, doar imi las mintea sa zboare in ce directie vrea, dandu-i libertate absoluta in controlul mainilor si implicit a tastaturii. Si nu, nu-s deloc trist, din contra, inca putin si decolez mai vertical ca un harrier. Si imi place teribil sa fiu asa, sa ma simt mai pufos ca universul si sa am un zambet mai tamp ca ... nu am idee cine are un zambet tamp dincolo de mine in clipa asta. Si poate nici nu e tamp, e doar larg si placut, desi prin lipsa motivatiei directe ma intriga si ma amuza. Da, chiar ma pot declara fericit. Deobicei ezit sa declar asa ceva, ca implicit o astfel de declaratie poate provoca valuri in marea de karma care sa aduca opusul in momentul cel mai glorios. Dar nu ma tem de represalii cosmice, pentru ca ma simt mai bestial ca atum cand a creat universul. Da-l naibii de univers si cu tot ce poate sa aduca malefic prin karma, ca orice s-ar intampla nasol daca o vad zambind imi trece orice stare negativa ce m-ar putea cuprinde pe neasteptate. Si daca stau sa ma gandesc nici nu trebuie s-o vad zambind, sau s-o vad, doar simplul gand imi va provoca o inundatie de endorfine in barajul mintii mele fragile. Si cum barajul este proiectat doar sa tina gandurile prea demente departe de public, creierul imi va fi invadat fara drept de apel de un sentiment mare si glorios de "awwww". Da, nu am alta definitie mai buna pentru aceasta traire recurenta. In liceu o defineam ca dependenta afectiva manifestata prin valuri de endorfine. Acum nu mai stiu s-o definesc. Pentru ca mi-e frica sa ingradesc prin cuvinte sentimentul. Mi-e frica sa-l descriu si astfel sa-i retez din farmec si din magie. Oricum n-as putea sa-l descriu. N-as putea sa-l rezum si sa-l disec analitic. N-as putea sa-l explic unei entitati din alta lume, n-as putea nici sa ma gandesc cum s-ar putea exact explica, pentru ca daca stau sa ma gandesc bine, un asemenea val monstros de savuros nu mi-a mai lovit digul mintii vreodata. Si daca ziceam candva ca forma fizica in care sunt blocat (gnostic desigur, ca altfel ma simt bine in carcasa asta carbonica) nu poate face fata la un asemenea gand ce ma apasa, apoi incep sa constat ca nici mintea nu este in stare sa ingradeasca bine sentimentul, si sa-l explice sau sa vrea macar sa-l explice. Gandurile mi se impleticesc unul pe celalalt si-si pun bete-n roate care este mai precis sau mai frumos, dar adevarul este ca nu pot face diferenta intre ele. Amestecul gandurilor provocate este delicios prin sine insusi, ca un cocktail din chestii misterioase, dar care cumva iese bun, desi nu vei stii niciodata ce exact este in el.

Si acum daca stau mai bine sa ma gandesc, cand lumina monitorului imi ilumineaza incaperea si sperabil si mintea, de ce as vrea de fapt sa scriu ceva trist? Mai degraba fac o radiografie a starii actuale emotionale, ca peste zeci si sute de ani, recitind (sperabil o sa fiu capabil sa mai citesc, sau o sa-mi citeasca cineva, sau o sa fiu deja infipt intr-un pom la o viteza ce sfideaza legile fizicii) o sa-mi amintesc acest pas deosebit de relevant in evolutia personala. Si o sa-mi amintesc despre cat de fantastica si uimitoare este. Si o sa ma minunez poate de cat de putin am putut sa ofer pentru asemenea sentimente. Si o sa rad pe sub barba-mi deasa din turnul de fildes, si o sa ma urc pe balaurul electro-hidraulic si o sa decolez in noaptea instelata catre o alta planeta...

Inca n-am gasit un scop al blogului, ceea ce in sine mi se pare normal si logic. Pana la urma nu este chiar un jurnal, pentru ca analizand concret nu cred c-am descris prea bine vreo activitate savarsita, nu este chiar ceva definibil. Este la fel de zburatacit si imprastiat precum imi este des mintea, si ideile am deseori impresia ca nu au niciun sens cand le exprim, pentru ca undeva intre creier si tastatura se pierde ceva. Si uneori am impresia ca nu exprim nici idei. Sentimentele nu prea le dezvolt pentru ca mintea mea fragila nu le poate intelege, ci doar accepta pentru natura lor deosebita care ajung cumva sa guverneze viata in toate aspectele. Deci pana la urma despre ce naiba scriu eu de fapt? Si cui? Si de ce? Cam aceleasi intrebari care mi le pun si despre viata. Si deci cred ca, pe langa functia de radiografie a starii mentale sau emotionale, cred ca-mi foloseste ca paralela interesanta a vietii. Nu are sens, are un continut dubios, si cateodata miroase dubios. Si alteori ... ca exista si alteori in ultima vreme ... mirosul capata valente deosebite. Capata parfum, si capata savoare, si capat un zambet larg cu un gand frumos la o fata frumoasa. Si ajung sa inteleg sensul vietii intr-un croissant prost facut: tre sa inghiti multe tampenii ca sa ajungi la ceva atat de dulce de te face sa continui sa mananci totul, in speranta ca vei mai gasi ceva la fel de dulce. Si poate mai gasesti, poate nu. Poate esti candva in maximul curbei gauss al bioritmului emotional, sau poate nu. Nu poti stii niciodata exact unde te situezi si cand pana cand nu te uiti in spate. Si in spate vezi o coerenta si incepi sa-i zici soarta. Dar in fata posibilitatile sunt infinite, si uneori degeaba te uiti in viitor, ca risti sa ratezi prezentul. Si nu vreau sa ratez niciodata dulcele din prezent. Ca naiba stie cat aluat groaznic mai este dupa el.

Si fac ce fac si tot o dau in declaratii. Se pare ca asta descrie cel mai bine starea emotionala. Sau se pare ca este complet natural, pentru ca mintea are probleme in a se concentra pe alte prostii cand ceva asa de frumos mi-este omniprezent. Si nu pot decat sa admit ca sunt indragostit resemnat si complet bucuros. Da-l naibii de viitor, eu vreau sa raman in prezent pentru totdeauna...

Rezonanta

2010-05-10T02:16:00.003+03:00

M-am intrebat des cand voi intalni fenomenul incontrolabil si inexplicabil care sa ma dea peste cap. Cum voi aborda o situatie complet implauzibila si ilogica si cum voi reactiona cand mintea se va confrunta cu ceva complet ciudat. Cum imi voi da seama de reperele care denota realul? Cum voi stii ca rationamentul meu nu mai are niciun sens si nicio directie?

Din acest motiv m-a fascinat intotdeauna partea oculta. Partea magica. Partea spirituala din viata. Psihicul este cea mai stranie creatie inventata vreodata. Si inventatorul este cel care a inventat sau a fost inventat de propria inventie? Cerc vicios infinit? Oul si gaina? Tom si jerry? Imi plac lucrurile pe care nu le pot intelege, pe care nu le pot digera cu totul, care nu se leaga coerent la mine-n cap. Imi place sa fiu mirat, sa fiu uimit, si caut un fenomen complet inexplicabil. De aceea am si fost in padurea baciului. Sa caut ceva atat de special si de uimitor incat sa-mi ingenuncheze mintea si prin uimire sa ma lase lipsit de orice aparare logica. Lipsit de orice preconcept si ideile existente despre spatiu si timp si despre insasi natura universului. Sa ma lase practic ca un prunc in fata lumii intregi, cu mintea goala si gata sa-mi pun noi intrebari despre natura universului. Si sa-mi pun noi intrebari despre ce este cu adevarat viata, ce este cu adevarat real, si ce este cu adevarat adevarat. Si asa sa-mi redefinesc sistemul de valori, sistemul logic, sistemul functional si sistemul constient. Intotdeauna m-am intrebat cum am putea percepe si o a cincea dimensiune. Ceva dincolo de x y z si t. Ceva care sa se desfasoare in alt plan, si care cumva sa fie strict dependent de restul. Planul subconstient, noosfera, planul mintii si al sufletului, unde toti coexistam si interactionam si care interfereaza cu planurile inferioare constant.

Si inca n-am trait nicio incursiune in supranatural. Nicio posesie de catre un demon negativ si nu protectiv (desi nici cu cei protectivi nu cred ca am interactionat). Nicio experienta vizuala care sa ma scoata din uz, si care sa-mi trimita mintea pe alta sfera. Nu. Nimic din toate astea.

Dar am gasit ceva ce ma scoate din uz. Ceva ce-mi face inima chiar si in clipa in care scriu asta sa-mi bata atat de tare incat s-o simt prin patura. Ceva ce ma face sa ma intreb care este esenta omului daca nu asta. Capacitatea de a zbura la sol. De a dansa fara muzica. De a pluti. De a zambi din nimic mai mult decat un gand. Da, asta mi-a cam dat peste cap conceptele despre scopul si destinatia omului ca fiinta. Poate am stiut asta dintotdeauna, poate tocmai am realizat-o, dar in mod cert nu cred ca exista ceva comparabil. Nicio poezie n-o poate rezuma. Niciun cantec n-o poate insuma. Toti artistii se inseala, nu poti ingradi ceva ce provoaca reactii solare in cuvinte, sunet sau imagine. Simturile nu pot reda exaltarea totala. Corpul uman nu cred ca este capabil sa cuprinda sentimentul. Al meu sigur nu este. Nu face fata si clacheaza. Si mintea inca pluteste dulce si agale simtind doar parfumul...

Zen

2010-05-02T00:51:00.002+03:00

Am reusit sa depasesc starea de pufosenie asa cum o cunosteam. Nu mai simt nevoia sa imbratisez tot universul, nu mai vreau sa salvez toata viata si sa instaurez pace in lume prin cucerirea ei. Nu, acum toata energia asta pufoasa pot s-o canalizez, s-o directionez intr-o singura directie fara niciun regret. Pot sa topesc soarele prin energia pura ce o dezvolta pufosenia din mine, dar nu voi face asta. Pot aduce la incandescenta nebuloasa bumerang de 1 kelvin, dar nu voi face asta. Pot face orice, dar nu vreau sa fac decat ceva, respectiv s-o vad zambind. Nu trebuie sa explodeze supernove sa ma lase masca, nu ma impresioneaza, nici gaura neagra ce ameninta sa inghita tot pamantul, nici apocalipsa ce ne sufla in ceafa, nici cutremurul de cod ce ne bate-n usa, nu. Toate astea-mi par niste banalitati fata de ea. S-o vad fericita si universul poate imploda, ca nu ma va afecta. Si sunt convins ca scuturile pufoase o vor incapsula si salva si pe ea. De fapt i-as instala aceste scuturi si maine, ca eu ma descurc si asta, bestialitatea ma va proteja. Si daca nu, macar voi schimba dimensiunea cu un zambet larg. Si in astfel de momente stau si ma gandesc daca exista vreo alta dimensiune in care treci cand esti fragat. Oare e un server mai bun? Oare are latenta mai mica si rewarduri mai mari? Si mai ales, este si ea in dimensiunea asta? Si o voi gasi? Si o voi recunoaste? Si o voi putea imbratisa din nou? Si o sa simt la fel cum inima imi devine xenomorf ce vrea sa-mi iasa prin torace cand doar ma gandesc la ea? Dubii ce mi se astern in minte ora asta, dubii ce nu vor sa-mi dea pace. Dubii ce-mi acopera mintea chiar si cand vrau sa-mi fie goala mintea. Si imi genereaza si impresia gresita ca oricand lumea se poate termina, si intreg sistemul solar sa se naruie, si din nou nu m-ar interesa decat soarta ei...

Poate mi-am pierdut mintea. Poate nu mai pot rationa corect. Poate intregul concept de pufosenie este doar o rabufnire nervoasa a unui sentiment ce trebuia investit intr-o singura entitate. Poate este supapa de siguranta a mintii pentru a nu sucomba intrisec partea inocenta si infantila, ramanand doar o carcasa neintriganta de logica si coerenta. Poate insusi faptul ca sunt pufos nu este decat un scut pentru a izola mintea fragila de invadatorii stresului urban. Poate nu este normal sa simt cum tot organsimul imi intra in spasme din cauza unui singur gand la ea. Poate ar trebui sa-mi schimb browserul asta incet din telefon. Poate ar trebui sa ma culc. Dar sigur trebuie sa ii multumesc. Ca este bestiala. Ca este. Ca...tot.

Liniste

2010-04-26T00:37:00.002+03:00

Dupa indelungi cautari interne, am gasit un element ce aduce liniste in cap. Si sunt socat putin ca nu este turnul ce mi-l tot inchipui ca locuinta pentru batranete. Un turn inalt cu un peisaj mirific. De unde as sta noaptea observand stelele si natura, in timp ce-un vant nemilos mi-ar taia eficienta termica si gandurile recurente. Unde gandurile nocturne s-ar innoda intre ele pana cand ar rezulta o singura entitate uniforma. Si stelele mi-ar veghea soarta si pletele mi-ar fi zburate in noaptea intunecata. Dar imaginea ar fi incompleta fara ea. Fara s-o strang in brate, si sa-i zic doar din ochi ca este bestiala. Si in ochii ei as vedea raspunsul implicit, pentru ca stie ca este bestiala. Si totusi imaginea ar fi in continuare denaturata daca as avea plete. Mai eficient este cu parul scurt, indiferent de sexualitatea si misterul adus de o podoaba capilara imbelsugata. Nu vreau sa generez mister, nu vreau sa ascund nimic, si nu vreau nici sa-mi intre in ochi propriul par. Si din falnicul foisor as avea lumea intreaga la degetul mic.

Imi place frigul. Imi place sa-mi vad respiratia si sa simt cum un fior imi cuprinde intreaga sira a spinarii. Cum am spasme involuntare ale tuturor muschilor, in timp ce organismul se chinuie sa tina pasul cu cerinta energetica. Imi place sa imi simt pielea incordata si ochii usor incetiniti de pielea tremuranda. Poate d-asta ies noaptea pe balcon sa admir noaptea. Nu vad nicio stea, nu vad nimic interesant pe geam, doar noaptea, bezna. Si bezna ma intriga. Intunericul ma atrage mai mult decat lumina. Misterul si detaliile ce nu se lasa vazute din prima ma incanta si-mi gadila imaginatia. Cu suficienta imaginatie si paranoie pot sa ma sperii singur cateodata. Tin minte ca-n padurea baciului am incercat mai bine de 5 minute sa imi inchipui ca un copac vine spre mine, si ca padurea insasi are o viata proprie si o pofta deosebita de sangele meu. Atat m-am concentrat asupra acestei imagini ca am reusit sa vad cum se misca putin copacul. Din pacate insa mintea rationala a intervenit si mi-a dat o palma dupa ceafa, si tot sentimentul acela deosebit de frica neconditionata a disparut in noapte odata cu orice doza de mister.

Aspir la un cosmar autentic in continuare... Inca se lasa asteptat, si inca o sa se mai lase asteptat. Nu pot sa ma plang, am vise chiar frumoase in ultima vreme (chiar si cele in care sunt muscat de lupi siberieni, sau ma strecor prin tubulatura industriala intr-un complex infestat de xenomorfi) si care ma incanta pana peste masura (unele chiar suficient de puternic incat sa ma trezeasca din somn cu un zambet larg si un gand frumos). Dar cu toate astea parca inca vreau un cosmar, o frica care sa ma scoata din balamale. O frica irationala care sa profite de starea psihica plutitoare din ultima vreme si sa-mi devasteze mintea lipsita de aparare. Din pacate insa sunt convins ca orice ar reusi subconstientul meu sa produca malefic o sa fie fara dar si poate infrant instantaneu de zambetul tamp ce ma apasa si ma cuprinde. Si de pufosenia care a atins valori imoral de mari. Si chiar si acum, in loc sa ma cuprinda doar o somnolenta obisnuita, ma cuprinde o somnolenta zambitoare. O stare placuta in care pot doar sa stau in pat cu privirea la tavan si sa zambesc larg gandindu-ma la ceva frumos. Acelasi ceva frumos. Doar ca-i frumoasa si nu ceva, ci chiar o fiinta umana. Si nu orice fiinta umana, ci una foarte bestiala...

Si acum cum bine a observat fratimiu, dupa ce am ascultat de 10 ori la rand aceeasi melodie, mi-am amintit ca aveam o melodie pe creier de cand m-am trezit. Si nu o melodie tocmai frumoasa, ci mai mult malefica. Dar cumva biosphere tot timpul imi gadila anumite simturi. Poate gandurile de explorare spatiala, poate gandurile de noapte si intuneric, sau poate doar pseudolinistea ce mi-o inspira. Dar acum nu-mi mai inspira linistea, caci galagia mentala oricum este canalizata. Si linistea este prezenta intr-o doza suficient de ridicata incat s-o pot declara prezenta...

Vraiste la cub

2010-04-21T12:44:00.003+03:00

Viata nu-i usoara cu mintea plecata. Ii duc lipsa des. Abia astept s-o vad si cand o vad nu stiu ce sa fac mai intai. Ma blochez ca un caine in padure. Drama alegerii nu este imaginara, ci cat se poate de reala. Si cand ma decid in sfarsit ce sa fac cu ea, imi dau seama ca timpul este limitat, si ajung sa regret momentele cand nu mai este langa mine. Si imi fac autocritica si-mi asum responsabilitatea ca eu am lasat-o sa fuga, dar pana la urma lumea este libera, si refuz sa fiu temnitar. Chiar si pentru propria minte. Ii respect decizia si ii dau drumul din brate. Pentru ca pana la urma o perioada de repaos doar amplifica dorul. Si fara dor n-as avea un zambet tamp cand mintea imi este in brate. Sau cand nu-mi este in brate. Indiferent de circumstante am un zambet tamp. Si oricat as incerca sa-l ascund sub o platosa virtuala de bestialitate iese la iveala. Si ii dau in cap cu toate melodiile agresive sau triste care le gasesc. Adineauri am incercat sa-i dau in cap si cu putin quake. N-am reusit.

Cred ca am o problema cand sunt omorat virtual in mod barbar si asta ma face sa zambesc cumva. Zambesc in fata pericolului. Si zambesc in fata dusmanilor. De fapt cred ca doar zambesc indiferent in fata cui sunt. Si nu vad cum asta poate fi rau. Chiar ma gandesc des cand merg pe strada si studiez oamenii, ca foarte putini zambesc cu adevarat. Toti par tristi si grabiti. Cu stresul si responsabilitatea care le sufla-n ceafa infigandu-le pistolul in spinare. Si rar vad cate un om care sa zambeasca larg si sincer fiind singur pe strada. Si ma bucura cand vad un om fericit. Ma face sa zambesc si sa ma gandesc ca lumea este ca o broasca din povesti, care oricand se poate transforma intr-o printesa (doar nu in print, ca deh ar fi cam gay sa ma gandesc la asta), depinzand doar de moment si de inzestrarea fiecaruia.

Si cu toate astea incerc sa-mi pastrez obiectivismul. Caci in absenta mintii, nu-mi ramane decat o bucata buna de circuite care despica firul in patru intr-un mod cat mai analitic si binar. Dar pe cine mint, tare as vrea sa se intample asa, si sa fiu asa de rece si calculat cand mintea mi-e plecata cu sorcova. Dar asta nu se intampla. Se intampla insa sa raman blocat uitandu-ma pe geam zambind si gandindu-ma departe (bine, nu-i chiar asa de departe) si ma trezesc din visarea de zi la fel de bucuros ca atunci cand am intrat in ea. Si degeaba incerc sa fiu analitic si calculat, caci si-n visele in care lucruri oribile se intampla (apocalipse, gargui demonice, masini vorbitoare malefice) tot la ea ma gandesc. Si tot zambesc involuntar. Si nu mai pot lua in serios o amenintare in vis daca aceasta vine insotita de alte ganduri. Dar pe de alta parte, oricum nu puteam lua in serios amenintarile venite de la masini americane cu motoare v8 si punte spate de conceptie prebelica.

Concluzia este simpla: Niciodata sa nu incerci sa sari in maini fara sa verifici inainte solul ca sa nu alunece macaraua.

Vraiste la patrat

2010-04-14T00:51:00.003+03:00

Daca pana acum mintea-mi dadea tarcoale incercand sa decoleze, acum suspectez ca si-a facut bagajele si a plecat de-a dreptul. In clipa asta sunt convins ca sta undeva la soare, sorbind dintr-o pina colada, si ascultand valurile cum se izbesc de nisipul incins. Si totul pe neasteptate, dar parca usor previzibil. De cateva zile se comporta straniu, imi mai strangea un stomac, imi mai dadea o tremureala, imi mai crestea pulsul pana la nivelul de decolare ca sa se calmeze abia cand ajungeam in pat. Si cu toate astea doar recent a facut gestul suprem si si-a luat liber.

Da, acum mintea mea numai unde trebuie nu este. Sau acum depinde ce inteleg prin unde trebuie. Trebuie sa fie la scoala ca sa trag tare sa termin facultatea sa ajung inginer si sa termin odata cu copilariile si sa intru in campul muncii? Trebuie sa fiu concentrat la fiecare proiect ce se vrea terminat chiar daca este in scop didactic? Trebuie sa fiu neaparat atent la toate cursurile si sa invat chiar tot? Sau poate nu trebuie nimic din toate astea. Lumea nu cred ca se termina la o diploma si o angajare, un salariu o casa frumoasa si o masina puternica. Dupa cum am tot accentuat, sigur este ceva mai sus de asta. Ceva foarte pufos.

Si da, o buna parte din mine accepta ideile de mai sus, si faptul ca trebuie s-o iau in serios ca-i ultima suta de metri si trebuie sa nu mi se puna un carcel chiar acum, dar pana la urma, nu mi se poate intampla asta. Sunt prea bestial sa mi se puna carcel chiar inainte de ultima piedica. Sau prea pufos, oricum prea ceva sunt sigur.

Aspir catre liniste de exemplu. Caut liniste in tot ce fac. Si nu liniste in sensul de o situatie stabila financiar si emotional, doar o liniste interioara mentala. Da, poate stabilitatea anterioara ajuta la acest sentiment, dar nu trebuie s-o limitam. Mintea ce-mi zboara liber ma scoate din sarite cand nu are stare. Cand mi se invart gandurile in cap ca un liliac turbat intr-o bila de plastic gaurit, nu vreau decat sa le fac sa inceteze. Sa moara cumva agitatia asta ce nu-mi da pace. Si solutii pana acum n-am gasit multe. Am incercat meditatie cand eram mai tanar si nesabuit. A functionat de 3 ori. Cumva insa nu a durat niciodata foarte mult. Si momentul in care incepeam meditatia era cel mai oribil. Perfect treaz si perfect constient trebuia sa inchid ochii. Si dumnezeule ce demoni se eliberau odata cu asta. Simpla lipsa a stimulului vizual cand sunt treaz are efecte devastatoare asupra gandurilor. Dintr-o bazaiala constanta pe fundal, devine un uragan de neoprit. Si atunci rabdarea isi arata limitele. Da, nu am rabdare cu propria minte. Ma impacientez cand vad aceleasi ganduri cum isi arata prezenta. Da, e bine sa ai ganduri recurente, dar cand prea multe ganduri sunt recurente devine un fel de pisalogeala a sinelui. Un fel de tras singur gloante in picior si plans de durerea glontului. Usor cam fortata analogia dar n-am gasit alta. Ideea de baza era ca apreciez linistea interioara. Imi da un sentiment de implinire, care ce-i drept se transforma rapid in gandul "vai ce frumos e" si automat asta sparge linistea. Si cu sentimentul de implinire, desi foarte scurt, reuseste sa ma faca chiar fericit. In sensul in care ma declar impacat cu universul, si pot imbratisa ideea mortii iminente (din cauze stupide bineinteles, ca nu-s in vreun pericol mortal des). Si odata ce trece si ideea asta a mortii iminente cu un sentiment satisfacut, vine cealalta idee magistrala, in care inregistrez cu un asterisc special amintirea respectiva. Pentru pastrare ulterioara. Nu stii niciodata cand trebuie sa-ti creezi un adapost protectiv in minte din amintirile placute, asa ca nu poti fi prea prudent.

Si cu toate astea eu am renuntat la ideea de firewall. Refuz categoric sa imi inlantui partea empatica si pufoasa doar de dragul de a nu fi ranit. Daca nu esti ranit pe urma nu esti nici la fel de bucuros. Mai bine traiesti orice sentiment cat mai intens. Da, uneori nu este sanatos, si gandurile nu-s chiar cele mai pozitive sau creative, dar alterori este fantastic. Si prefer oricand sa indur zeci si sute de momente groaznice pentru un singur moment fantastic. Este ceva ce merita. Ce-mi da sperante in umanitate. Asta pentru ca probabil am un mic complex mesianic. Si cand zic mic zic cam cat soarele de mic. Si deseori am impresia ca umanitatea si-a pierdut din pufosime, si toti oamenii ajung sa traiasca doar din ratiuni improprii viata. Si nimic nu ma face mai pufos decat sa vad ca uneori mai exista si decizii irationale. Si aceste decizii irationale duc la momente frumoase. Momente pe care le-as trimite ca proba in instanta la judecata virtuala in care soarta umanitatii ar atarna. S-ar putea sa fiu sub influenta pufosimii, dar chiar ma bucur ca-i asa. E intotdeauna mai bine sa fii mai pufos decat mai rugos. Incetul cu incetul vreau sa cred ca ma voi apropia de ideea de koosie din dexter. Si ca-l voi intrece. Caci doar sunt si bestial, nu doar pufos.

Si am oarece dubii despre gandul maturizarii odata cu terminarea facultatii. Cineva mi-a zis odata ca oamenii nu se maturizeaza niciodata, ci doar invata sa se comporte in public. In interior tot aceeasi indivizi ramanem. Cu aceleasi scopuri pufoase. Cu acelasi sentiment de imbratisare planetara. Si cu aceleasi aspiratii cinematografice. De exemplu azi in timp ce descompuneam masca de la chiuveta in urma unui accident al sistemului de alimentare cu apa, ascultam cu mult interes dialogul din predator, unul din multele filme care mi-au schimbat pentru totdeauna fiinta si modul de gandire. Nu stiu sincer cum mi-ar fi aratat mintea astazi daca nu as fi vazut aceste filme. Si nu pot sa dau nici macar o insiruire a lor aici, intrucat mi-ar fi si rusine sa uit vreunul.

Poate ceva nu e in ordine cand te uiti la predator si te face sa te simti si mai pufos. Dar e tare bine.

Vraiste

2010-04-10T02:32:00.002+03:00

Mintea mi-e vraiste. Pe neasteptate s-a decis sa functioneze dupa propria logica si nu mai raspunde corespunzator. Parca ar fi facut greva unele parti din ea. Parca vor sa-mi spuna ceva. Si nu cred ca are legatura cu scoala sau cu metalul. O legatura mai tainica se ascunde aici dupa deget si ma fac ca nu o vad. O ignor desi imi face cu mana in timp ce-mi da cu barosu peste fata. Inchid ochii si ma fac ca n-o vad si ea vine si imi trage una dupa ceafa. E clar ca nu ma mai place mintea. Vrea sa ma bata si nu sa ma ia in brate. Si n-o mai inteleg. Cand nu-ti intelegi propria minte cred ca-i un semn ca ceva nu e in ordine. Cand insusi geamul prin care privesti lumea devine stramb si se sparge, vezi lumea mai bine? Sau n-o mai vezi ca ti-au intrat cioburi in ochi?

In scop pur experimental azi m-am plimbat singur fara nicio tinta si niciun scop. Doar arzand gazul si combustibilul, navigand dupa instinct, ascultand muzica relaxanta si incadrandu-ma lejer in viteza legala. Am fugit singur. De mine si de propria-mi minte. Cam 50 km complet inutili. Cam o ora de somn sacrificata, si inca jumatate de ora debitand chestia asta aici (cred, nu m-am uitat la ceas cand am inceput sa scriu). Si nu-mi dau seama daca a functionat in vreun fel. Este destul de psihedelica o plimbare noaptea fara niciun scop pe muzica aferenta chilloutoida. Si cu toate astea nu pot sa simt sau sa inregistrez vreun progres in situatia mentala. Da, s-a calmat un pic. Dar cam atat. Tot fierbe oala sub presiune. Vulturii inca dau tarcoale cadavrului. Si inca n-au ramas fara tarcoale. Oh nu, ca tocmai au primit un bax de tarcoale de la unchiul sam care lucreaza la nsa si ne supravegheaza non stop datorita pactului cu nato care vrea sa devina mai mult decat un tratat, vrea sa devina act. Are ambitii mari. Motivatia insa lipseste cu desavarsire ca scopul s-a pierdut in negura timpului si gaura de vierme din marul din curte.

Accept sugestii si tratamente. Cat timp acestea presupun prajituri si imbratisari.

La momentul scrierii acestui post inregistram 1.48 mishi pe scara mish de pufosenie cronica terminala.

Traume

2010-04-09T02:10:00.002+03:00

Ma simt traumatizat. Am lucrat ca bezmeticu la o grinda de sustinere a podului rulant si inca nu-mi dau seama de ce am lucrat atat. Puteam sa ma opresc oricand. Puteam sa fac altceva. Puteam sa ma gandesc la altceva. Dar nu am reusit sa ma desprind. Trebuia sa vad si sageata ca da in tolerante altfel nu aveam liniste. Dar nu am liniste.
Cumva, ceva s-a defectat pe parcurs. Cumva nu lucram chiar cu mintea acolo, si am sentimentul crunt ca desi am facut bine ce-am facut, puteam sa fac mult mai repede.
Am pierdut din randament.

Poate mintea-mi zboara pe campie. Inca vreau vacanta. Desi am dat o fuga circa incotro am vazut cu ochii, inca nu ma simt implinit. Inca simt ca trebuia sa fug mai mult. Sa fug de probleme imaginare. Sa fug de responsabilitati si maturizare. Sa fug de timp. Si uite asa planul era clar destinat sa o dea in bara la acest capitol, pentru ca timpul trece indiferent daca fugi sau nu. Si ma regasesc in aceeasi pozitie scriind despre aceleasi buguri din sistemul de operare propriu si ramanand la fel de impasibil la posibile schimbari iminente. Nu-mi dau seama exact daca am de ce sa fug, vreo cauza reala, vreun inamic real sau daca in continuare fug de propria minte. Poate ca incerc sa-mi evit unele ganduri ingropandu-le intre alte idei fugitive. Dar nu functioneaza. Nu este o solutie fezabila. In timp, toate gandurile reies la suprafata si incep sa se contopeasca intre ele generand alte ganduri si alte ganduri. Cred ca a fost cea mai vaga idee formulata vreodata. Ca si cum as fi incercat sa incerc ceva incercand altceva. Si nu am reusit. Am esuat prin simpla mentalitate si control de sine. Am esuat prin faptul ca nu m-am straduit suficient. Asa ca nu-mi ramane decat sa fug. Si sa incerc sa mai vad ceva din mers daca tot fug.
Si imi place sa fug. Dar paradoxal, desi imi place sa fiu singur cu gandurile mele destul de des, nu-mi place sa fug singur. Nu-mi place deloc. Ma dezgusta ideea de a fugi singur. Poate-s creatura sociala prin fire, poate pentru ca sunt foarte pufos (chiar anormal de pufos in ultima vreme, chiar si dupa standardele mele), dar singur nu este niciodata o optiune. Desi ar trebui in mod empiric sa incerc sa fug si singur odata. Sa vad ce iese in ecuatia asta. Poate aflu ceva nou despre mine, caci pana la urma d-aia imi place sa ma plimb, ca vazand mediul sa ma descopar pe mine, si regasindu-ma si descoperindu-ma sa devin mai impacat cu universul, cu mine, si cu pufosenia globala.

Remarc insa ca am gasit ideea pentru cum vreau sa-mi construiesc casa, sau cripta, dupa caz. Castelul Iuliei Hasdeu mi-a servit drept inspiratie. Un amestec foarte fin de ocultism si filosofie, chiar mi-a starnit interesul ocult pentru o scurta perioada. Regret deseori ca nu dedic suficient timp acestei laturi a lumii. Imi place foarte mult ocultismul in toate formele lui. Evidentiaza unele aspecte din viata pe care nu le putem controla dar putem incerca sa le controlam. Si mai ales, evidentiaza faptul ca omul are capacitati neobisnuite care pot fi dezvoltate si explorate. Si vreau sa cred in ocultism, desi ingineria imi distruge incet dar sigur orice credibilitate in aceasta ramura. Vreau sa cred ca suntem capabili de fapte marete. Vreau sa cred ca putem schimba vremea dupa starea emotionala in care ne aflam. Vreau sa cred ca suntem mai speciali decat suntem. Si sper ca pot sa cred.

Si in cateva zile si mica farama de vacanta va lua sfarsit, si viata imi va da din nou palme dupa ceafa ca este cazul sa ma pun pe treaba, sa ma apuc si de licenta si sa termin si facultatea. Si sa intru in rand cu lumea, sa ma angajez (sau sa fiu angajat, ca nu ma angajez inca singur deoarece n-am inca firma proprie), si pe urma planul devine difuz. Imi place sa cred ca viata nu se va rezuma la a ma casatori doar de dragul de a ma casatori si de a avea familie, la a avea o casa frumoasa si o masina imoral de puternica. Vreau sa cred ca viata se va invarti in jurul propriului ax de simetrie care o face frumoasa, si ca imi voi gasi dragostea adevarata cu care ma voi casatori si pe care o voi iubi si cand va avea 80 de ani si va fi complet incoerenta. Si sa ma uit in ochii ei si sa-mi fie la fel de frumoasa si draga ca atunci cand am cunoscut-o. Si sa nu fie femeie mai frumoasa ca ea pe planeta asta (sau altele), pentru ca nu-i frumos ce e frumos, ci e frumos ce-mi place mie. Si daca mie mi se pare frumoasa, atunci ea va fi cea mai frumoasa.

Si pe urma voi cuceri lumea si o voi declara regat. Ca intotdeauna mi-a placut dictatura, democratia duce la prea multe discutii si birocratie pentru binele populatiei.

Dar de fapt, cred ca nu stiu prea bine ce vreau. Sau mai bine zis, ce cred, si ce vreau sa cred. Cred ca de fapt vreau sa cred in ideea ca pot sa cred in ceva fara sa am vreo dovada despre acel ceva. Si divinitatea n-a intrat in discutia asta. Eu vreau sa pot sa cred ca pot sa cred, ca sa pot crede. Vreau sa cred in oameni. Vreau sa cred in idei. Si mai ales, vreau sa cred in mine. In pufosenia si bestialitatea din mine.

La momentul scrierii acestui post, inregistram 1.56 mishi pe scara mish de pufosenie.

Oarecum trist

2010-04-05T00:39:00.005+03:00

Profit de starea somnoroasa ce ma apasa si de faptul ca inca n-am inchis calculatorul ca sa pot debita mai repede anumite idei.

Sa incep cu inceputul mi-as dori ca toate sentimentele pozitive din noosfera sa intre in oricine-si doreste asta in aceasta perioada de sarbatori, primavara, iepuri, zombii sfinti, si nu in ultimul rand cozonaci.

Am o problema in ultima vreme in a adormi rapid si eficient. Mintea tinde sa ma tina treaz lucrand la propria distrugere. Si de parca mana stanga n-ar stii ce face mana dreapta, visele apocaliptice se adancesc in povesti si complexitate, ajungand sistematic la un nivel plauzibil care nu-mi da pace atunci cand ma trezesc. Astfel ma trezesc ferm convins de o situatie albastra apocaliptica iminenta si inevitabila, doar ca sa ma uit pe geam si sa constat aceeasi lume aproape neschimbata afara. Si ca sa fac lucrurile complet stupide, incep sa-mi pun probleme de perceptie despre afara si ce presupune perceptia lumii in contextul dat. Si ma uit pe geam 2 secunde dupa ce ma trezesc din somnul apocaliptic doar ca sa cad la loc in pat pe ganduri, adormind irelevant de rapid la loc din cauza suprasarcinii de ganduri. Ganduri evident care nu au mari tangente cu realitatea, dat fiind schizofrenia imaginara iminenta ce ma paste dupa copac cu o bata de baseball, asteptand sa trec linistit pe langa ea razand si simtindu-ma bine ca sa-mi rupa maxilarul si implicit craniul, lasandu-ma o leguma dezafectata de propria bata imaginara de dupa propriul copac imaginar.

Si astfel merg pe strada si ma lovesc de obiecte imaginare, si vad navele interdimensionale cum incearca in zadar sa aterizeze in traficul infernal (desi trebuie sa recunosc ca zilele astea a fost chiar relaxant). Si constat ca de fapt am o problema de perceptie asupra propriei imaginatii. Nu sunt eu de vina ca imi imaginez toate porcariile astea, ci arunc vina pe anumite fenomene si imagini din media care mi s-au imprimat iremediabil pe scoarta. Si astfel in loc sa-mi asum responsabilitatea, sa iau atitudine in fata propriei naturi si sa-mi vad de maturizare cu cap si intelepciune, dau vina pe niste oameni creativi cu imaginatie bogata care au produs niste imagini ce au marcat pentru totdeauna cativa oameni. Sau cel putin pe mine.

Si astfel ajung din nou la idei fataliste. Mi-a ajuns si mie la urechi ideea mortii confirmabile peste un timp fix. Si modul cum aceasta idee influenteaza restul vietii unei persoane aflate in impas temporal. Si nu pot decat sa ma gandesc cum as reactiona eu in astfel de situatii cheie-broasca-usa-buiandrug-fi8-ductil-casant-poc. Si nu-mi dau seama. Nu-mi dau seama daca as opta pentru varianta extremista, in care orice actiune ulterioara sa fie o dezlantuire imorala si ilogica, ingropand ratiunea sub ideea de moarte subita. Sau poate as opta pentru varianta teologica, in care doar as cauta sa ma impac cu toti carora le-am gresit vreodata, si as renunta la ideea divinitatii din mine pentru a accepta mila si speranta ce vine odata cu o alta divinitate (e pachet promotional la cateva biserici). Sau poate as lua decizia ignoranta, in care doar mi-as vedea normal de viata tinand toti oamenii in bezna despre aceasta moarte subita pana-n momentul in care aceasta chiar s-ar produce. Asta cred ca ar fi cea mai putin distractiva varianta, si cea mai implauzibil de aplicat in contextul dat. Cum sa ma mai duc la cursul de menejiment stiind ca-n 4 luni o sa fiu pamant de flori? Ar trebui sa fiu complet descrierat sa fac asa ceva. Desi ar fi frumos sa stiu ca atunci cand voi muri pe piatra (desi sper tare sa nu fie o piatra, dar nu eu voi decide asta din pacate) sa scrie "macar inginer". Chiar asa eventual "Mihai Florea (1987 - ???? ) - macar inginer". Sa stiu ca am avut o realizare pe timpul vietii. Eventual si cu un link la pagina de quakelive, sa se vada ce mare scula eram la quake, si cum omoram dusmani virtuali fara sa-mi pese de vietile lor, si de faptul ca fiecare individ omorat lasa in urma o familie indurerata si niste copii flamanzi. Bine, probabil nu m-am gandit la asta pentru ca nu prea este plauzibil. Se stie ca oricine moare-n quake se respawneaza. Ca iisus in fiecare an la fiecare biserica sau locas de cult. Inca nu-mi place ideea asta cu respawnatul la un avatar dumnezeiesc. Din simplul argument gnostic ca moartea este eliberatoare, si corpul doar o inchisoare din carne (sau in cazul meu dintr-un aliaj de carne cu pufosenie intr-un raport 1:3). Deci nu inteleg cum un spirit eliberat a ales sa-si invie propria inchisoare. Ma lasa complet dezorientat despre ideea de avatar si divinitate. Ma lasa nemuritor si rece, ca tot am vazut twilight.

Si deci raman cu varianta de mijloc (al naibii budism chiar are intotdeauna dreptate, tre sa gasesc ceva sa-l contrazica, dincolo de argumentul "moderation is for pussies"), in care ma resemnez non extremist, dar renuntand la multe lucruri lumesti inutile pe termen scurt. Desi pus fata in fata cu situatia cred ca as regandi varianta in functie de gandirea de atunci. Nu pot anticipa totusi evolutia mentala de peste 2 saptamani, damite peste o variabila aleatoare de timp si spatiu. Poate voi ajunge la cunoastere suficienta incat sa devin atat de bun si eficient incat sa gasesc si alte solutii la aceasta dilema. Pana la urma cred ca cel mai bine o ziceau parazitii "ce faci peste doua zile daca maine mori?". Pai bine, cred ca imping trandafirii in sus. Sau nucile.

Mi-ar placea ca atunci cand voi muri sa creasca un nuc din cadavrul meu (cum se intampla in cazul strabunicului, deasupra caruia creste incapatanat un nuc), ca sa eman cunoastere paranormala si stari psihedelice si dupa moarte. Desi asta inca nu eman acum. Acum eman doar pufosenie si prostie.

PS: Vad ca sorin s-a pus pe treaba si si-a facut blog, asa ca-i urez bun venit in lumea dubioasa si stranie a debitarii pe net pentru ca toata populatia sa vada.
http://lefindeleurmonde.wordpress.com
Good job m8!

Trist

2010-03-29T01:59:00.002+03:00

Tocmai am descoperit ca tot ce scrisesem de circa juma de ora a disparut cumva in analele timpului si spatiului gratie unei erori a lui opera.

Asta ma face trist.

Nici nu cred acum ca mai are sens sa dezvolt din nou povestea de dragoste dintre 2 atomi si sfarsitul tragic al acesteia pe fundalul expansiunii universului si implicit distrugerea lumii asa cum o stim si cum nu o stim. Nu mai are sens sa dezvolt cum un atom ramasese singur in ploaie cu particulele elementare plangand si inima sfasiata de neutroni ca un castor sfasiat de ursii salbatici.

Nu mai are sens nici sa dezvolt vasta elaborata teorema prin care demonstram fara a lasa loc indoielii ca sunt uimitor de prost pornind de la premiza cautarii esentiale in viata ce ma tot roade, si de la ipoteza incetarii intrebarilor existentiale din lumea mea, intregindu-ma in pufosenie pana la refuzul acceptarii ajutorului divin.

Nimic nu mai are niciun sens. Ca o molie decapitata acum nici spre lumina nu mai reusesc sa zbor, intrucat nu o mai vad. Si mi-e dor de ea. Si nici macar nu-mi mai ies analogii si metafore subtile. Trebuie sa schimb browserul asta e clar. Singurul lucru clar. Dar cum schimb browserul lumii? Sa vad lumea sub alta interfata, una mai prietenoasa si mai pufoasa? Sau macar una mai eficienta?

Cert e ca sunt prost. Si pufos. Si bestial

Mergand inapoi prin oglinda cosmica

2010-03-20T23:42:00.002+02:00

Ajung intr-un impas cultural de proportii biblice, in care ma confrunt cu o dilema veche. Este oare o cale de a sfida relatia timp spatiu si de a gasi o modalitate de calatorie ce depaseste normele actuale de viteze si restrictii universale? Nu ne calcam pe resentimente daca spargem bariera timpului si trecem intr-o alta dimensiune? Nu se supara cineva pe noi si nu ne mai lasa sa ne jucam in curtea scolii in recreatie? Nu ne da peste fund cu ciobu fizica newtoniana?

Intamplator tot azi am incercat si portal, care doar mi-a acutizat starea de dezorientare generala ce ma apasa. Viol mental este ceea ce descrie cel mai bine starea mea psihica actuala. Mai intai cu seminaru de management in care cifrele mi se invarteau in cap la o viteza la care nu mai aveam timp sa rationalizez vreun calcul si doar il operam. Probabil pentru prima data cand ma loveste chestia asta si-mi contrazice ideea ca mintea trebuie sa-ti fie concentrata pe ceea ce faci cand operezi cu numere, Si astfel m-am trezit gandindu-ma la cum ar fi o fuga rapida pana pe o plaja pustie in timp ce mana-mi opera calcule. Si culmea, n-am gresit decat doua, si asta pentru ca am confundat rationamentul de la un calcul cu rationamentul de la alt calcul. Si in acelasi timp eram surprins de propria minte ca se gandeste la o plaja pustie. De cand a aparut plaja pustie in mintea mea? Oare mi se trage din lemongrass - lonely beach? Oare asa de tare m-a afectat melodia incat am ajuns s-o vizualizez? Si asta in timp ce eram surprins si de faptul ca proful de menejiment este chiar de gasca cat timp nu-l calci pe bataturi. Inca niste surprinderi d-astea si o sa am nevoie de terapie. Si prajitura.

Dar de prajitura am nevoie oricum. Si cam oricand.

Am realizat in ultimele zile ca in sinea mea, sunt emo.
Poate nu sunt numai in negru si n-am ganduri foarte triste, dar pufosimea tot pe cale emotiva vine. Tot o aberatie a naturii ma simt indiferent de orientarea sentimentelor in timp, spatiu, si regulamente AD&D. Pufosime extrema cu variatie mai continua decat intr-o cutie CVT. Si astfel ajung sa merg pe strada simtind versurile placebo, si chiar vizualizand cum norii sunt explozii si orasul este in plina evacuare, si cum trebuie sa ma urc in naveta sa ma duc sa-mi infrunt destinul, si cum ma despart de persoana iubita si-i zic ca o voi revedea curand, desi stim amandoi ca nu voi supravietui confruntarii galactice. Si ajung sa ma impac cu imaginara soarta cruda de parca viata chiar ar depinde de asta. Si ajung intr-un stadiu critic in care nu-mi mai dau seama exact in ce ar trebui sa ma implic si in ce nu. Si oare daca am ales ce a trebuit pana acum? Oare au fost deciziile mele sau a fost o forta superioara care m-a ghidat pe un coridor rigid dar transparent pana pe aceasta traictorie? Oare nu cumva este o alta vointa la mijloc? Oare mi-a disparut complet abilitatea de a controla timpul si spatiul? Oare am ramas complet fara mana si deci ma pot declara non arhemag pentru prima oara in ani buni? Oare mi-am pierdut farama de intelect ce-mi deslusea diferentele dintre vis si realitate?

Aseara am visat ca aveam buzele inghetate, si cand am incercat sa deschid gura a trebuit sa folosesc un fel de mic forceps. Si mi s-a dezlipit jumate de mandibula. Cu tot cu dinti si o parte din sinusuri. Si am tinut-o in mana si nu-mi venea sa cred cum mi s-a desprins propria fata. Si cautam disperat o oglinda, sa ma asigur ca de fapt doar mi se pare, si ca nu ma descompun de-a binelea. Si am gasit o oglinda, si chiar ma descompuneam. Si aveam parul lung. Am visat deci stadiul dupa moarte? Am trecut cu realitatea alternativa din subconstient in alt plan existential si in alta faza a existentei? A admis oare propria-mi minte o terminare a existentei si a necesitat improvizatia pe alta scara? M-am visat practic zombie. Ceva ce nu vreau sa cunosc in viata reala, si care ar fi foarte improbabil sa cunosc in viata reala. Dar cu toate astea mi s-a parut ironic. Mai ales ca mi se parea foarte tangibil visul, si sentimentul de adevar era mai prezent ca niciodata. Straniu.

Si daca-mi intorc capul spre viitor, voi vedea prezentul intr-o cana de namol?

Visez la o lume fara vise

2010-03-16T00:56:00.003+02:00

O lume lipsita de manifestatii stranii, o lume in care tot ce poate fi bine este deja materializat, si tot ce poate fi ascuns in subconstientul uman sa ramana izgonit pentru vecie. Visez la o lume mai colorata in stil blizzard, pufoasa si adorabila. Visez la o lume in care visele triste nu isi mai arata fata murdara in propria minte. Visez la o lume in care un vis nu-mi ramane intiparit pe chelie precum o rana de obuzier. Visez la o lume in care nu trebuie sa-mi reinterpretez propriile vise de 5 ori la rand sa aflu ce vreau cu adevarat (evident negand variantele evidente neconvenabile). Visez la un somn linistit si odihnitor cu vise frumoase.

Si pe urma visez cum o baba grasa si dezbracata incearca sa ma violeze. Si ca sa ma salvez sar de la etajul 7 direct pe geam. Si in cadere fac misto de ea. Si cad pe asfaltul murdar cu spinarea inainte. Si ma trezesc c-un carcel in spate, si acum inca ma doare. Ciudata lume in care un vis imi poate afecta starea fizica. Ciudata lume in care e a doua oara cand resimt din plin un impact mortal ca apoi sa mai continue visul cateva secunde, si abia apoi sa-mi dau duhul si sa ma pot trezi. Stiam ca mintea n-are cum sa contureze imagini violente si ipostaze in care corpul ar fi in pericol mortal. E deja a doua oara cand visez propria-mi moarte in mod explicit. Si regret doar ca as fi murit intr-un mod penibil. Dar macar neviolat de o baba. Daca stau sa ma gandesc, e deja a doua oara cand o baba vrea sa ma violeze in vis. Data trecuta era imbracata, acuma deja era si dezbracata. Si mai grasa. Devine din ce in ce mai rau. Mintea simt ca vrea sa-si ia vacanta si deja si-a luat bilet de avion. Acuma cauta prin magazine haine care sa se asorteze cu destinatia. Inca putin si o vad parasindu-ma in timp ce-i fac cu mana cu un zambet tamp pe chip.

Si precum zicea bono, inca n-am gasit ce cautam. Cautam un cer senin nocturn, insetat de privirile montane. Cautam o bolta instelata ca o padure iluminata de licurici dezorganizati (din punct de vedere tehnico-economic). Cautam o alta cautare sa mi se arate-n cale. O cautare noua de ceva necunoscut. O variabila noua in ecuatia vietii. Un nou parametru adimensional si necuantificabil. Dar fractalii iar au conlucrat impotriva mea si impreuna cu spaletii au decretat ca n-am autorizatie sa schimb inca destinatia sau scopul. Si astfel mi-au taiat caucicurile si mi-au turnat zahar in rezervor, dar nu s-au gandit nicio clipa la faptul ca bestialitatea mea nu poate fi constransa, si ca pot merge pe jos. Si nu-mi ramane decat sa merg mai departe, cautand in zadar un zidar sa-mi redimensioneze spaletii mentali, si sa-mi dea o alta lungime de talpa activa, caci cea veche s-a stricat si a putrezit. Si acum intra apa-n ea ca la balamucul clovnilor, unde desi am vrut sa ma ofer voluntar, m-au refuzat pe criterii capilare. Data viitoare le arat eu copita galatica si voi patrunde inauntru mai repede decat un cocktail intr-o chiuveta zincata.

Nu inteleg cum exact am divagat de la ideea initiala a viselor fara forma si fara fond, cand in fond si la urma urmelor, fondurile s-au dus din cauza crizei, si nu din cauza viselor. Sau am nimerit-o initial, si creditarile excesive n-au fost altceva decat o alimentare a dorintei umane de materializare a viselor de bogatie. Tragic.

Si inca ma doare spatele. Si inca am nevoie grava de un masaj. Dar pentru a primi un masaj ar trebui sa ma relaxez. Si mintea-mi zburda pe campie cu tot terenul strivind intregul camp de floarea soarelui inainte sa fie transformata in covor de inhabitantii urbani. Tragic.

The great noming of the mucenics

2010-03-11T01:29:00.003+02:00

Tocmai m-a trosnit ideea ca s-ar putea sa nu mearga acest text pana dincolo de ecranul telefonului. Asta m-ar putea enerva, dar cum am consumat mucenici mai devreme si acum ascult pastila zilnica de zonadronelor nu ma poate afecta asa o chestiune marunta. Pana la urma sunt bestial, si de ce nu, chiar pufos.

Ciudata caracteristica asta definita in mod repetat ca tendinta de imbratisare a universului. Tin minte si acum prima oara cand m-am izbit de pufosenie, desi atunci nu i-am dat nici un nume si nici vreo unitate de masura. Atunci stiu doar ca intram in liceu, intarziasem putin, holul era pustiu, si inchizand usa in spatele meu m-am simtit brusc coplesit de un sentiment foarte calduros si familiar. Era ca si cum m-ar fi luat in brate divinitatea ca apoi sa ma pupe pe frunte si sa ma laude ca m-am facut baiat cuminte. Cred ca nu numaram mai mult de saisprezece ani, si cu toate astea m-am pufosit extrem in momentul ala. Atunci mi-am dat seama ca incapsulez foarte multa energie pozitiva. Si atunci mi-am dat seama prima oara ca cel mai probabil tot restul vietii o sa pierd treptat aceasta energie, investind-o in activitati si ganduri mai mult sau mai putin inutile.

Si asa peste ani imi dau seama ca am avut dreptate, si ca inca imi place sa investesc energie in ganduri sau activitati fara viitor si fara mari satisfactii, si totusi asta este o parte centrala a fiintei mele.

Da, ma enervez cateodata, mai ales pe mine din cauza deciziilor pe care le iau, si de cele mai multe ori din cauza moralitatii fatidice. Si da, ma face sa ma simt mai nepufos, si imi scade gradul de pufosime pana la sub 0.02 mishi (unitate de masura internationala pentru pufosime, multumesc hristo pentru propunere), cand in mod regulat am undeva intre 0.9 si 0.96 mishi. Si asta ma intristeaza, caci imi place sa fiu pufos. Stiu ca e stupid, pentru ca nu sunt nici indragostit si nici nu ma pot declara megafericit (10 la puterea sasea teoctisti -unitatea de masura pentru fericire bazata pe preafericitul), si cu toate astea ma simt ca o pisica supradimensionata de un inginer cu hobbyuri genetice, dornic sa ma pisicesc si sa torc cu orice ocazie imaginabila (inclusiv cand profu de metal ne deseneaza o sectiune de hala industriala). E stupid, ceva nu functioneaza in mine corespunzator. Ceva putred si malefic simt cum creste in mine cu fiecare gand pufos. Bine nu sa zic ca simt, caci simturile imi sunt bulversate de pufosenia extrema ce-mi taie orice gand negativ din fasa cortexului, dar sunt convins ca alimentez o furie, o bestie barbara din interiorul meu pentru echilibrarea naturala a sentimentelor. Ceva grav imi macina mintea si se ascunde in fata sentimentelor adorabile. Ma sperie ideea ca poate pufosimea este un sistem de aparare al mintii de ea insasi. Ca poate sub ideea pregnanta a pufosimii se ascunde o iminenta schisma a mintii, o separare a puterilor din stat in ganduri pufoase si restul. Ma sperie ideea ca prea mult bine atrage mult rau.

De fapt cred ca ma sperie echilibrul. Ma sperie entropia, si globalizarea, ideea ca haosul in sine va deveni o notiune abstracta. Ideea ca poate si gandurile se vor uniformiza, si orice gand diferit, extirpat.

Dar cel mai tare ma sperii singur.

Stadiul critic ultim

2010-03-05T23:04:00.002+02:00

Pufosenia a atins ultimul stadiu din curba existentiala. Acuma va incepe sa urce treptat (sau exponential) pana la un nivel de maxim constant, pe care-l va pastra pentru destul de mult timp. Mersul prin zapada ascultand lemongrass a ajutat. Subconstientul a simtit nevoia sa-mi reaminteasca cat de bestial sunt. Si asta constant de-a lungul viselor (si de-a latul viselor) din ultima vreme. Este destul de fascinant sa te uiti la fulgi cum cad in timp ce mergi, mai ales cand fulgii pareau sa cada spre casa. Fiecare fulg se indrepta putin spre casa in timp ce atingea asfaltul cald. Precum ingeri minusculi incercau sa-mi distraga atentia de la orice alta activitate. Si totul combinat cu melodia daydreamer a provocat o reactie de pufosenie extrema pe moment.

Si desi am ajuns acasa ud, flamand, nedormit si usor suparat ca am stat degeaba cateva ore la scoala in plus, o caldura interioara incerca sa-mi traga alarma ca sunt totusi acasa. Si voi manca. Si voi dormi. Si n-am stat degeaba, ci am aflat lucruri noi de bine de rau (desi optionalul chiar nu s-a tinut).

Si am dormit mult si bine. Si am visat mult si frumos. Mai intai ca eram cu fratimiu si tata la munte, la curmatura, uitandu-ne in zare spre creasta sub bolta instelata si iluminata vag de lumina alb argintie a lunii. Si ma jucam cu un caine d-ala mare si balos. Si foarte pufos. Si imi placea sa strang in brate bestia mancatoare de ursi (ca altceva nu vad ce i-ar da de mancare de a crescut atat). Si creasta stralucea, si era usor acoperita de un strat de zapada proaspata si neteda. Catifelata si virgina. Dar pe urma mi-am dat seama ca tricoul meu n-are maneci, si deci e cam frig, si intrand in cabana m-am trezit in mexic, pe o strada mare si pustie, impreuna cu niste cholos si politia care investiga traficul de droguri din zona. Si atunci mi-am dat seama ca tricepsul imi explodase in 2 locuri. Si m-am alarmat, caci vedeam carnea vie cum e spintecata in doua cand incordez muschiul. Si ma soca mai mult ideea ca este carne, si ca deci sunt om, decat orice alta idee. Caci deobicei in vise am impresia ca-s nemuritor si invulnerabil, si deloc uman in mod logic. Bestial de inuman. Dar acum eram uman, si eram speriat. Si am luat-o la fuga prin mexic, pana am ajuns la o vale muntoasa din desert. In care era o baza militara. Si se asamblau tancuri cu tehnologie extraterestra. Poate m-a afectat filmul district 9 care l-am vazut (combinatie destul de slabuta intre halflife2 si tabere de imigranti ilegali/lagare naziste, dar distractiv in lipsa de atentie de ceva mai bun), pentru ca pe urma subconstientul mi-a dat o echipa pe mana sa rezolv o problema. Dar nu stiam problema. Si echipa era formata evident din andu, sorin, gipsi, vali in rolul indianului billy, si asa mai departe. Si dat fiind ca nu stiam care mi-este misiunea, am plecat singur de acolo. Si asa ca m-am urcat in vaporul din portul de dupa barajul de dupa canion/vale muntoasa cu baza militara, si asteptam sa plece. Si capitanul mi-a zis atunci ca este trist sa pleci cu inima distrusa, si ca mai usor ar fi sa ma leg la ochi in timp ce parasim portul. Si atunci, privind in zare catre turnul de trona peisajul in varful canionului, mi-am dat seama ce cautam acolo. In turn era ea. Tinuta captiva din motive poltice ale oamenilor din baza militara. Si m-am aruncat direct de pe vapor pe baraj. Si aterizarea a fost cam dura, lovindu-ma in mod repetat de peretele barajului si de niste bare de armatura ce ieseau din el (tin minte ca dupa ce am ajuns la baza, desi nu-mi prea mai simteam corpul, am putut sa declar unui inginer care era acolo, ca ar trebui sa acopere cu geosilicati bucatile alea de armatura pana nu intra in coroziune sa le creasca volumul de cateva ori). Si m-am sters de praf si m-am intors la echipa, care deja erau nerabdatori sa isi incerce minigunurile noi noute (mai noi decat cele din visele anterioare, astea erau practic ultima generatie, mai compacta si mai eficienta, si mai cu gloante cu cap de uraniu saracit). Dar o racheta sol-aer aproape ne-a distrus echipa, lovind din plin elicopterul la scurt timp dupa decolare. Si a trebuit sa ma arunc singur peste nenorociti, impartind moarte in stanga si-n dreapta intr-un ritm nemaiauzit/vazut. Pana ce evident un tanc explodand a reusit sa propage in mine o placa imensa de fier, care m-a efectiv sfartecat in doua. Stiu ca ultimul gand a fost ca regretam ca n-am luat o arma mai mare.

Totusi visul de azi noapte a fost mai agreabil, vis in care eram pilot la clinceni si ma jucam cu niste avionase dragute si adorabile, cu motoare subluminice, care reuseau sa provoace mici gauri in atmosfera la fiecare decolare. Si stiu ca ma stresa ideea ca nu stiam sa aterizez, si instructorul imi dadea prin radio mesaje ca ma voi descurca, pentru ca are incredere in mine, sa-mi ascult instinctele. Si drept urmare era sa ma prabusesc. Am avut totusi noroc cu ea, care era pilot cu experienta, si a reusit sa redreseze aeronava (era cu dubla comanda stil F/A 18, sau cel putin arata ca unul din interior). Pacat ca in niciunul din vise nu am vazut-o la fata. Iar. Dar macar am constatat ca avea parul destul de scurt. Ceea ce este un prim pas in formularea unui ideal feminin in subconstient. De ce par scurt si nu lung si erotic? Poate pentru eficienta? Poate pentru rapiditate si usurinta in exploatare? Poate pentru ca poate fi mai sexi utilizat corect? Poate ca nu. Poate ca era doar o coincidenta.

Ce e sigur e ca nu-s prea pufos. Ca n-am nimic pufos de imbratisat (eventual viu).

Nepufos

2010-03-03T00:05:00.002+02:00

In urma atingerii unui maxim de pufosenie admis in mod legal pe pamant, am inceput usor dar sigur sa o iau pe o panta descendenta astfel incat sa pastrez o coerenta universala a sentimentelor. Astfel echilibrul universal si-a intrat in drepturi si mi-am pierdut din pufosime. Chiar mult si subit as putea adauga, si se pare ca nu prea vrea sa mai urce. Nici gelul de dus cu aroma de cacao care ma face sa miros a prajituri nu m-a ajutat in mod deosebit in recuperarea sentimentului de pace universala si giugiuleala cu cosmosul. Nu cunosc exact cauzele acestui declin rapid, dar pot da vina pe stresul sesiunii ce a trecut, si lipsa totala de chef generata de ideea maturizarii prin licentierea iminenta. Ma simt gata sa fiu aruncat dintr-un tun defect intr-o lume defect, cu o minte defecta.

Parca as fugi, si am fugit, si degeaba am fugit. Ca n-am rezolvat nimic. Am vazut pe andu alergand dezbracat sa se incalzeasca pe o plaja la 1 dimineata, si pe vali facand flotari la 10 metri mai departe tot dezbracat. Si a fost amuzant, si a fost frig, dar n-a fost exact ce cautam. A fost doar o statiune pustie cu o mare pustie, o plaja pustie, si o minte pustie ce le privea in gol. N-am inteles nimic, si nu era nimic de inteles.

Si as fugi din nou. Poate cel mai bine ar fi sa fug singur. Dar m-as plictisi si as face vreo tampenie de plictiseala. Tot mai bine e in gasca. Dar in gasca ma intristez cumva. Sau poate asa sunt eu, cum bine constata un coleg ironic in primul an de facultate, pur si simplu emo. Sau tolomac emotional cum bine constata mama.
(desi ca sa fiu sincer nu bag mana-n foc ca a folosit formularea asta, dar cam asta vroia sa zica oricum)

Starea de teposime o fi si cauzata de mici excese de violenta virtuala manifestata in quake, sau de excese de metallica in difuzoare, sau de muzica foarte porno/chill/lounge (care ar trebui sa ma faca mai pufos, in schimb doar ma intristeaza). Sau o fi de la vremea cam urata din ultima vreme (desi argumentul asta e nefondat, azi a fost soare). Deja imi pierd rabdarea incercand sa ma inteleg. Complicat cu sentimentele si gandurile astea. Sunt trist pentru ca nu sunt pufos, si nu sunt pufos pentru ca sunt trist. Cerc vicios cu tendinte dominatoare. D-aia cu cizme de piele pana la genunchi si bici. Si ceara topita. Multa ceara topita. Si castraveti murati. Mai ales cu castraveti murati. Eventual luati de la godac, ca se stie ca au cele mai bune chestiuni. De departe. De aproape probabil ca nu.

Nu-mi vine sa fac nimic, decat sa stau si sa reflectez la ce se intampla. Sau sa ma apuc de facut proiecte a caror tema tocmai am primit-o. Promitator si poate chiar eficient, om vedea.

Universul interior

2010-02-19T02:26:00.000+02:00

Agitatie mare in lumea mea interioara. O fi stresul, o fi betonul, o fi ajuns mintea mea in stadiul de deformatie post elastica si acum am tensiuni si defecte remanente. Nu pot stii cu exactitate. Nu pot fi un observator pertinent cu propria mea entitate, din simplul motiv ca nu ma pot indeparta suficient incat sa fiu obiectiv. Si nici nu mi-as dori sa pot face asta, ca automat n-as mai fi la fel de emotiv. Implicit n-as mai fi nici pufos, si deci intreaga lume ar exploda intr-o bila imensa de ura.

De cateva zile mintea imi produce numai imagini triste. Numai lumi post apocaliptice. Lumi macinate de distrugere si anarhie. Lumi infestate cu xenomorfi si yautja. Lumi mizerabile din care ma trezesc putin speriat si putin intristat. Azi m-am trezit ca lovit de tren dupa ce visasem ca am fost omorat in mod barbar de un xenomorf. Il ratasem si pana s-a apropiat am ramas si fara munitie. Al naibii m-a prins de cap si mi-a sfartecat o mana. Dormeam pe mana respectiva si incepuse sa ma doara...

Ce e mai socant e ca in visele post apocaliptice admiram cum a cedat betonul din diverse structuri. Faceam diagrame si imi aminteam de ce ne spunea profu la curs. Clar m-a stresat betonul asta. Atat de mult ca acum nu mai am niciun somn si ascult aceeasi melodie de jumatate de ora. (soundtrackul de la ghost in the shell, floating museum mai precis pentru cine e curios)

Am trait si un episod ciudat de somn amiazic azi, in care stiam ca nu dorm, ma puteam si misca prin camera, dar visam. Si nu visam ca sunt in camera, visam ca sunt in total alt loc, spre lipscani uitandu-ma la caramizi cu dorel. Si cu toate astea m-am ridicat in fund in camera, am deschis larg ochii si am incercat si sa vad cat e ceasul si visul refuza sa se opreasca. Ma simteam prizonier in propriul vis lucid. Era ca un picture in picture la televizor, care imi statea pe creier si-l vedeam perfect desi vedeam si mediul din jur. Cred ca o analogie mai buna este cu dual-view de la clasa s care iti arata pe acelasi ecran 2 chestii diferite in functie de unghiul din care il privesti. Desteapta treaba, mai putin cand ai probleme de perceptie. Pana la urma s-a terminat visul cand m-am lovit de un perete in vis. Si pe urma a avut loc cea mai violenta trezire pe care mi-a fost dat s-o experimentez. Mai precis am intrat intr-o anxietate atat de mare incat imi tremura tot corpul si mi s-au incordat si relaxat cam toti muschii in cateva secunde. Un fel de spasme generalizate combinate cu un sentiment acut ca ceva a trecut prin mine. Refuz sa cred de cele mai multe ori prostii care nu au legaturi cu lumea logica si coerenta, dar am fost de ani buni convins ca ceva, sa-i zic o entitate nematerializata, se afla la parinti in casa. Sunt ferm convins de aceasta ipoteza. Am sentimentul acut de prezenta in casa desi vad ca sunt singur. Si azi sunt convins ca respectiva chestie a trecut de-a dreptul prin mine. Alta explicatie nu am. Oricat am incercat pe urma sa mai atipesc nu am mai reusit. Mintea mi-era deja fixata pe gandul asta.

Probabil cea mai rationala chestie pe care puteam s-o fac era sa ma bag in dus si sa plang in timp ce mancam ciocolata. Captain hero style.

Dar in loc sa fac asta am mai zacut fara sa fac nimic inca o ora. Cam pana a aparut mama mai precis. Timp in care am putut sa rumeg ganduri stupide despre nasterea universului, formule de calcul la beton, impactul iminent al unui meteorit, etc.

Si asa ajung la ideea ca poate uneori e mai bine sa fii stresat, ca te mai ajuta sa te concentrezi mai bine. Ca apoi sa ma diluez in absolut si in vin fiert cu mult zahar si cu o cantitate imorala de scortisoara.

Pufosime negativa

2010-02-14T00:11:00.003+02:00

Am tot cautat in ultima vreme sa definesc o unitate de masura pentru pufosime. Pentru a cuantifica mai eficient cat de pufos este un om sau altul. Cata caldura sufleteasca degaja, si cata primeste. Cum zambeste si cand. Si evident cat ii place sa imbratiseze si sa fie imbratisat.

Nu am gasit cum sa definesc un grad de pufosime. Ca gradul pare a fi cea mai abordabila unitate de masura. Un grad ar trebui totusi sa fie echivalent cu ceva. Si inca n-am vreo unitate absoluta sau neutra perfect cu care sa compar. Ma simt pierdut in propria idee de teorie. Cum pot deveni un cercetator sau un inginer bestial daca ma bate o inventare de proprie unitate de masura fara aplicabilitate in lumea reala? Macar numele sa-l fi stabilit. Undeva intre grad koosie si grad fwuffy. Nimic nu are sens din toate astea. Prostie megalitica la patrat.

Din extreme in extreme, apropiandu-ma de ultimul examen ca de un mare zid de beton (ceea ce si este, intr-un mod foarte metaforic), imi dau seama ca incep s-o dau in alta extrema de pufosenie, intr-o pufosenie negativa. O pufosenie apatica. O pufosenie fara sens si scop, dezorientata si dezorganizata. Fara tinta, fara sensitivitate suficient de mare pentru a permite acumularea de medalii impresionante intr-un ritm ametitor. Da, cred ca sunt pufos intr-un sens care dauneaza. Dronezoneul nu ajuta. Dronezoneul imi canalizeaza energia spre cautarea unui scop mai suprem. Unui scop supranatural. Unui ideal ce pare tangibil. Spre o confruntare a mintii rationale cu impulsurile emotionale. O confruntare pe viata si pe moarte. Ca o lupta intre tong po si van damme. O lupta cu ursuleti gumati lipiti de manusile de box. O lupta ce face victime mai repede decat patul. Patul, acest veritabil criminal in serie, care omoara mai multi oameni decat orice alt loc din lume. Patul, un loc in care vrei sa fii cand esti obosit, in care vrei sa fii cand esti fericit, in care vrei sa fii cand esti pe duca, si in care invariabil poti ajunge in alta lume. Fie temporar fie definitiv, in functie de niste factori complecsi, gen varsta, soarta, imaginatie, inaltimea firului de par, lungimea pantofului asistentei care te-a spalat cand ai fost nascut, etc.

Imi place patul. N-am mai dormit demult in pat. Servesc doar canapele. Canapele mai mici sau mai mari, tot canapele sunt. Invariabil deci ma doare spatele intr-un mod constant. Si cateodata imi place, imi reaminteste faptul ca sunt viu, pe prinicipiul termodinamic al transferului aeraulic. Care niciodata n-am inteles exact ce vrea de la mine. Sau de ce.

Ceea ce nu-mi place foarte mult in ultima vreme este sa visez. O activitate care imi face placere in majoritatea cazurilor, dar in ultima vreme mi-a cauzat spasme. Am visat in mod repetat pe stimabilul domn toma. Care de fiecare data facea bascalie de mine in timp ce incercam sa port o conversatie cu el despre apatia si lipsa de interes a tineretului in preluarea functiilor de control si organizare al viitorului. Chiar asa m-am exprimat si-n vis. Chiar mai bombastic. Si el imi tinea o predica despre cum puteam sa imi fac de cap cu peste 1000 de femei (tehnic vorbind s-a exprimat mai barbar, incerc sa-l cenzurez) in timpul in care i-am exprimat aceasta teorie. Si deci imi demonstra ca sunt complet ineficient si nu-mi ating intregul potential. Deci sunt de cacat. Desi am luat examenul. Sau colocviul, ce ceapa ma-sii o fi fost. Pe langa acest vis, sau paralel cu el, nu mi-am dat seama perfect, am visat si ca eram la munte si faceam gratar. Dupa care ma rataceam prin ceata si furtuna de zapada. Ce-o fi insemnat acest vis? Ca sunt dezorientat in viata si ca mi-era frig? Si ca vroiam la munte? Si mi-era si foame? Si de ce spalam vase in vis? Pentru cine? De ce n-a devenit vis lucid ca sa pot sa scap de partea cu vasele?

Am pus tag de castori, deci trebuie sa apara si castorii in acest post. Dar cum sa introduc castorii in conversatie? A stiu, castorii sunt pufosi. Dar intr-un sens negativ. Adica in sensul in care cam distrug copacii desi sunt fizic pufosi si imbratisabili. Ca si mine cu propria minte. Mi-o distrug desi sunt pufos.

Ea

2010-02-02T03:24:00.000+02:00

Ea. Personaj recurent in visele mele. Personaj recurent cumva in mintea mea. Personaj recurent in sufletul meu.

Cine e ea? Ce vrea ea? De unde vine ea? Stie ea sa faca clatite?

Ea imi face visele mai frumoase. Datorita ei ma trezesc mai bucuros. Ma trezesc zambind. Ma trezesc trist ca visul s-a sfarsit, dar vesel ca o voi revedea in alt vis. In alta dimensiune. In alta forma. Un milion de forme diferite de si-ar insusi, si tot as recunoaste-o. E intotdeauna ea.

Cateodata nu vad cum arata. Alteori uit cum arata de indata ce ma trezesc. Dar o stiu intotdeauna. Nu se poate ascunde indiferent de modul de manifestare. Stiu ca e ea. Stiu ca ma iubeste desi n-o spune niciodata. Stie ca o iubesc desi nu ii zic niciodata.

Cateodata mi se pare ca exista. Cateodata mi se pare ca o recunosc pe strada. Dar inca nu mi s-a intamplat sa o cunosc. Sau poate o cunosc deja. Poate ma cunoaste. Poate vine de departe sau poate sta in blocul de langa. Poate stie sa faca clatite mai bine ca vali. Poate stie sa aprecieze o parodie. Poate seamana cu megan fox. Sau poate nu. Poate exista doar in mintea mea ca iluzie creata de pufosime. Poate am creat-o fara sa vreau fiind prea des in dispozitia de a imbratisa planeta. Poate nu este altceva decat o rabufnire nervoasa. Poate este o autoiluzionare nondeceptiva si pseudocontrolabila. Poate este un semn ca mintea-mi aluneca vertiginos catre discutii singulare semnificative. Poate inseamna schizofrenie.

Dar in ultimul vis ea era o tanara cercetatoare din forta colonizatoare din care faceam parte. Si alaturi de care m-am luptat cu creaturile intunericului folosite si invocate de bastinasii agresivi. Care nici macar nu erau nasi, erau doar niste basti. Pluralul de la basca. Si erau urati. Sau cel putin erau urati fata de ea. Ea era adorabila. Chiar si cand impusca cainii pluricapitati (cu mai multe capete) direct in dinti cu o pusca de calibru 12.8 era adorabila. Si asta e cel mai important. Macar in vise sa fiu indragostit si sa iubesc fara dubii si fara limite. Iubesc exploziile de sange demonic din cainii pluricapitati.

Tare curios sunt cand o s-o intalnesc pe ea, si cum o sa arate. Si ce o sa vrea de la viata. Si cum o sa faca clatite. Si alte dubii si dileme.

PS: buna treaba cu scrisul din pat, chiar este mai romantic, desi poate dureaza mai mult. Si in plus operamini are ca fundal la post negru total. Mult mai relaxant. Maine ma voi stradui sa vad daca nu se poate face ceva si cu interfata desktop firefoxiana. Negrul e mai frumos. Intunericul e mai frumos. Noaptea e frumoasa. Visele sunt frumoase cateodata. Alteori sunt de cacat.

Mi s-au spart si proiectoarele de ceata

2010-02-02T00:47:00.002+02:00

Si ceata devine deasa
Tot mai deasa si mai deasa
Bezna ma apasa ca o melasa
Ma striveste nu ma lasa
Si ma impinge spre prapastie
Si-mi face mintea prastie
Si defec ganduri marete
Mintea-mi joaca feste
Noaptea ziua orisicand
Ma intreb oare pana cand?
Pana cand o sa orbecai
Pana cand gresite cai
Pana cand mosul cel de sus
Cu par alb si barba ca iisus
Sa-mi tot dea flashuri in felinare
Orbindu-ma in retrovizoare
Gandurile zboara prin minte
Ca sageti ratand tinte
Instagib cand nimeresc
Explozie de matze trantesc
Peretii de sange se manjesc
Sufletul imi innegresc
De violenta virtuala tampesc
O dau in balbaiala ametesc
Si incet incet innebunesc.
Peretii se strang in juru-mi
Gratii vesel colorate
Rima se duse odata cu sensul
Trigonometric sau orar
Dilema eterna intre bine si rau
Intre vis si realitate
Ceva ce nu pot concepe
Ceva ce nu pot realiza
Ceva ce nu pot decat ignora
O porcarie epocala
O diaree lipsita de substanta
Lipsita de forma
Lipsita de font
Lipsita de miros
Lipsita de culoare
Spatele ma doare
Lovit de camion pare
Cazut din avion direct in mare
Rana se umple de sare
Si spatele doare tare
Si ma culc neimplinit
Sperand la un viitor mai stupid
Un pic mai vesel poate
Sau macar ceva mai matur
Caci puerila rau e mizeria asta.

Ceata mentala

2010-01-31T01:31:00.003+02:00

Ceata ce apasa orasul noaptea aceasta parca a gasit calea de acces pentru a se revarsa in mintea mea mica si fragila. Precum blocul de alaturi ce abia se mai zareste, scopul sesiunii si atentia pentru ea pare a fi intrat intr-un con de abureala generala mistica. Nu vad de ce trebuie sa ma stresez sa invat. Nu vad ce se intampla cu licenta ce-mi sufla in ceafa. Nu vad pe care munte voi urca prea curand. Totul este pierdut intr-o ceata densa de ganduri departate. Am visat iar muntele. Niciodata un munte anume, este muntele generic ca un titan etern ingaduitor dar cu potential periculos nemarginit.

Si muntele era frumos. Era un fel de ritual de sarbatorire a nasterii unei zeitati, si multi oameni dansau in jurul unei pietre stranii si imense care parea a fi plantata in mijlocul muntelui de zeii insisi. Si nu stiu din ce motive zeii s-au suparat si un nor negru ca moartea pasiunii dintr-un club de noapte rusesc a inconjurat intr-o clipa varful. Si sentimentul trait pe moment in vis nu a fost frica, cat uimire, impresionat fiind de puterea naturii...

Si am un chef de duca extrem. Discutiile cu baietii despre escapade dupa examene nu ajuta situatia. Faptul ca itsy bitsy da o muzica fantastica noaptea de asemenea nu ajuta. Ii dau dreptate lui andu, cu o masina la un drum intins, daca ai putea prinde postul asta non stop n-ar mai trebui sa te opresti decat pentru combustibil. Si nici pentru ala pentru ca muzica chill te imbie la mers incet si economic. Tare as intinde-o la drum. Fatidicul drum initiatic ce ma tot paste de cand vaca e pe camp joia.

Blocul de alaturi a devenit din vizibil invizibil. Suspectez ca este un predator. Si vali tot nu raspune la telefon sa apara cu mitraliera cat o zi linga si lata de post. Si muzica chill devine mai ritmata si adrenalina timid incepe sa creasca. Mai repede ma sperii singur decat ma sperie ceata asta. Dar imi place. Ma fascineaza pentru misterul creat. Nu mai este totul evident. Normalul devine obscur si intrigant. Noaptea ajuta. Sentiment placut. Sens putin.

Nu mai inteleg mare lucru. Stiu ca ieri mi-a fost cat p-aci sa-mi fie rau si ea cumva m-a salvat. Inca ma fascineaza. Ca si ideea ca psihicul te poate trece peste orice sentiment fizic. Din nou mi-a fost demonstrat ca spiritul bate fizicul la orice lupta corp la corp in sirop de ciocolata si pudra de scortisoara. Omul, cea mai intriganta masinarie de a carei inginerie chiar nu-mi dau seama. Asta doar ma arunca pe orbite creationiste. Desi evolutiv se poate trece de la cainele care sare sa muste roata cand autovehicolul sta pe loc, la fiinta capabila sa dimensioneze joante de montaj pentru malluri care au scaune cu masaj mai ceva ca-n S. Face Sul sa para inutil. Si pe mine sa zambesc.

Si desi am fost in seara asta sa impusc cu lasere prieteni, ma simt mai pufos ca un iepure de camp supradimensionat si cu fite de inginer. Mi-e aproape rusine cat de pufos sunt in clipa asta. As lua in brate si ceata apriga si friguroasa de afara. Dar totusi voi lua in brate doar patul. Si poate crocodilul de plus numit Lilu. Lilu crocodilu. Asa ca inchei cu un mesaj simplu si eficient care rezuma tot ce e in mintea mea acum: cateodata pe cer e galceava, dar iepurii sunt mai buni dupa ora 5.

Realizare subita

2010-01-26T20:08:00.002+02:00

Nu stiam de ce-mi pare cunoscuta pozitia in care unele tinere domnisoare respectabile isi tin geanta ancorata de mana. Acum m-a lovit direct in moalele capului in timp ce faceam dragonul de lego de pe birou sa danseze pe beatles - all my loving. Dragonul are exact aceeasi pozitie a membrelor de sustinere a gentii louis vuitton. Daca asa se scrie, nu stiu, nu-s suficient de plimbat in lume, noptile mele se rezuma la quakeuri pasionale pe siteuri obscure cu necunoscuti la fel de adorabili si de prietenosi ca o gasca de huligani beti morti.

Totusi descoperirea este epocala si are implicatii de proportii in lumea suburbana, acest dragon fiind capabil sa influenteze moda si pozitia tinerelor domnisoare. Suspectez ca daca-i modifica lego pozitia membrului s-ar putea obtine o reducere a cazurilor de circulatie taiata in membrul drept in randul tinerelor domnisoare respectabile (aceleasi tinere domnisoare respectabile, plus minus una).

Nu-mi dau seama de ce mi-a scapat asta pana acum, caci teribila bestie plastificata zace de ceva vreme pe birou, si in timp ce incerc sa asimilez informatii noi (practica reunita sub denumirea generica de invatat) oricum ma jucam cu el, incercand sa-i patrund dincolo de forma, in esenta fiintei. Sa vad ce exact l-a creat si dupa ce inspiratie. Si de ce anume pare asa de simpatic desi se vrea a fi o bestie salbatica mitologica? E adorabil, daca ar fi full scale l-as adopta ca animal de casa. Nu stiu insa cat de pufos ar fi, ca daca are sange rece nu poate fi pufos, chiar daca scuipa flacari. Dar daca are sange cald si e mare si pufos? Ar fi cel mai marfa animal de casa inventat vreodata. De departe. Mai bun ca un caine la protectie, mai inteligent ca o maimuta de la nasa (sper), si mai pufos decat o pisica supradimensionata.

Da, dragonul ar fi animalul meu de casa preferat.

I am not shitting on you

2010-01-23T11:43:00.002+02:00

In urma noptii trecute am realizat subit ca am dileme existentiale si-n vise.
Ma fascineaza propriile vise. Imi place sa cred ca-s dimensiuni paralele, ale caror punti de acces inca nu le-am descoperit riguros. Imi place sa cred ca eu din vis imi voi continua existenta tulburata in ciuda piedicilor si opozitiei general manifestate de acelasi subconstient care a produs si dimensiunea paralela cu eu paralel in ea. Sau perpendicular, ca ne intersectam din cand in cand in oglinzi, in vitrine, si din cand in cand si-n timpul unor cursuri cand adorm.

Irelevant insa de asta intr-un mod mai mult sau mai putin coerent se leaga faptul ca aseara am visat teroristi. Imbracati in mos craciun. Probabil mi-era frig in timp ce dormeam, probabil ca mi-era dor de craciun, sau probabil ca aveam un sentiment de craciun, important e ca erau teroristi. Si erau intr-o scoala. Si incercam sa explic unor copii cum sa depistezi care-i terorist si care-i mos craciun. Nu le pasa, intrucat primeau cadouri. Ii intelegeam din pacate.
Dar sa incep cu inceputul. Inceputul este cam ceata generala, cert e ca eram undeva la o cota peste 2500 si coboram spre localitatea aferenta. Si am intrat intr-o scoala, unde trebuia sa ma intalnesc cu cineva. Nu stiu cu cine si nu stiu de ce acel loc semana cu scoala 56 pe care am facut-o (wow, de ce oare). Important e ca am intrat intr-o clasa unde se serba craciunul si toti erau nerabdatori sa vina mosul. Si mosul l-am recunoscut inainte sa intre in clasa ca este un vestit terorist pe care incercasem sa-l mai omor de cateva ori acum ceva timp. Am intrat subtil in clasa si am inceput sa-i rog pe copii sa stea la pamant ca sa nu fie cumva ucisi de schimbul de focuri ce inevitabil va avea loc intre puterea binelui reprezentata de atotbiruitorul eu, si puterea raului reprezentata de un mos craciun cu viziuni anarhiste absolutiste. Si n-aveam sorti de izbanda, intrucat elevii erau prea incapatanati sa primeasca cadouri. Timpul se scurge si teroristul noelian intra in clasa, si se pregateste sa scoata ceva lung si compromitator din sac. Presupuneam ca-i o arma, asa ca m-am aruncat direct la podea, ca sa am sansa sa evit gloantele presupuse. Cazand la podea, m-am dat cu capul de o banca, si am descoperit ca sudura barii de rigidizare al bancii era foarte prost executata, cu o grosime stupida de peste 5 mm. Dupa aceasta scurta incursiune inginereasca, m-am saltat in picioare cu pistolul care-l aveam invariabil la mine, si surpriza, mos craciun chiar impartea cadouri. Nu impusca pe nimeni, nu incerca sa faca nimic rau, doar impartea cadouri.
Nu m-am lasat impresionat si ignorand populatia minora din jur, l-am impuscat direct in cap. Matze, sange si creier au umplut incaperea. Si am putut sa ies triumfator din sala de clasa. Dar nu mica mi-a fost mirarea cand in fata clasei mai stateau aliniati zeci de teroristi imbracati in mos craciun. Dar atentia mi-a fost automat trimisa catre o domnisoara care tinea in brate un copil nou nascut. Nici 2 luni nu cred ca avea, era cam cat o sticla de 2L. Si atunci m-a lovit dilema: Un copil de terorist devine automat terorist din cauza sortilor nepotrivnice? Nu are puterea un copil sa isi schimbe caile parintilor? Ce este de fapt un terorist? Ce mostenire ancestrala ar putea avea acest copil provenit dintr-o familie explodata intr-un mod cat se poate de practic? Ce scopuri si ce ganduri oare va avea acest copil cand va mai creste? Va putea creste? Ar reusi el sa-si elimine gandurile de razbunare ale parintilor sinucigasi? Si cu aceste dileme m-am trezit azi in minte. Simpatic copil, semana cu mine cand eram mic. Si nu, nu-s terorist anarhist sinucigas. Decat poate emotional.

Al doilea vis dubios s-a comis ieri noapte, cand la naiba am uitat ce-am visat. Aaaaa gata mi-am amintit (dupa aproximativ 10 minute de jucat cu lego sa-mi fortez memoria). Eram pe o lume stranie si noua. Intr-o lume cu animale supradimensionate, dinozauri si predatori. Si faceam parte dintr-o forta de expeditie. Forta prin faptul ca aveam arme. Si o uniforma porno. Si am fost fugarit de predatori, si vali nu era acolo sa il ia la omor. Si nici gipsi cu minigunu cat o zi de post. Si cumva nu mai eram nici eu inarmat, si doar puteam sa fug. Miseleste si nedemn, mai bine imi acceptam soarta si il luam de gat. Ma rog, nu e ca si cum as fi putut sa-i fac mare lucru, dar era visul meu ce naiba. Si pe urma am fost fugarit si de dinozauri. Dar cu dinozaurii m-am descurcat mai admirabil, dat fiind faptul ca tot fugeam si fugeam si la un moment dat m-am plictisit si am scos un ciocan de jucarie destul de mare (de circa 15 m inaltime si 7 m diametru). Cu care am pocnit dinozaurul de i-a sunat ocupat o saptamana si inca n-a venit echipa de depanare. Si apoi a trebuit sa ma confrunt si cu mina bantuita de aur. Bantuita de spiritele a ceea ce-am dedus eu ca erau ceasornicari. Caci toate fantomele aveau multe ceasuri si probabil ma omora in somn secundarul de la ceasul din propria casa. Ciudat ca o mina sa fie bantuita de ceasornicari. Pe aia nu stiu cum i-am alungat, ce-i sigur este faptul ca s-au carat cand nu mai aveam rabdare de ei. A ba nu, imi amintesc acum, a trebuit sa refac impreuna cu localnicii un ritual stravechi pe care-l intrerupsesera pentru ca nu vedeau sensul. Odata ce ritualul a fost infaptuit din nou (presupunea sa duca niste ofrande la mina respectiva, ofrande formate din crocodili si flori, favoritele ceasornicarilor evident), ceasornicarii au disparut, spiritele lor fiind impacate.

Si la sfarsit am dedus si ca aveau o predictie foarte interesanta despre sfarsitul lumii. In aceasta lume distanta si stranie, era desenata in peretii minei de aur o bomba nucleara, cu detalii tehnice complete. Un sfarsit de lume intrigant...

Si iar ninge si ma simt pufos tare. Adica pufos moale. Adica foarte pufos.

Breaking news

2010-01-15T00:53:00.000+02:00

Ma doare spatele de crap. Suspectez ca titlul se poate transforma in breaking back!

Obiceiuri

2010-01-14T23:46:00.004+02:00

M-au batut obiceiurile a doua oara. Nu reusesc sa urmaresc logica unor datini crestine care se ocupa de morti. Inteleg ca se bazeaza in mare parte pe diverse ritualuri oculte savarsite anterior impunerii crestinismului, dar nu vad de ce de exemplu trebuie dezlegate picioarele decedatului. Bun super, este o alegorie cu eliberarea din lumea asta, dar de ce atunci se mai leaga bunul crestin la picioare? Ca sa-l tii pe loc pana se aduna toti? De ce sa-i negi intrarea intr-o alta dimensiune ca pe urma sa i-o daruiesti intr-un ritual complicat? Sau de ce trebuie facuta cate o minislujba la fiecare intersectie de drum? Si de ce fiecare intersectie de drum nu include chiar toate intersectiile, ci doar unele special alese de preot? De ce preotul stabileste care intersectie e demna de o slujba din mers si care nu? Si de ce unele strazi sunt mai breze decat altele, primind vorbe de duh, si altele sunt nepastuite si ignorate cu desavarsire de religie, ocolite de calea mantuirii si iertarii? Nu au si ele sentimente, nu ajung sa se indeparteze din rea-vointa de religie si s-o sfideze cu buna stiinta, cazand in pacatul prostitutiei si drogurilor de indata ce maturitatea le-o permite? Alegoric desigur.

Si pe drum m-a dezorientat si insasi natura vietii prin prisma crestina. Totul este fantastic si frumos, si trebuie sa fim umili caci ne asteapta o viata mai minunata dupa. Totul e sa acceptam ca suntem doar niste marionete intr-o piesa globala de teatru de papusi, sa ne jucam rolul, sa nu ne punem intrebari despre nimic divin, si sa inghitim niste dogme scrise acum cateva milenii. Altfel vom fi damnati etern si vom suferi tot restul existentei universului (sau chiar si dupa, depinde unde-i dimensiunea asta paralela infernala in care voi ajunge). Nu mi se pare chiar echitabil si corect. De ce sa imbratisam ceva ce ne obliga sa nu ne punem intrebari ca sa ne bucuram de un pseudoliber-arbitru? Imi place sa cred ca daca vreau neaparat pot oricand sa intru in stalp intentionat, fara ca vreo forta divina sa ma opreasca. Si nici n-as vrea sa ma opreasca, pentru ca pe urma doar mi-ar confirma ca nu suntem cu adevarati liberi. Bine, nici n-ar fi bine sa fim cu adevarati liberi, ca libertatea deseori presupune o lipsa totala de constrangeri sociale de orice natura, care degenereaza urgent in anarhie, care degenereaza in detroit. Probleme existentiale de liceu daca stau sa ma gandesc mai bine. Mi-e cam rusine ca le si expun la cat de infantile sunt, dar cateodata sunt de actualitate, gen acum. Mai de actualitate decat sa zicem cutremurul din haiti. Care este un cosmar autentic ingineresc. Chiar vorbeam cu stimabilul LDD mai devreme ca sa incercam sa ne dam seama ce deplasari de teren se pot produce in asemenea timp scurt (34 secunde la 12.4 m/secunda la patrat). Dar e efect alternant si usor amortizat, cu intarzieri din cauza dispunerii neomogene a solului si a modului de inregistrare. Prea multe variabile sa fie de vreo utilitate in calcul aceste date. Asta-i o chestie care mi se pare destul de straniu la facultate. Noi invatam sa calculam o comportare probabila si sperabila a structurii. Cel putin la beton, nu vom stii niciodata exact cum va reactiona cladirea, si oricat de bine ar fi fost executata, tot poate ceda o armatura prematur, si sa se duca naibii totul la un seism nervos. Calcul probablistic, o chestie care nu-mi inspira mare siguranta, dar am incredere in inginerii mai destepti care au elaborat aceste metode de proiectare. Poate mai tarziu voi elabora si eu coduri si normative. Deja m-am gandit sa elaborez un normativ de inmormantare.

Pornind de la simpla ipoteza ca in cazuri diferite, inmormantarea ar trebui sa fie diferita, eu cred ca voi compune un excel cu testamentul meu. Incluzand in el toate cazurile posibile de moarte (gen tumoare, decapitare de catre un elicopter, explozie spontana de matze de tip "GIB", impuscare in timp ce ma calca trenul, etc), voi fi sigur ca cine se va ocupa de inmormantarea mea nu va avea probleme in recuperarea cadavrului si/sau debarasarea lui, cat si probleme de logistica de genul care cate prosoape ia si pe unde, numarul de oameni care vin, si numarul de cersetori permisi pe metru patrat. Ar trebui normati mai ales astia, ca se pare ca numerele flucteaza prea rau ca sa fie facut un cod serios. Suspectez ca depinde si de faza lunii cumva numarul acestora si varsta.

Si in alte stiri, de curand am reinceput sa mananc carne. Astfel reintru pe fagasul normal al oamenilor cu intelect, si ma indepartez strategic de zona in care faceam degeaba flotari ca corpul imi devenea din ce in ce mai anchilozat. Suspectez ca nici regimul chiar echilibrat nu a ajutat. Azi am mancat sarmale si au fost bune. Foarte bune. Si prajitura. Care a fost mai buna.

Si o alta stire de utilitate maxima: a fost anuntat noul focus pentru 2011. Se gasesc niste poze pe net si arata promitator. In continuare nu ma pot decide care mi-ar fi o masina potrivita, dar aspir la un mclaren f1, pentru simplul motiv ca gordon murray a fost probabil cel mai debil proiectant-inginer de masini al tuturor timpurilor.

2010-01-13T13:22:00.001+02:00

A se observa incercam sa vad 2 chestii diferite simultan. Intre timp incerc sa fac 4 proiecte simultan :D

Fantasme

2010-01-07T01:18:00.003+02:00

Fantasmele fantasmagorice ale fantomelor fantomatice imi dau tarcoale.
Ieri s-a intamplat. Totul era bine si frumos, colegii se imbratisau gandindu-se la ce perioada tragica de presesiune avem. Dar deodata a venit. Pe furis ca un ninja beat mort si cu un picior amputat, m-a lovit direct in tampla si a refuzat sa mai plece de acolo. Rabdarea a fost grav pusa la incercare atat de barajul de intrebari ale colegilor si de repetitia repetitia repetitia repetitia unora din intrebari la rand, cat si de ora mirifica de proiectare asistata, care in principiu ma calca pe bataturi din cauza terminalelor cu care operam. Bine, poate e si vina stimabilei care ne preda, dar asta-i prea subiectiv sa faca obiectul gandurilor mele depravate.

Cert e ca m-a durut destul de serios capul.

Pana pe la 1 noaptea, cand ascultand dronezone cu ochii inchisi stand intins in pat, am inceput sa calatoresc in lumi defazate in timp si spatiu de mediul real existent afara. Si ma vedeam noaptea pe vidraru. Cu farurile masinii trase pe dreapta luminand foarte vag bezna misterioasa. Si a inceput sa ploua. Si farurile se oglindeau in picaturi. Si ea imi zicea ca poate ar trebui sa mergem pana nu ne udam de tot. Si am vrut s-o iau in brate. Si nu era acolo. Si m-am urcat in masina. Si ascultam ploaia. Si ma uitam in sus si vedeam doar bezna. Si pornesc agale la drum, in dubii despre starea lucida in care ma aflu, si ma uit spre statuia hidroenergeticianului. Era luminata. Si-mi face cu ochiul. Si ploaia se inteteste, silindu-ma sa plec. Si ma afund mai adanc in misteriosul drum prin padure. Si deodata o vad iar trecand agale prin mijlocul strazii. Trag pe dreapta si fug dupa ea. Si cand aproape ca pot sa-i pun mana pe umar dispare. Noaptea nu-mi prieste, ceva este in neregula cu mine ma gandesc. Ma intorc spre masina si ploaia se opreste. O lumina ma inconjoara, la naiba am apasat o tasta de la mobil si m-am trezit.

Si ma intind la loc cu ploaia imaginara in urechi, gandindu-ma cine era de fapt ea. Cum arata, si ce voce avea. De cine fugea, si de ce disparea? Si perceptia ma impinge pe orbita. Sunt pe nava si ma uit inspre pamant din cabina. Frumoasa bila albastra. Si mi se pare ca aud ceva lovind fuzelajul. Si ma uit pe geam si o vad pe ea plutind in spatiu. Si incerc sa-mi dau seama cine este. Si sunt pe cale sa-mi amintesc numele dar ma intrerupe. Ignorand fizica, imi spune sa ma uit in spate. Si ma uit in spate, si vad o lama unei sabii cazand spre tampla mea. Ma loveste din plin si cad. Ma lovesc cu ceafa de hublou, si cu o ultima suflare o vad iar. Cine naiba esti si ce cauti in visele mele?

Pe urma am visat ca eram agent secret cu randunel si ca bateam niste babe ca sa ne spuna cum sa ajungem la sef. Si au venit niste girocoptere si ne-au luat pe sus si ne-au dus pe o baza militara care semana cu facultatea de aerospatiale, asa ca am intrat si la un curs, si in mod surprinzator era de fundatii, si dupa cateva ore de piloti un coleg imi declara razboi. Accept declaratia si-i declar ca nu-l cunosc. Vizibil ofuscat face semn lui andu sa vina sa ma invete o lectie. Andu vine si-mi zice sa mergem sa mancam o saorma ca el s-a plictisit. Adina si Mirela intra in sala si imi zic ca au intarziat ca profa le-a furat clementinele. Hotarasc sa le urmaresc sa recuperez marfa pretioasa. Pe scari ma intalnesc cu gipsi. Era trist, isi pierduse arbaleta la zaruri. Il consolez cu o bataie usoara pe umar si ii dau un tub de frisca. Vali ma suna si-mi zice sa facem clatite, dar orice as face sa nu-i dau un tub de frisca lui gipsi. Ridic privirea si vad cum gipsi devenea mov. Ma gandesc ca s-o fi facut peste, in directa contradictie cu zodia lui europeana, si ma grabesc spre scari. Facultatea incepe sa semene cu liceul. Ma impiedic de ultima treapta de langa iesire si cad. Cumva trec prin usa in cadere, si continui sa cad pe scari. Afara era cald dar pe jos era gheata. Sau erau 2 crabi. Pe ceva am alunecat oricum. Ajung jos si constat ca randunel era acolo, inarmat pana-n dinti si pregatit de aproximativ orice. Imi zice ca trebuie sa plecam. Ii zic ca ma doare spatele si ca nu ma mai pot misca. Imi ureaza succes si indreapta arma spre mine. Aud inchizatorul cum declanseaza explozibilul din glont si se intuneca totul. Ma trezesc iar putin confuz unde sunt. Sunt iar in pat ascultand radioul ala nenorocit.

Acum e liniste, dar in cateva minute ma voi baga in pat. Presimt iar un sir de vise exotice si violente.

Idei nocturne

2010-01-05T01:09:00.002+02:00

Dupa ceva dronezone concluzionez ca betonul armat este ca o paine in care a fost infipt un carnat. Trebuie turnata coca peste carnat si tinuta intr-o forma gen cofraj. Dupa ce se intareste devine calda si buna. Si dupa ceva timp devine foarte tare. Dar nu rezista prea bine la intindere, caz in care toata intinderea e preluata direct de carnat. Care are un palier lung de curgere, putandu-se deforma fara numar din cauza intestinului de porc din care e facut. Si in plus se poate considera un tot unitar acest ansamblu carnat-paine.

Si o alta idee fantasmagorica a fost sa ma bazez pe faptul ca avem card reader si deci n-o sa am nevoie de cablu de date pentru telefon. Uitasem posibilitatea ca respectivul card reader sa nu mai fie operational la momentul la care-mi trebuie mie functional. Se pare ca va trebui sa mai astept pana sa cuceresc lumea de pe mobil intr-un mod eficient. Totusi sunt foarte mandru de noua achizitie si ma uimeste nivelul la care a ajuns tehnologia. Nu ma pot decat gandi ca pe un calculator oarecum apropiat ca specificatii (cu procesor mai slab insa, la doar 300 mhz) acum ani buni reuseam sa joc quake3 fara probleme. Si acum acelasi quake3 e oferit complet gratuit sub forma de pseudoabandonware pe quakelive.com la care as face de-a dreptul reclama.

!RECLAMA! E prea belea quakelive.com. Se instaleaza ca plugin de firefox/opera/iexplore si contine absolut toate setarile. Complet gratuit si cu sistem de prieteni este absolut fantastic. Pe mine sincer m-a cam dat pe spate. Pana nu de mult aveam o parere foarte proasta despre jocurile de browser si oamenii care sunt dependenti de ele. Dar chestia asta realmente mi-a spulberat aceste idei. E simplu, e eficient, si in afara unor mici tentative de a manca mai multe resurse este absolut genial. Si la asta pot adauga faptul ca se joaca chiar la un nivel foarte competitiv. Suficient de competitiv incat sa ma faca sa blestem shotgunul ala nenorocit pe care-l urasc din tot sufletul. (asa de necivilizata mi se pare ca arma...) Recomand calduros si ma gasiti cu userul mshzor. (!RECLAMA A LUAT SFARSIT!)

Azi am fost la acupuncturist sa vad ce pot face cu durerile de cap. Si se pare ca medicina alternativa chiar functioneaza. Dat fiind faptul ca nu m-a mai durut capul de cateva zile. Si ca in ultimele 2 saptamani nu m-a durut de cat de vreo 3-4 ori capul (cam de fiecare data cand am scris pe blog ca ma doare capul, ca il folosesc ca reper si jurnal interactiv). Mi se pare intrigant cum vorbeam cu medicul despre ideea ca exista meserii care nu au moarte. Si m-a lovit ideea, poate totusi medicina are moarte. Poate odata cu progresul stiintei, vom evolua dincolo de nevoia de a ne carpi organismele cu metode rudimentare. Poate prin nanotehnologie doar vom ajunge sa facem un vaccin cand ne nastem, si apoi roboteii se vor ocupa de toate problemele. Da, poate n-am mai fi strict umani, dar ce frumos ar fi sa nu mai ai niciodata nevoie de medicamente, de operatii, de internari si niciodata sa nu-ti mai fie rau fara sa stii ca nu poti face nimic sa se opreasca. Totusi am o vaga impresie ca magnatii corporatiilor internationale de medicamente s-ar opune drastic acestor schimbari majore in tehnologie. Si pana nu schimbam si mentalitatea oamenilor, pana nu schimbam capitalismul din noi, goana dupa avere si bogatii materiale, probabil nu vom ajunge nicaieri departe. Si zicand asta ma uit cum tocmai mi-am schimbat telefonul si-mi dau singur in cap cu perceptiile si ideile. Traiesc in dileme interne. Nu mananc carne sa nu ranesc nimic ce se misca, dar cu toate astea cand vad cate un gandac in casa simt nevoia sa-l omor mai repede decat sa-l salvez din viata asta cruda populata cu oameni carora nu le plac gandacii si care sunt inarmati cu papuci (oamenii nu gandacii). Incerc sa inteleg pe toata lumea fara sa judec, dar ajung sa dau calificative denigrante din cauza egoului. Incurajez oamenii sa vada peste problemele proprii si sa-si ierte semenii, dar cu toate astea refuz sa trec cu vederea greseli ale altora. Probabil starea asta imi genereaza o confuzie generala. Probabil nu este un lucru bun sa traiesc intr-o astfel de confuzie generala. Probabil imi face rau si-mi dauneaza pe termen lung. Probabil face ca orice rationament produs sa fie dubitabil. Probabil nu este deloc bine.

Asa ca de anul asta mi-am propus sa reintru pe fagasul oamenilor care mananca carne. Macar cat sa pot sa-mi vad mai bine de organism. Minte sanatoasa in corp sanatos? Macar minte diareeioasa in corp sanatos.

Fac iu ashol

2010-01-04T15:10:00.002+02:00

Primu post de pe mobil momentan la 15 cm de calculator. Inca mi se pare stranie tastatura dar merge chiar bine. Ma declar fericit momentan :D

Si iarasi ma doare capul

2010-01-02T18:47:00.003+02:00

Prima durere de cap pe anul asta.

Tampla stanga usor pulsatila, cu mici perioade de oscilatie puternica, si mai mari perioade de praguri constante.

Prima data pe anul asta cand merg in zig zag fara sa vreau asta si fara sa ma feresc de lunetisti imaginari.

Prima data cand imi sustin capul cu mana ca sa fiu sigur ca nu cade.

Prima data pe anul asta cand imi doresc sa experimentez viata pe alta planeta.

Prima data pe anul asta cand ma gandesc cu groaza cate proiecte ar fi trebuit sa fac in vacanta asta scurta si mizera.

Prima data cand ma gandesc ca poate ar fi bine sa ma indragostesc si anul asta.

Prima data cand am impresia ca maine va fi o zi mai oribila decat azi.

Se anunta un an bun totusi, din moment ce abia in a doua zi am avut prima durere de cap.

You're one ugly ...

2010-01-02T13:30:00.002+02:00

Visul de azi noapte din care tocmai m-am trezit este cu adevarat incetosant.

Totul incepe normal, cu casa lui cip unde reparam impreuna o motocicleta. Si pe urma ma intreaba de ce nu dau o tura cu ea. Ii zic ca inca n-am permis si poate fi riscant, asa ca ma intreaba cum exact am ajuns la el cu propria-mi motocicleta. Raman putin surprins si dau sa intreb un muncitor care facea ceva la casa lui cip (o extensie cred) daca a vazut pe ce am venit. Mi se zice ca pe o motocicleta. Ma duc in curte si vad motocicleta cu pricina. Un fireblade 600 sclipitor de galben. Dubios imi zic, si cip imi aminteste ca ieri am visat ca intarziam la un seminar de beton, si ca poate ar trebui sa ma duc inspre scoala, iar razvan care a aparut de nicaieri conchide. Zis si facut ma urc pe fireblade si pornesc spre casa. Cu mari emotii intrucat chiar nu stiam sa merg pe ea. Si ma impiedic de cateva ori incercand sa merg in linie dreapta, dar reusesc cumva sa orbecai pana la prima benzinarie. Unde opresc sa imi iau macar o haina de piele sa-mi fie protejata epiderma de sosea si camioane. Si nu gasesc, dar gasesc pe andu si pe hristo la benzinarie. Care ambii vor sa-mi vada bestia mecanica. Dupa ce le fac un mic tur si mai descopar si eu chestii (respectiv ca avea exact 598 cmc si 3 valve per cilindru in loc de 4, de unde am tras concluzia ca-i o generatie mai veche), le urez un drum bun si ma urnesc spre bucuresti. Evident dupa cativa metri accelerez cam brutal si ma trezesc pe contrasens la peste 240 km/h cu un camion la cativa metri. Ma trezesc speriat acasa. Si ma ridic din pat si constat deloc surprins ca e alt vis. Dar asta-i partial lucid, intrucat stiu ca visez si ca ceea ce fac nu este tocmai normal. Reperul folosit pentru a identifica starea de visare era oglinda. In care apaream ca o combinatie de schwartzenegger cu un tip din metal gear solid. Zicand asta intru pe yahoo si primesc un link de la sorin, cu un trailer la avp in care un grup de marini se luptau cu un predator. Si ce chestie, ma prinde asa de tare trailerul incat intru din plin in atmosfera, pana ma trezesc de-a dreptul in trailer, printre marini. Si organizam o aparare impotriva vanatorului spatial impreuna cu ana si prietenul ei adi.

Apararea presupunea si o evacuare in masa si in scaun, care odata demarata trebuia supravegheata. Asa ca patrulam pe niste schele atasate de complexul militar, urmarind cu interes orizontul sa vad daca vad vreun predator prin zona. Si evident ca vad unul, si-mi propun sa-l prind. Asa ca o contactez prin radio pe ana si-i zic sa vina cu atv-ul (un atv care arata ca un lunar landing rover) inspre complexul celalalt, si ne intalnim la poarta. Intre timp apare predatorul si incearca sa ma dea jos cu spear gunul. Sarind ca un cangur schizofrenic evit strategic tepele si reusesc sa-i trag cateva focuri in piept. Pare sa fie impins de aceste gloante si sa cada de pe consola pe care era. Ma duc sa verific, respirand din greu sub harnasamentul de soldat spatial (tin minte ca-mi cam incomoda gatul platosa din kevlar ranforsat (sau ce naiba era), si constat ca in jos nu se vedea nimic, caci era o patura deasa de fum si ceata. De indata ce ma uit in jos insa, aud gandacul in spatele meu cu speargunul incarcat, si ma impinge cu cateva sulite suficient cat sa cad in gol. Ultimul gand inainte sa imi rup coloana de o stanca iesita in relief a fost ca n-am apucat sa omor bestia, si deci oamenii pe care-i protejam sunt inca in pericol. Partea mai dubioasa urmeaza imediat dupa ce intru in alta lume, si vad cum predatorul statea pe aceeasi consola uitandu-se la mine cum cad, iar in spatele lui apare andreea cu un minigun cam cat o zi de post, si il dezmembreaza aruncandu-l din nou in golul in care tocmai cazusem.

Perspectiva se schimba subit si ma trezesc acasa in fata calculatorului. Care intamplator era langa consola respectiva de pe care avusese loc teribilul asalt. Si deloc surprinzator, aud tipete de predator de pe cladirile invecinate. Si destul de speriat de imprejurari ma duc in balcon sa caut o arma improvizata ceva. Si ma uit inspre parapet si vad cum urca un predator foarte sucarit spre mine. Asa ca i-am dat cu un ciocan in cap, si m-am trezit.

Si trezit eram la parinti in casa. Semn ca iar dormeam si iar visam. Si suna soneria si erau sorin si vali. Cu vali zicandu-mi ca nu pare sa fie vreun predator sau vreun pericol de predator prin zona. Si pe urma suna soneria si apare si gipsi cu un minigun cat o zi de post, si-mi zice ca totusi este un predator prin zona. Moment la care vali ia acelasi ciocan (care in visul din vis il aruncasem in capul predatorului), si se duce zbierand spre geam, si sare.

Ma trezesc confuz si in realitatea actuala. Suspect, inca n-am avut un cosmar autentic. Inca aspir la unul...

Pajte Fericit

2010-01-01T19:16:00.003+02:00

A mai trecut un an. Anul trecut pe vremea asta pendulam in a deschide mizeria asta si a nu face asta. Am ales s-o deschid si odata cu ea sa arunc in univers toate gandurile dubioase care ma incearca mai mult sau mai putin atunci cand ma incearca. Nu am prea reusit. Rezolutia de anul trecut era 1280x1024, rezolutia de anul asta a fost 1680x1050. Este totusi un progres in ambele directii. Un progres al lungimii. Un progres al stiintei insasi. O fapta demna de amintit in autobiografia ce o vor scrie urmasii mei in timp ce inca voi trai, nefiind capabil sa mai fac eu aceasta actiune delicata.

A mai trecut un an in care am realizat mai mult sau mai putin ce mi-am propus.
Nu am cucerit lumea. Dar m-am mai apropiat putin de acest scop.
Vine un an ce-mi sufla in ceafa cu licenta, mastere, angajari, si de ce nu, maturizare fortata. Viitorul este insa luminos, sau cel putin asa-mi place sa cred. Chiar si-n bezna absoluta voi aprinde torta interioara (aia care cred ca am inghitit-o cand eram mic). Si pe urma voi aprinde si nvg si totul se va vedea clar.
Si astfel o sa pasc fericit pe campurile electrice ale vazduhului incetosat.

Anul a inceput bine, cu un vis care cuprindea atat spasme interioare (revelion facut in timpul dialogului cu un negustor ambulant ocult de paine care cerea pe o paine un obiect inzestrat cu puteri magice), spasme exterioare (o ora la facultate intr-o locatie total necunoscuta, cu un sistem de scari care cel mai probabil era proiectat de Escher, si acasa cu un sistem de lifturi in care ar fi incaput doar ceva de dimensiunile unei papusi barbie), cat si emotii interioare (iar am visat ca eram indragostit, iar era o persoana necunoscuta, cu care facusem cunostiinta in vis - sunt curios daca acea persoana exista si in alt colt de lume a avut acel vis si se intreaba in clipa asta aceeasi chestie, dar la cum ma cunosc era indragostire unilaterala din partea mea -), si emotii exterioare (violenta impotriva unei forte oculte de tip gargui daca nu ma insel, amintirile din partea aia de vis sunt foarte straniu legate intre ele, adica aproape deloc). Per total un vis sublim de lung si amplu, pe care nu mi-l propun sa-l detaliez decat pe viu, datorita multiplelor elemente distinctive si decorative. Pot preciza ca numarul persoanelor cunoscute aparute in vis era de peste 25 insa. Epicos putin spus.

Si inca un lucru de care-s tare mandru, am intrat in noul an fara durere de cap. Sunt intreg in mod suspect. De peste o saptamana nu m-a durut capul. Poate chiar exista sanse sa fiu intreg si sanatos. Intr-un mod absolut cretin si stupid parca am pierdut un prieten cu durerile astea de cap. Caci ma obisnuisem cu ideea ca le voi avea pana imi explodeaza universul in interiorul craniului. Dar e bine, e chiar bine si ma bucur sincer. Prefer sa vad cum explodeaza universul in exteriorul capului fara sa ma doara nimic.

Si in alta dezordine totala de idei, sunt chiar in tratative serioase cu senatul din creier pentru a negocia o posibila reasociere cu carnea. Fara sa fi suferit nicio problema serioasa din acest motiv, dar pentru motivul limitarii performantelor fizice in decoruri verticale. Gen munti. Tratativele sunt deja de peste o luna pe masa. Sa vedem ce va iesi cu ele...

Si pot sa mai adaug ca am uitat cu desavarsire sa mai postez ceva aseara sa fac fix 100 posturi intr-un an. Dar nu asta e important acuma, important e sa la multi ani. Si la multe treburi, ganduri si sentimente frumoase.

E na na na na eeee E na na na na nooo

2009-12-31T15:49:00.002+02:00

Da, sunt bestial. Foarte bestial. Mai bestial ca o bestie izvorata din imaginatia bolnava a distinsului domn lovecraft. Dar in acelasi timp mai uman prin gandurile ce-mi vin legate de bestia din mine. Oi fi eu bestial dar nu sunt suficient de bestial sa-mi las in urma mostenirea ancestrala umana si sa ignor empatia si constiinta. Si astfel ajung in situatii ambigue in care stau in pat si pendulez intre realitate si vis, intre real si imaginar. Si realizez ca nu gasesc granita. Si ca realul nu este altceva decat un produs al imaginatiei. Si in orice moment ma pot trezi atacat de unicorni salbatici si printese cu puteri magice. Dar nu ma trezesc si dorm in continuare. Si visez in continuare ca-s pilot de vanatoare pe propria-mi nava spatiala. Si ca adorm in vis si visez ca-s pilot comercial pe pamant acum cativa zeci de ani. Si tehnologia nu-mi permite sa ies din triunghiul bermudelor fara ajutoare. Si bermudele ma omoara caci ma strang tare. Si-mi taie circulatia in picioare. Si nu mai pot alerga, si ma prabusesc cu avionul. Si ma trezesc speriat in propria-mi incapere din nava spatiala. Si realizez ca a fost doar un vis. Pana cand andu intra in incapere trantind-o de perete, si spunandu-mi ca suntem atacati si ca trebuie sa actionam acum. Acum este totusi prea tarziu, si constat ca suntem pe cale sa murim cu totii. Si ma trezesc. Si e dubios de devreme si n-am nimic important de facut azi.

Poate ar trebuit sa fac la proiecte. La oricare din proiecte. Dar n-am facut nimic. Si nici nu ma pot simti vinovat, vacanta e vacanta. Vom intra in branza imediat cum incepe scoala. Ce rost are sa ne agitam acuma? Un student agitat in vacanta e ca un pensionar agitat in tramvai. Nu mai gasesc exact logica acestei alegorii dar sunt convins ca exista una.

Zen sa fim, caci vine un nou an. Si sa ne tinem bine caci am facut manevra strategica pentru a-mi pregati cucerirea lumii. Respectiv voi putea de acum sa scriu din pat direct pe blog sperabil. Inca n-am testat riguros solutia, dar in teorie suna bine si promitator. Daca va reusi, blogosfera va vi cotropita de forte dincolo de imaginatia celui care a scos numele asta hidos (blogosfera). Toate gandurile fantomatice eliptice si sinusoidal-malefice se vor rasfrange asupra acestui blog ca un centaur in calduri pe o caprioara prinsa intr-o capcana de urs. Lumea nu mai are scapare, poate anul 2009 mi-a scapat, dar nu se va mai intampla. Si pentru ca toti isi propun rezolutii de anul nou, eu imi propun rezolutia 1680x1050. Si sa cuceresc lumea. Iar. Toata lumea. Si s-o fac regat. Si am s-o si fac.

Don't be silly shake your willy

2009-12-29T01:36:00.002+02:00

Consumul excesiv de dronezone dauneaza. Dar moderatia este pentru fatalai, asa ca am abordat solutia barbateasca de a face supradoza de muzica spatiala.

Lumanarile pulseaza tragic in camera invadata de intuneric. Niciun zgomot nu patrunde in cetatea mea spatiala. Tot ce zboara se afla la sol. Tot ce inoata e in acvariu. Nu se misca nimic decat flacara in bataia spiritului meu. Si se zbate neincetat de ore bune, in speranta ca mintea mi se va calma, si ca pacea va domni peste ea. Si cu toate astea spera in zadar caci din link in link dau de alta idee, si la fiecare melodie mintea merge mai departe, calcand cu bocancii imaginatiei peste campul nefertil al logicii, si decoland cu mirosul de scortisoara prizat din parfum in speranta evadarii campului gravitational constient.

Nu-mi place sa ma prabusesc pe insule pustii. Sa vad cum viata nu mai are sens si sunt ultimul membru al umanitatii fara posibilitatea sa-mi contactez semenii. Din cate stiu poate-s ultimul de felul meu. Poate trebuie sa-mi reconfigurez etica pentru a supravietui. Poate nu trebuia sa mananc acel iaurt. Poate tocmai mi-am semnat condamnarea la moarte a celui mai bun prieten. Poate tocmai era sa dau foc la casa. Poate totusi nu am facut nimic rau. Dar in alta dimensiune asta poate fi fatal. Nu pot stii niciodata cat de complicata e viata pana nu te decizi sa te indepartezi de ea. Si sa o privesti de pe alta planeta incercand sa intelegi ce se intampla in spatele fiecarui gest si fiecarei priviri scapate aparent dezorganizat.
Oamenii sunt fiinte complexe. Au o parte reala si o parte imaginara. Modulul lor nu stiu insa cum se calculeaza. O fi constant pentru o mai buna repartizare a mintii universale in noosfera.

Cred ca am redescoperit din valorile traditionale in seara asta. Si dronezoneul are o buna parte din vina. Cuplat cu flacarile polarizate ale binelui si raului din preajma lampii cu lava, mi-am redescoperit valentele oculte. Da, poate nu mai pot prelua controlul asupra energiei pure, poate nu mai am mana suficienta, poate nu mai am nici karma chiar pozitiva, dar mai am spiritul suficient de calm pentru a analiza asta. Si suficient de calm pentru a observa cum lumina lumanarii imi cauzeaza niste reflexii stranii printre firele de par de pe mana, cauzand mici distorsiuni in modul de percepere a membrului. Ma incearca un sentiment tare ciudat. Parca tocmai as fi meditat, asa-mi simt corpul. Oarecum incetinit dar foarte precis in miscari. Mintea insa imi cam zboara in toate partile. De parca gandurile au incercat sa faca o mica excursie, s-au urcat toate in acelasi autobuz, dar odata aflate la obiectiv, s-au imprastiat in toate zarile cautand altceva nou si unic de vazut. Si cu o miscare strategica se tin indepedente, urmarindu-si fiecare calea fara sa se intersecteze. Nici tentativa de vectorizare n-a avut acelasi randament. Dar cumva gandurile acuma s-au lovit de ventilator cu putere si refuza sa se intersecteze. Ma trezesc pe o insula pustie, pe o statie spatiala privind din hublou, in masina noaptea incercand sa fac o depasire riscanta, afara in frig si ploaie, inauntru langa soba uitandu-ma cum vantul bate nemilos zapada din copacii golasi, la curmatura privind cerul, la cabana omu in ceata cautand calea de intors acasa. Si cu toate astea sunt tot acasa in fata calculatorului, penduland ce am de facut maine si ce am de renegociat maine cu propria-mi minte.

Ma trezesc de la o vreme cu dureri de cap. Somnul imi face rau. Visele imi fac rau. Simpla prezenta in alta stare constienta imi dauneaza realitatii. Visez frumos. Chiar si cand am visat ca ma prabuseam cu avionul, mi s-a parut un vis frumos, pentru ca de bine de rau zburam. Cu sau fara avion, zburam. Si zborul e linistitor...

Amurg de craciun imperial

2009-12-26T18:23:00.003+02:00

Fapta a fost comisa din nou.

Cel mai straniu ajun de craciun de pana acum experimentat de mine a fost cel in care toata noaptea ne-am jucat twilight cu baietii. De departe cel mai straniu. Un sentiment foarte dubios sa cuceresti universul cand jumate de planeta se asteapta sa intre pe horn sau teava caloriferului un pedofil supraponderal cu un fetish ciudat pentru reni. Si mai ciudat daca in timp ce joci respectiva prostie epicoasa asculti cantece de craciun. Si chiar mai ciudat daca la un moment dat realizezi ca prin teava caloriferului ar fi cam straniu sa apara un mos. Al naibii spirit de craciun n-a vrut sa-si faca aparitia. Si cu toate asta tre sa laud ideea lui croissant, aceea de a lua expansionul pentru amurgul imperial, prin care jocul chiar devine mai intens si mai violent. Mult mai distractiv asa.

Totusi am simtit pana la urma spiritul de craciun. Degeaba l-am cautat in casa, in magazine sau pe strazi, pana la urma l-am gasit cu chiu cu vai in aeroport cand imi asteptam fratele. Atatea priviri calde care asteptau cu nerabdare intoarcerea celor dragi ca imediat la intersectia privirilor cu acestia sa se umple de lacrimi m-a cam afectat. Pot sa zic ca am dat si o lacrima de anticipatie (desi slabe sanse sa recunosc asta pe viu vreodata), dar a disparut cand m-a sunat fratimiu ca mai dureaza ca exista o problema cu un bagaj. Frumos la aeroport de sarbatori, chiar se simtea ceva in aer, o exaltare si o bucurie autentica in privirile tuturor. Cald si pufos, un sentiment bun cand astepti o ruda plecata departe.

Nu pot sa zic ca sunt mare fan al acestor sarbatori, caci niciodata n-am inteles cate sunt. Sau de ce sunt mai multe. Pot spune insa ca-mi place iarna. Imi place zapada. Imi place caldura din case care intra in contrast direct cu frigul de afara. Si imi place ca devine pustiu tot orasul de sarbatori. Rar cate un om sau o masina. Frumos si calduros. Cand se mocirleste totul insa nu-mi mai place. Mocirla nu ma atrage intr-un mod deosebit. Semn ca nu sunt porc. Si mi-as fi dorit sa fiu. Si nu pentru un orgasm de peste 40 de minute ci pentru capacitatea de a fi nesimtit. Bine, sincer sa fiu sper ca nu sunt nesimtit, desi poate cateodata sunt. Dar daca as fi fost nesimtit as fi fost porc, si deci implicit mi-ar fi placut mocirla. Hm, logica intra intr-un cerc aici. Dar daca n-ar fi fost nu s-ar fi povestit.

Imi place sa cred ca poate totusi oamenii sunt buni. Sarbatori fericiti in concluzie.

PS: multumiri mamei lui croissant pentru cozonaci si cornurile care ne-au tinut in viata in timpul amurgului imperial. Si respecte pentru cat de bune au fost :D

Si din nou ma doare capul

2009-12-24T02:39:00.003+02:00

Stii ca esti putin psihopat cand iti schimbi tastatura logitech cu una trust doar pentru a mai face putina liniste in camera. Mult mai silentioasa, singurul criteriu dupa care am ales o astfel de tastatura din selgros. Totusi pare apta, si ce-i cel mai important, e silentioasa. Deja orice altceva devine irelevant.

Si din nou ma doare capul. De data asta mai de devreme. Si nu poate fi de la tensiune, ca eram foarte relaxat. Si nici de la vin ca nu apucasem sa beau decat o gura. O fi de aglomeratie de oameni si spirite. O fi de la vreme. O fi de la mers pe afara cu fesul mai mult sau mai putin nu pe cap. O fi de la faptul ca am schimbat tastatura. O fi de la sangele de urs (care e o posirca si n-o recomand nimanui, feriti-va de urs ca de magarus). Sau o fi de la incercarile de impacare a caprei cu varza. Care de cele mai multe ori nu prea reuseste, si singurul rezultat fiind un stres in plus. Dar cred ca nu-mi mai pasa. Incerc sa ma autoindoctrinez ca nu-mi mai pasa. Si poate asa-mi va trece capul. Refuz sa mai iau vreun medicament momentan, ca risc sa nu mai am nicio sansa de izbanda cand ma doare cu adevarat tare capul. Dar de fapt ma cam doare tare si acum. Sunt tare tentat. Dar ma voi abtine. Si puterea-mi va creste. Si timpul se va dilata. Si capul meu va exploda. Si noi cote voi atinge, un alt colt de univers vor explora. Asta-mi place cand ma doare capul, simt nevoia sa ma uit pe geam. Si cand ma uit pe geam ma uit la cer. Si cand ma uit la cer incep sa trec de el, sa ma indepartez din ce in ce mai repede. Vad stelele cum devin mai stralucitoare pe masura ce parasesc atmosfera, pe urma vad planetele din sistemul solar, si soarele, si cate o cometa, o statie spatiala. Si mai departe si mai departe si accelerez pana nu mai vad nimic, pana cand toate stelele se pierd in zare si devine totul de un mare negru. Si inchid ochii si adorm. Ma bulverseaza stelele. Si intrebarile fantastice. Si lesbienele. Alea tinere. Si frumoase.

Am citit zilele trecute pe un blog pe care sincer sa fiu n-am mai reusit sa-mi dau seama cum am ajuns (din link in facebook in link in friend in link in link) in care fosta colega de liceu categorisea femeile in functie de raportul frumusete/inteligenta. Si mi se pare ciudat totusi, ca inca n-am intalnit o femeie genuin urata. Da, poate foarte neingrijita, si eventual cu mustata, dar pana la urma gusturile nu se discuta, si se stie ca noi, ca specie masculina, suntem suficienti de disperati incat sa cotarcim cam orice merge pe doua picioare (eventual, unii fac rabat si la asta). In ochii lor ceea ce mie mi s-ar parea urat devine frumusete pura. Nu pot sa nu aduc aici in discutie emisiunile de pe discovery cu feederi, oamenii care-si hranesc nevestele pana depasesc 200 de kg doar ca sa aiba ce sa imbratiseze mai mult (la asemenea masa, cred ca se poate vorbi deja despre bean-bag-uri umane). Da, nu reusesc exact sa inteleg ce le place la o masa imensa de grasime, dar inteleg ideea ca au fetishul lor propriu si personal. Cum si eu am un fetish cu clementine.

Tare mult imi place tastatura asta, chiar e mult mai silentioasa, si-mi pot auzi mai bine gandurile si iarbadelamaie din difuzoare. Care canta totusi o adevarata pornografie muzicala. O desfranare acustica. O sodomizare placuta a urechii.

Si in alta ordine de idei am revazut un film foarte fain aseara (sau azi dimineata, le cam incurc), respectiv street fighter. Cu van damme. Si kylie minogue. Care-i simpatica precum o clementina. Pasiunea asta cu clementine cred ca incepe sa scape de sub control, ar trebui sa mananc niste clementine sa-mi reglez aceste porniri. Ca verb nu stiu inca in ce context sa folosesc a clementi. As asocia in mod obisnuit asta cu a indulci intr-un mod simpatic si adorabil, cum ar fi "te-as clementi nitel". Nu stiu daca clementinele au vreo legatura cu clementa. Sau cu clemele. Poate sunt o forma de clementa gastronomica. Sau un fel de cleme pentru pacate, pentru a le stopa din fasa, clementizandu-te. Ceva suna putred, si nu pot fi clementinele, ca sunt prea bune sa putrezeasca. Mai putin in selgros din pacate. Ca altfel acuma as fi avut atat mainile cat si gura ocupate. Cu clementine. Oh draga mea, oh draga mea clementina. Te-ai pierdut si te-ai dus pentru totdeauna, oh draga mea, clementina. Am cunoscut o fata clementina. Foarte simpatica fata de altfel. Cred ca d-aia i-au pus parintii numele. Sincer sa fiu pana n-am aflat ce-s clementinele, n-am inteles numele ei. Nici de unde vine, nici cum sa-i zic intr-o forma prescurtata. Acuma am aflat, ma simt mai inteligent, si desi nu mai este de actualitate, important e ca mi-au fost descoperite clementinele, si ca pot manca din ele intr-o voiosie. ho ho ho.

Daca as fi crestin pur, as putea ura in clipa asta, fiind decembrie 24, un craciun fericit tuturor. Dar nu sunt crestin pur, asa ca urez sarbatori fericite. Care de altfel n-am inteles niciodata care sunt sarbatorile. Bun avem craciunul, si mai e un sfantul stefan parca imediat dupa revelion, despre care n-am idee cine mai stie (in afara de stefani si stefane). Exista alte sarbatori crestine in aceasta perioada despre care eu nu stiu si care nu apar in calendarul parintilor? Sarbatoare fericita ce-are? E prea scurt, nu include revelionul? Revelionul e o sarbatoare in sine? Sarbatoresti ca ai mai supravietuit un an fara sa fii un mutant in urma unui razboi nuclear? Sau sarbatoresti faptul ca s-a terminat luna decembrie. Si deci nu mai are nimeni vreun motiv sa te colinde. Dar ma insel amarnic, caci exista chestii gen sorcova, care n-am inteles exact ce ar trebui sa reprezinte, si nici de ce rimeaza asa de bine cu morcova. Legatura dintre cele doua pare buna insa, ambele sunt ... cu un v in interior. Si ambele te ajuta sa vezi mai bine. Cat timp nu te intalnesti cu o pocnitoare in ochi in timp ce sorcovesti. Sorcovim-as singur. In cap sa-mi treaca.

Ma deprima craciunul. Cand ma gandesc la craciun nu ma gandesc automat la un pom impodobit sau la cozonaci, mie-mi zboara mintea la lego in primul rand (parintii s-ar putea sa fie de vina pentru asta, caci de craciun nu imi doream vreodata altceva, orice alta jucarie n-avea niciun sens), si in al doilea rand la o statistica pe care o citisem pe un ziar, ca-n luna decembrie sunt cele mai multe sinucideri. E perioada in care invariabil daca n-ai pe nimeni special te simti groaznic de singur, si realizezi ca intri intr-un nou an de viata fara cineva special alaturi. In oras ma deprima si modul in care se asterne zapada. E minunat cand ninge, ca se face liniste. Stau mai multi oameni in casa, pe sosele e mai putina agitatie pentru ca se sperie putin soferii ca pot patina, si in plus, zapada mai are si formidabila capacitate de a mai infunda din sunete. Se mai amortizeaza astfel sunetul motoarelor, oamenilor grabiti, vorbelor aruncate aiurea, alarmelor si sirenelor, claxoanelor si ciocnirilor, certurile si cantcele. Totul devine mai frumos si mai linistit...

Imi place linistea...

Si iar ma doare capul

2009-12-22T02:42:00.002+02:00

Si pot sa ma uit in monitorul luminos ca-n soare sa-mi citesc viitorul. Si pot sa ascult cum corsten incearca sa-mi patrunda in maruntaie. Si pot sa-mi imaginez ca sunt facut din dragoste pura. Si pot sa cred ca sunt facut doar sa impart dragoste si bucurie. Si pot sa ma insel drastic si sa distrug planeta si sa ranesc mai multi oameni decat o bomba nucleara. Si pot sa joc cs toata noaptea sa-mi demonstrez ca inca mai stiu sa trag. Si pot sa-mi iau capete magistrale pe banda rulanta si sa nu inteleg nimic. Si cu toate asta iar ma doare capul. Si ma simt nesigur pe propriul scaun. Si simt cum intreaga lume pulseaza putin pe masura ce privesc in intunericul din jur. Si pot sa cred ca maine va ninge epocal. Si pot sa fac golemi de zapada si sa le dau viata. Si pot sa le dau si darul vorbei. Si pot sa creez viata din nimic. Si pot s-o las sa evolueze, si golemii de zapada sa creasca. Si pot sa se inmulteasca. Si pot sa isi puna intrebari. Si isi gasesc raspunsuri. Si ni le impartasesc si noua. Si nu se incalzeste pana nu ne raspund la toate intrebarile. Si din esenta lor ne vom hrani noi existenta. Si din puritatea lor vor crea si ei la randul lor. Si ne vor depasi in numere. Si ne vor depasi in disciplina. Si va veni caldura si se vor topi toti. Si intreaga populatie se va fleoscai. Si fleoscaiala generalizata va cauza inundatii. Si canalele vor revarsa. Si proiectele noi nu le vom termina. Si in predari ne vom ingropa. Si soarta ne va rula. Si ca o tigare ne va fuma. Si soarta se va droga. Si cu noi va visa. Si departe va vizualiza. Si o noua era incepea. Si o era se sfarsea. Si tot n-am aflat ce ne apasa. Si nici ce ne indoia. Si nici ce ne flamba. Si nici ce ne voala. Si verificarea nu dadea. Si intregul univers colapsa. Si magazinul inchidea. Si la telefon nu raspundea. Si la padure iesea. Si un glont primea. Si roata derapa. Si stalpul ne imbratisa. Si airbagul se declansa. Si pieptul imi presa. Si fata mi-o strivea. Si ochiul din cap sarea. Si inima tresarea. Si uite asa se trezea. Si asa urat visa. Si un pas facea. Si in cap cadea. Si din nou se trezea. Un vis in vis avea. Si in pom infipt era. Si pe pom il durea. Si lacrima curgea. Si pasarea zbura. Si soarele apunea. Si el se culca. Si la somnul divin se intindea. Si margarina se intindea. Si cu paine o manca. Si nimic nu intelegea.

Am rupt norma

2009-12-22T02:26:00.003+02:00

Pana acum etalonul filmelor proaste era reprezentat de killer clowns from outer space.
In aceasta seara un nou prag a fost atins.

Nu stiu cum se face, dar desi am peste 100 de filme oarecum bune pe hard, ajung sa ma uit in rarele momente cand ma uit la filme, numai la filme fantastic de proaste.
In teorie nu aveam cum sa dau gres, combinatia de sf horror si john carpenter nu avea cum sa nu fie decent cel putin. Dar se pare ca m-am inselat. Teribil de rau inca.
E cu ice cube filmul. Asta poate spune multe, dat fiind faptul ca acest individ nu poate juca roluri cat de cat umane, trebuie sa fie doar tipul batut de soarta, intotdeauna rau dar cu o parte buna ce si-o va dezvalui doar unei gagici bune cu care se impusca. Chiar si coloana sonora a filmului e facuta de john carpenter. Un amestec dubios de tehno cu rock si cu cate o orga electronica in momentele de suspans maxim. Suspansul maxim insa nu trebuie sa induca in eroare totusi, dat fiind faptul ca traiesc zilnic mai mult suspans in momentele cand deschid geamul si constat ca nu se intampla nimic interesant afara.
Refuz sa mai arunc cu rahat in filmul asta, ca-i pacat de atata rahat. Macar filmul cu clovnii se vroia o tampenie, asta se vroia film horror serios, si pe chestia asta da magistral cu mucii-n fasole, dovedind inca o data ca nu-i bine sa faci scenarii pe wc.

Pot insa sa arunc putin cu rahat pe ideea ca fantomele pot muri daca le impusti sau dinamitezi. Da-o naibii de treaba. Adica....da-o naibii de treaba. Ceva imaterial moare de la explozii? Desigur, pentru ca totul se intampla pe marte. Si pe marte se stie ca fantomele sunt alergice la explozii.

Singura chestie din film care avea vreo noima era faptul ca rolul principal se droga constant. Asta poate explica multe. Chiar foarte multe.

Regret timpul pierdut cu acest film, mai ales pentru faptul ca m-a luat si durerea de cap. Atat de prost a fost. M-a dezamagit carpenter, acuma nu mai pot sa vad the thing fara sa imi amintesc de mizeria asta ordinara. Ghost of mars se cheama daca n-am mai precizat. Feriti-va de el ca de magarus, mai mult de atat nu pot face. Chiar si numele imi parea bun, ca-mi place inghetata mars. Odios. Oribil. Dezgustator. Bleh.

Amurg de iarna imperiala

2009-12-21T04:28:00.002+02:00

Acum mai putin de 24 de ore savarseam fapta.
Un alt meci de twilight a fost incheiat cu succes. De data aceasta insa lupta a fost mai crancena si mai stransa decat ma asteptam, si desi anticipasem victoria absoluta a lui vali, un val de uimire m-a cuprins cand intreaga flota mi-a fost distrusa printr-o decizie politica. Asta poate fi un semn ca nu trebuie sa ma bag vreodata in politica. O decizie de cateva secunde si un zar aruncat mai prost si sute si mii de oameni (sau ma rog, oameni-pesti ce naiba rasa jucam) au fost decimati si tipetele lor s-au rasfirat in bezna spatiului nesfarsit. Inca regret amarnic decizia ce am luat-o, si nepasarea aruncarii zarului in momentul respectiv. O manevra tragica cu un rezultat tragic.

Partea buna este ca jocul a fost chiar distractiv, si chiar nu m-a durut capul dupa ce l-am terminat. Partea proasta e ca m-a durut in timp ce-l jucam, caz in care nu aveam chiar o traictorie clara catre zar si deci nici vreo influenta asupra rezultatului.
Nu se poate demonstra empiric insa, in ciuda protestelor vehemente ale razvanului, ca am vreun control asupra zarului. Dar este foarte posibil sa am. Nimic nu este intamplator, si niciun zar nu este pur random. De fapt, nici nu cred ca exista intamplarea. Ideea de haos total nu-mi surade, pentru ca-mi da sentimentul de nesiguranta totala, conform careia poate sa-mi cada oricand o lustra in cap si sa pic. Ceea ce este total fals, intrucat sunt nemuritor si invincibil la varsta asta. Desi cateodata ma mai bate o durere de cap (aproximativ zilnic, o aproximare cruda si foarte foarte enervanta de altfel), global sunt invincibil, si reusesc sa-mi desfasor operatiuni cu tot cu dureri de cap. Si asta ma duce la ideea ca daca un zar il pot controla, de ce n-as putea controla si durerile de cap? Ar fi mult mai util si pana la urma mai benefic pentru omenire ca eu sa nu am dureri de cap. Si asta pentru ca atunci cand ma doare capul nu prea-mi vine sa fac ceva constructiv, sa dau vreun sfat constructiv, sau sa am rabdare sa explic ceva foarte riguros. Si deci omenirea pierde participarea mea activa in rezolvarea problemelor atunci cand ma doare capul.

De asta nu e bine sa ma doara capul.

Si in plus, chiar daca eu controlez vreun zar ocazional, il controlez doar pentru a-mi satisface pofta masculina de a ucide si domina, si nicidecum in scopuri malefice. Scriind asta incepe o durere de cap sa-mi apara in tampla stanga. Posibil sa fie ora de vina, dar si gradul de somnolenta indus de vizionarea desenului animat in care apare jordan numit gemul spatial. Un desen care induce ideea ca basketul se poate juca doar prin slamuri, si ca iepurii vor invinge intotdeauna extraterestrii cu intentii ostile si fara concepte clare de marketing si profit. Din tot ce era pe o alta planeta sa alegi o subspecie de desene animate pentru a completa un loc liber intr-un parc de distractii? Cine ar vrea sa vada extraterestrii desenati? Oricine-i poate desena si nu se poate identifica exact directia din care au venit. Domnul patron al echipei monstrilor ar trebui sa se reorienteze, eu as fi pornit o afacere cu import de pantofi sport (pentru ca am observat ca toti monstrii erau fascinati de pantofii sport ai lui jordan). Si o alta afacere cu vizite regulate pentru observarea extraterestriilor in mediul lor natural, numit si turism. Prost facut gramada, acesta vine si cu intentii ostile pe planeta, dand ordine si incercand sa ia sclavi. Ori se stie ca daca pamantul e cunoscut pentru ceva in univers, e cunoscut pentru democratia pur americana promovata pe toate fronturile. Asta reiese cel putin din toate filme cu invadatori facute vreodata. Da, nimeni nu vrea sa fie sclav, mai ales o tara care a avut aproape 50% din populatie sclavi in ultimii 300 de ani. Clar ei nu vor sa mai fie sclavi, vreodata. Si nici albii care erau proprietari de sclavi nu vor sa fie sclavi, ca au vazut ca-i naspa. Dubioasa treaba, pe mine m-a cam pierdut filmul cand a aparut si bill murray in peisaj. Al carui singur rol era cel de prieten al producatorului. Daca nu aparea cred ca n-avea haz filmul. Sau desenul. Sau filmul animat. Ce-o fi.

PS: Am descoperit fructul meu favorit. Dupa mai bine de 22 de ani de cautari si incercari diverse, fostul fruct favorit (de fapt, nu era favorit, ca doar o singura data l-am mancat tehnic vorbind), marul total necopt si acru ca iadul, a fost detronat magistral miercurea trecuta de clementine. Mici dulci si adorabile (chiar si ca culoare, dat fiind faptul ca-mi place portocaliul) acestea mi-au cucerit papilele gustative mai repede decat a cucerit vali universul (circa 6 ore). Inca simt nevoia sa le multumesc adinei si mirelei pentru introducerea in viata mea lipsita de fructe a acestei chestiuni mici si delicioase. Cert e ca voi face excese, pe motivul ca-s al naibii de bune. Multumesc din nou.

E dumnezeu femeie?

2009-12-17T23:01:00.003+02:00

Ii dau dreptate anei, de fiecare data cand intarzie ma abordeaza personaje ciudate, si-mi dau o noua idee pe care s-o rumeg in cursul de metal.
Azi de exemplu am fost abordat de doua coreence foarte simpatice, care se straduiau intr-o romano-englezo-gestico-ceva sa imi explice ca au de promovat o religie, sau facut un proiect pentru scoala. Sincer sa fiu inca n-am inteles exact ce vroiau de la mine, dar m-a amuzat teribil ideea cu care veneau. Si mai ales m-a amuzat teribil surprinderea totala cand le-am zis ca stiu conceptul de elohim si dumnezeire la plural, dar pana sa intru in detalii danikene a aparut ana, si deci a trebuit sa tai conversatia din scurt. M-au si invitat la ele acasa sa discutam mai mult despre asta, dovedindu-mi din nou cat de sexi si cuceritor sunt fara sa inteleg mare lucru din ce zice cineva. De fapt, eu nu inteleg mare lucru din ce zice orice om, damite intr-o limba amestecata cu o pronuntie comica.

Totusi in pliantul care mi l-au dat coreencele romanizate, era pusa o intrebare, si tehnic vorbind, inca e pusa aceasta intrebare, caci fata de pliantele obisnuite care ajung aruncate in cel mai apropiat cos, asta a ajuns pe biroul meu. O intrebare dubioasa, care se regaseste si-n titlul acestei mici povestiri. Este dumnezeu femeie? Asta plecand de la simpla idee (din ce scrie in pliant) ca dumnezeu are un sex. Si ca a creat atat femeia cat si barbatul. Bine bine, dar tehnic vorbind a creat si hermafroditii, si oamenii cu doi cuci, si alte atrocitati regasite in "documentare" germane vazute in liceu. De ce n-ar fi dumnezeu o femeie cu 3 sani si un cuc? Daca femeie se numeste aia. Mi se pare dubioasa problema. Si chiar stupida. Daca ar fi sa aiba sex, sa zicem totusi ca ar fi femeie.
Si sa zicem ca ar arata bine. Ar fi chiar buna.
Imi place sa cred ca dumnezeu s-ar personifica intr-o femeie buna rau, pentru ca pana la urma, dumnezeu e bun, indiferent de sex, si deci daca e femeie e buna. Plecand de la aceasta ipoteza, si adaugand ipoteza ca ce-i frumos si lui dumnezeu ii place, trag concluzia ca nu numai dumnezeu e femeie, dar e si lesbiana. O lesbiana buna. Este stiut si faptul ca dumnezeu este omniprezent. Deci chiar si-n aceasta clipa, este langa mine. Ceea ce-mi explica ideea ca sunt bantuit de un cuplu lesbian.

Teribil asta, dumnezeu are sex. Da are sex, si parca era masculin si il chema atum. Si dupa ce s-a masturbat a ejaculat toate constelatiile, fecundand practic vidul, si dand viata universului altfel in repaos. Dar pe acelasi principiu poate atum era femeie, dar asta n-ar schimba chiar mult restul mitului. Poate doar cantitatea de constelatii.

Dar da, daca ar fi sa-mi imaginez un zeu suprem, ar fi sub forma unei femei, pentru ca femeile trebuie iubite. Desi ma doare capu si s-ar putea sa nu fiu tocmai coerent in aceasta idee, si nici sa acord vreo mare doza de sens acestor fraze. Asta-i pe post de disclaimer. Pe post cand nu-s reclame, ca-n rest ducem pionierul la ecluza, si coboram mosu-n beci, unde-i vin mult si bun, bun ca singural de la bunuri, aflate momentan in posesia unui vechi zeu, atat de vechi c-a facut mucegai si-a expirat, dupa care a urcat pe scara la ceruri de unde l-a luat elicopteru si l-a aruncat direct in canal. Unde sobolanii mutanti inca antreneaza testoasele mutante adolescentine. Ma intreb cand se va sfarsi antrenamentul cu ce va culmina. Poate renunta la carapace si ies si ei in oras. Sau ele ma rog, desi dilema sexului se aplica si la testoase.

Si in alta dezordine generalizata de idei, am luat oficial vacanta. Voi sarbatori cu o durere magistrala de cap, asta desi nu am stat la cursul datator de viata dupa moarte si formulare dupa termen, adica menejiment. Deci am mai eliminat o cauza a migrenelor, si se pare ca nu era menejimentul. La naiba, preferam sa injur materia asta si sa ma gandesc ca de la asta mi se trage. Sau macar sa mi se traga un glont in cap de la asta. Rog frumos. Astept provincia. Acasa. Cu paine si sare. Si niste vin cateodata. Dar numai cand afara este bolta instelata si strada uscata.

Ah.... AAAAhhh

2009-12-16T00:17:00.002+02:00

Gemetele unei femei intotdeauna fac dintr-o melodie buna, o melodie fantastica.

Ninsoarea asta-i prea frumoasa. M-am trezit dintr-un somn lung si agitat, cu vise progresiv dubioase, sa constat ca afara lumea se cufunda intr-o liniste zapezista. De fapt cred ca asta-mi place cel mai mult, linistea ce o asociez zapezii. Ma face sa fiu mai cald, mai calm, si mai pufos. Imi vine sa strang tare tare in brate pe cineva. Dar n-am pe cine. Asa ca ma strang singur in brate tare tare, pana constat ca de fapt n-am cum sa ma strang chiar in brate, ca nu simt alta caldura decat cea a propriul corp, si ma repliez pe alte cauze, gen imbratisarea planetei.

Si e bine sa imbratisezi planeta, sa-i simti caldura, sa crezi ca esti la fel de pufos ca un mare urs polar, sau ca un urs cartezian, in functie de derivata secunda a maresalului care marsaluieste pe campia electrica a cailor putere din motorul pe injectie cu vaccin antiaerian nedetectabil de radarele politiei asociate carosabilului umed si alunecos cu o vascozitate stranie si o sanie trasa de porci mistreti turbati in care merge un turc cu un turban mestecand guma turboreactor de pe vesela din bucatarie precum pasarea din desene statice si dinamice cu coeficienti globali nedefiniti de globul ocular care vede tot ce nu se vede cu ochiul liber sau incatusat intr-o puscarie de maxima securitate nationala si internationala ca teroristii care imprastie teroare ca un ventilator ventiland aerul rece ca briza marii care nu-i asa de neagra ca noaptea in absenta luminii care vrea sa fie incetinita dar sa nu aiba politisti morti ca-i are pe constiinta si se va sinucide de la atata stres ce ne mananca zilele si noptile ca-i mare pofticios si vrea si stafide peste gogosile ce le indruga tot ce misca-n lumea asta mica ca o furnica dar puternica precum un excavator din devizul general.

Lupta cu fiarele

2009-12-13T02:21:00.003+02:00

N-a fost chiar o lupta, a fost un fel de sotron pe timp indelungat. Si inca n-am predat tot proiectul, abia urmeaza o verificare, dar simt ca am terminat. E sentimentul de vacanta de vina. Si fulguiala linistitoare de azi. In alta ordine de idei se pare ca am racit. Si racit se pare ca nu ma doare capu. Ceea ce e un lucru nu numai bun, ci chiar fantastic. Prefer in orice zi sa-mi trag mucii pana-n adancul scoartei (sau pana dau de vreun balrog) decat sa ma doara capu fara niciun motiv. Pe de alta parte, nu este foarte sexi sa-ti curga mucii si nici vocea nu-mi mai permite sa cant. Ceea ce ma deprima, pentru ca-mi place tare mult sa cant. Chiar daca nu ma aude nimeni decat probabil vreun vecin care s-a spanzurat de atatea vocalize. Cateodata ma trezesc si dansand singur prin casa. Deobicei asta-i efectul muzicii disco in doze mai mari decat legale (cred ca am auzit de o lege care restrange piesele disco la maxim 2/zi ).

Dar nu asta e important acum, important e ca-mi curg mucii si ca sunt gata pentru verificarea de luni la fiare. Ceea ce ma bucura. Nu mai tare insa decat vestea ca seminaristul tine si cursuri de la anu. Am un mare respect pentru cum preda, si simt sincer ca este un profesor foarte valoros.

Si nici asta nu-i important acum. Important e ca afara a nins. Si asta inseamna ca incalzirea globala a dat-o in bara si deci ursii polari vor mai trai sa aiba aventuri cu pinguinele misandre. Si copii bastarzi care vor ajunge la gradini zoologice unde sa radem de ei ca sunt un hibrid imperfect, un exponent al unei povesti de dragoste dintr-o perioada imperfecta, intr-un loc imperfect, dar care cumva are multi prefecti. Mai mult ca prefecti chiar, daca este sa luam in socoteala si numarul de rame. Numarul mediu de rame per metru cub adica. Care este 2. Sunt in medie 2 rame per metru cub de pamant. Nu pamant de flori insa. Ala vine cu circa 1.56 rame per metru cub. Conform STAS R503/53 (cu R de la rama).
Mi se face somn. Si imi aduc aminte ca practic am uitat sa fac extrasul de laminate pe hartie. Eh, mai e timp si maine, sau recte azi mai tarziu.

Tare curios sunt ce o sa mai visez. Am visat ca eram calare pe un avion acum cateva zile. Si tare cretin era sentimentul din cauza lipsei controlului. Poate-i o analogie cu drumul in viata care in momentul de fata nu pare foarte mult sub influenta mea. Asta desi am destul de multa mana. Nu suficienta incat sa invat manualul de healeri intitulat bombastic flacara violet. Dar de fapt cred ca nu mana nu am suficienta pentru a invata asa ceva, ci rabdarea. Si infuzia de tehnica si bun simt ingineresc din ultima vreme. Ma indrept cu pasi inceti dar siguri spre un viitor de inginer inchis la minte. Ma tem de astfel de vremuri. Precum ma tem de faptul ca voi deveni imun la orice medicament de dureri de cap. Precum ma tem de mobila stranie lasata pe scara de un vecin. Mobila care in lipsa luminii si insotita de zgomote multidirectionale, are un aspect de xenomorf. Fantastic cum inca mi-e afectata mintea de acel film.

Si cu asta pot sa concluzionez ca nu-s vesel.

Mieeeeh

2009-12-10T12:57:00.002+02:00

Ma trezesc ca rupt din lume. Dureaza din ce in ce mai mult lupta cu mine sa ma dau jos din pat. Gasirea unei motivatii. Analizarea situatilor de eschivare posibila din aceasta activitate. Mai ales ca-n ultima vreme ma trezesc si cu cate o durere de cap. Mai mica sau mai mare, dupa vorba, dupa port. Port fara marinari din pacate, si vorba fara de pacate carnale. Imi distruge orice chef de viata o durere de cap. Smulge din mine orice picatura de bunavointa sau bucurie. Si intr-un final cand ajung in dus, imi trec prin cap mai multe ganduri decat picaturi de apa. De fapt nu-mi trec prin cap picaturile de apa, trec peste el sau pe el, niciodata chiar prin. Si in astfel de momente regret ca n-am o secretara careia sa-i dictez din dus ce sa scrie, poate chiar pe acest blog. O declaratie de intentie cu privire la soarta omenirii, o scrisoare de dragoste neadresata unei persoane speciale, un biletel de amenintare legat de o caramida pentru zmeul din praslea. Sa stie de la mine ca nu voi tolera astfel de actiuni la mine-n regat, si ca s-a mai schimbat tehnica si sunt inarmat. Inarmat si pufos. Pufos dar periculos.

Si asta ma readuce la problema principala ce ma roade. Daca ma doare capul tocmai pentru ca sunt pufos? Tocmai pentru ca simt nevoia sa imbratisez planeta, sau mai degraba doar o persoana mai speciala pentru mine? Tinand cont de argumentul varatec, adica de asta-vara, cand orice durere de cap imi trecea instant cand o vedeam sau vorbeam cu EA, cred ca-i singurul argument ramas in picioare. Ma doare capul ca-s prea pufos. Simt nevoia sa daruiesc prea multa energie, si cand nu am in ce directie s-o daruiesc, refuleaza in interior si imi explodeaza capul. Ma enerveaza teribil ideea ca ma poate afecta in asa hal un asemenea mic neajuns. Si prin mic incerc sa-mi inspir mie ca e mic, pentru ca mie mi se pare a fi sursa si destinatia vietii. Ce poate fi mai presus de o iubire pura? De un sentiment autentic de apartenenta si intelegere reciproca la un nivel ce depaseste cuvintele sau gesturile. Aspir catre asa ceva, si imi place sa cred ca aspira catre mine asa ceva. Altfel ma tem ca doar se vor inrautati durerile de cap. Si poate cel mai agasant din ecuatia asta, devin imun si la nurofen. Nu-mi place sa cred ca sunt asa de romantic, si nu-mi place sa ma duc la scoala ca sa am de unde sa ma intorc. Imi plac povestile de dragoste si mi-ar placea sa vad un film la care sa-mi dea o lacrima de emotie si nu de ras. Simt in mine cand vrea organismul sa lase libera o lacrima. Si cred ca-mi pot si provoca singur o lacrimare, daca ma stradui foarte foarte tare. Tin minte ca am incercat asta in liceu sub forma unei provocari. Si eram cat p-aci sa reusesc, dar ma tot bufnea rasul si imi pierdeam credibilitatea. Caut inca un film care sa ma lase masca de emotie. Am gasit Joongchun total intamplator, si mi s-a parut glorios de epic. Era exact ce cautam, un film fantasy care sa se centreze in jurul dragostei, si sa polarizeze intreg universul in jurul acestui concept magic. Mai caut filme precum asta, pe cat posibil chiar mai romantice. Imi place tragedia. Tragedia cred ca-i forma adevarata de manifestare a acestui sentiment, si nu sfarsitul fericit. Ma intristeaza teribil aceasta idee si cu toate asta ma face sa zambesc in interior, gandindu-ma la un viitor mai pufos si mai vesel. Chiar daca va fi umbrit cateodata de tragedii. Si The Fountain mi-a placut foarte mult din aceasta cauza. Nimic nu-ti da mai bine sentimentul de iubire decat pierderea lui.

Dar noi sa fim sanatosi, ca intre timp trebuie sa plec la scoala voios si epic, si sa ma pregatesc de o noua zi in care mintea ma va indura artilerie metalifera.

PS: Am inceput mega-blogul comun, ajutorul meu in cucerirea lumii, de fapt ajutoarele, si acum voi deversa idei random si pe
http://neproductiv.blogspot.com
Merita aruncat o privire inainte sa loveasca rahatul ventilatorul si lumea sa sucombe subit.

Scortisoara si usturoi

2009-12-06T00:48:00.002+02:00

Un remediu interesant al problemelor cotidiene legate de armarea grinzilor si stalpilor in general. In alte situatii cele doua se pot folosi pentru a nu te ploua. Pentru ca toata lumea stie ca intre doua nu te ploua. Dar ce te faci daca te ploua si te uda? Macar cresti daca te uda, dar depinde cine te uda. Daca te uda vecina vesnic suparata s-ar putea sa-ti induca aceeasi stare. Stare de existenta, sau stare de stare. Precum baietii de baieti. Care cumva nu provin din fete, ci din alti baieti precum numele imi inspira. Si pe urma imi expira ca violeaza legile fundamentale de inmultire si impartire. Impartire cu rest. Dar n-am rest, ca l-am dat pe tot la paine pe sacose. Sacose deloc ecologice, provenite din petrol. Care petrol putea foarte bine sa-mi alimenteze bolidul din parcare. Care parcare nu este atat de mare precum ar trebui sa fie. Si care bolid nu-i chiar bolid precum as vrea sa fie. Nimic nu este precum as fi vrut sa fie. Mai putin o singura chestie vitala si de importanta capitala pentru vitalitatea importantei vitale din casa, mirosul de scortisoara omniprezent. Desi intre timp l-am poluat cu ceva usturoi, pentru care imi pare sincer rau, inca se resimte si ajunge pana la creierul meu.

Concluzia e simpla, ar trebui sa fierb mai des vin. Si ca sa nu fiu incoerent si sa fac si reclama gratuita, pot recomanda pentru fiert vinul babanu. Cel mai ieftin si cel mai demigroaznic, dar fiert chiar merge foarte foarte fin. Sau era de vina pasiunea pe care am investit-o in timp ce descantam oala cu polonicul. Ce-i drept cu mana nu stau chiar rau in ultimele zile. Ma simt foarte in forta si gata de actiune magica. Desi nu-mi vine s-o vars in orice actiune inutila. Dar nu asta era relevant in cazul vinului. Ideea este ca e bun vinul fiert. Preferabil cu cat mai multi oameni.

Sa fiu la moda si sa nu pic in pacat prin absenta din lumea modei, voi preciza cate ceva despre democratie. Da, ma duc la vot.

Sunt insa mai la moda intr-un tricou de cocalar gasit in dulap. Cu care mi-e rusine sa ies din casa, desi sunt mai sexi ca un varcolac spanzurat cu elasticul de la chiloti. Chilotii cui? Chilotii unui dansator erotic cu probleme stomacale care se teme de apa. Nu stomacul se teme de apa. Pentru ca n-ar avea cum sa se teama de apa, oricum apa va intra in el pentru a tine omul cu respectivul stomac in viata. Dar ce fel de viata are un stomac de nu vede niciodata lumina zilei, sau daca o vede este in risc de a muri foarte foarte rapid odata cu proprietarul? Ce fel de soarta are un stomac al unui impatimit de mancaruri iuti si combinatii stranii si periculoase de mancaruri. Si prin asta ma simt vizat. De un lunetist. Care da vize. Pe pasapoarte. Care nu sunt de actualitate in tarile apropiate, precum si-n marea uniune europeana.

Inca nu am gasit mult-cautatul-dar-nu-pe-okazii-pentru-ca-nu-mi-place-sa-caut-pe-okazii odorizant auto cu aroma de scortisoara. Si nici gelul de dus cu acelasi sindrom. Sindromul scortisoarei multiple. Incep sa cred ca scopul vietii ar fi sa transform tot ce ma inconjoara, inclusiv sacul de carne din jurul meu (denumit popular corp) intr-o mare prajitura. Si cred ca in sine motivul e simplu si deloc egoist (desi imi plac mult prajiturile). Respectiv pot generaliza (in general e distractiv sa generalizezi, desi cateodata generalizarea o mai poate da in bara intr-un mod general, dar doar daca nu esti general, care in general n-o dau in bara) ca orice om iubeste prajiturile. Si cu cat mai multe prajituri in jurul nostru, cu atat suntem mai fericiti. Si deci vreau sa fac lumea un loc mai bun si mai frumos, sau macar mai frumos mirositor. Votati-ma si promit sa fac tara nu numai regat, ci regat al prajiturilor. Ar fi un adevarat taram de basm, si ca nu este, ca prin peisaje deja putem rivaliza geniul disney din anii 50 incoace, dar mirosul ar fi critic imbunatatit. Doar ma gandesc cat de frumos ar fi ca un rahat de caine in care calci pe strada sa miroasa a prajituri si nu a rahat de caine. Bine, ideal ar fi sa nu fie acolo. Rahatul nu cainele. Desi preferabil si cainele. Singura parte proasta la prajituri este faptul ca nu poate fi folosit ca material de constructie. Dar daca stau sa ma gandesc mai bine, o prajitura mai veche se intareste pana la stadiul de "n-o pot manca, e beton!". Poate, doar poate, ar putea fi o descoperire epocala aici. O descoperire pentru care vrajitoarea din hansal si gretal (evitare strategica a drepturilor de autor) m-ar putea da in judecata si sa breveteze ea ideea: prajiturile ca material de constructie. Cu armaturi din jeleuri, pentru ca rezista bine la intindere. Declaratie de intentie: voi face un turn de birouri P+100 in bucuresti din prajituri. Si daca trebuie vreodata demolata, cunosc indivizi care mananca orice-i dulce. Inclusiv individul subsemnat. Sau suprasemnat. Unde ma semnez pe chestia asta?

Sexi ca un varcolac spanzurat cu elasticul de la chiloti

2009-11-30T18:15:00.002+02:00

Mi-am facut niste poze foarte sexi la creierul meu foarte sexos de altfel si el. Concluzia grav eronata este ca sunt normal conform medicului neurolog care a supravegheat operatiunea prin care capul meu a fost introdus intr-un magnet imens de 1.5 Tesla. Si da, i-am citit si brosura tehnica si modul de functionare, ca un adevarat inginer pe cale de devenire (sau mpi = maine-poimaine inginer), si mi-a placut foarte mult ideea ca-i racit acest magnet cu heliu lichid, care-i la o temperatura chiar mai mica decat azotul lichid.

Imi place sa cred ca nu-s normal, indiferent de cat de sexi sunt circumvolutiunile de pe al meu creieras mic si simpatic. Ca altfel nu au nicio explicatie durerile de cap. Sunt ca un film horror prost in care nu ajungi niciodata sa afli cine omora si de ce. Bine, poate nu are o cauza fizica, si este doar o expulzare a energiei negative ce altfel nu prea o las sa iasa din mine. Asta ar fi trist, mai ales pentru ca nu as alege vreodata sa devin violent in viata reala doar pentru a scapa de durerile de cap. Prefer sa sufar eu si nu orice alta entitate din univers. Da-o naibii, pana la urma sunt doar niste dureri de cap, nu e sfarsitul universului. Si ce daca ma concentrez mai greu si imi adun mai greu puterile de a avea rabdare cand ma doare capul? Cu timpul poate invat sa ma descurc. Sa ma bata pe mine universul? Niciodata! Si daca asta inseamna razboi total de anduranta voi rezista pana la sfarsit. Doar dureri de cap poate sa-mi dea? Hai ca pot mai mult!

Si cu toate astea urasc durerile de cap.

Si popcornul cu aroma de branza si miros de ciorapi scosi din uz dupa o tura agresiva de munte si tavaliti prin guano defecat de lilieci batuti cu bata de baseball dupa fiecare masa si spalati pe dinti cu chilotii unui sumoist.

Miercuri iar vorbesc cu un neurolog. Ceva trebuie sa fie la fundul acestei probleme. Voi ajunge la fundul acestei probleme si daca este langa uranus!

Ba da!

2009-11-24T23:29:00.003+02:00

Nu-mi place sa aud ca tara se duce de rapa. Ca degeaba votam ca mai bine ne anulam votul. Ca mai bine votez un cactus (totusi imi place inca ideea de a vota un cactus). Ca mai bine plec din tara pe vecie. Mie imi place tara asta. Si-mi place ca totusi se misca lucrurile in directia buna. Foarte foarte incet si timid, dar tot se misca. Si e bine! Macar optimisti sa fim, chiar daca lucrurile nu stau stralucit. Suntem totusi in plina criza sau recesiune economica (nu m-am prins care-i diferenta si in care exact suntem si noi, cert e ca n-am bani de jaguar xfr din bursa, deci tind sa cred ca totusi nu suntem in boom economic, mai degraba in kaboom economic), e normal sa fie mai infect pe aici pe acolo. Dar totusi nu inteleg de ce sa-ti anulezi votul. De sa votezi oameni imaginari, sau pe tine insuti, sau pe toti. Singurul nostru drept in democratia asta si-l aruncam pe geam. Pentru a demonstra caracter sau vointa individuala. Da domne, le-am tras-o, m-am votat singur, acuma sigur o sa se oftice! Logic fail.

Nu sustin ca am ales chiar tocmai pe unu care va ajunge foarte departe in ierarhie (l-am votat pe remus, pentru simplu fapt ca-mi place ce vorbeste, si ca pare chiar uman, fata de rosii sau lamai cum foarte inteligent au fost prezentati candidatii in exitpollurile neoficiale dinainte de inchiderea urnelor), dar macar am votat pe unul chiar real. Mi-ar placea sa cred ca peste vreo 15 ani imi va intoarce favorul, cand voi candida si eu la cotroceni. Singura diferenta e ca imediat as face referendum propunand sa transform pseudo-democratia asta in regat. Ca eu vreau sa fiu rege, nu presedinte. Si cred ca publicul ar fi de acord cu un nou rege mihai. Promit sa fiu un rege bun si marinimos. Dar si nemilos cu cei ce incalca legea. Si as face ilegale popcornurile cu branza, si jeleurile facute din vaci (macar sa stiu ca daca tot imi fac de cap cu jeleuri, sunt artificiale pana la capat). Si de asemenea as ridica o cetate in bucuresti. O cetate trebuie sa recunoastem ca lipseste total din peisajul multicultural din capitala. O cetate epica, medievalo-tehnologica, construita in cel mai pur spirit m-tron si blacktron. Completa cu navetele spatiale aferente. Un adevarat tribut adus dacilor de odinioara, in forma neo-retro-lego-inspired-moonbase.
Promit sa fiu un rege bun. Mostenitorii mei nu garantez, asa ca poate ca ultima actiune voi instaura din nou democratia cand voi fi pe patul de moarte.

Ceea ce imi aminteste ca poate zilele astea-mi incerc din nou soarta, sau de fapt, incerc sa-mi aflu soarta, ducandu-ma iar spre un neurolog si sperabil obtinand o trimitere spre un rmn. Ceva trebuie sa fie in craniul meu, ca altfel nu-mi explic migrenele epice ce-mi tot dau tarcoale. Sper la un scenariu mega futurist, de genul sa gaseasca cineva ceva total inexplicabil, gen un aparat dintr-un material necunoscut, care sa-mi permita sa comunic cu o rasa inteligenta. Sau inca un organ bonus, sau o placa metalica, sau ceva comic, gen o lingura. M-as plictisi teribil sa aflu ca de fapt am sinuzita (desi sunt ferm convins 100% ca n-am asa ceva si ca este imposibil improbabil si de cacat sa am asa ceva). Vreau un scenariu fatalist epic si fantastic. Vreau ceva mai mult decat ceva banal. Vreau sa mor cu stil !

Cum am inceput sa-mi fac griji si sa urasc bomba

2009-11-16T23:43:00.002+02:00

Azi am savarsit o premiera istorica.
Dupa lupte seculare pentru a ma da jos din pat (motivatia lipsind de cele mai multe ori pentru aceasta activitate, azi era prezenta din cauza predarii partiale) am ajuns in dus. Din dus inevitabil a trebuit sa execut manevra de a iesi din baie spre hol. Unde invariabil e mai frig. Si deodata mi-a venit ideea geniala. De ce n-as folosi feonul? Acest dispozitiv minune care nu l-am mai folosit de cand aveam plete? Si l-am folosit. Si practic in premiera sunt posibil singurul om de pe planeta care si-a uscat parul de pe maini cu feonul. Si picioarele. Si pieptul. Si spatele. Si chiar si fata. Nu-i nimic mai incantator decat un jet de aer cald in fata de dimineata. E ca si cum briza unei insule tropicale se abate asupra mea si-mi arata misterele ei erotice.

Si a fost bine. Recomand tuturor o uscare rapida si placuta. Si nu recomand iesirea direct afara pe balcon din dus, dezbracat. Intrucat desi poate e placut pentru vecini si fanele care sunt adunate jos cu pancarde si imi striga numele nonstop, poate fi un soc termic infect. Poate d-aia am un junghi intercostal de cateva zile. A naibii faima.

Caracter, number one, barosan barosan

2009-11-15T00:26:00.004+02:00

Ce poate fi dubios la faptul ca dau faruri loganului parcat in timp ce intru in parcare cu mondeoul parintilor? Ma simteam de parca se uita la mine gelos. Si cu toate astea era cuminte si rabdator, asteptand momentul in care o sa-i dau cheie din nou, sa-mi arate tot ce poate.

De cand sunt mic mi-am imaginat ca masinile nu-s doar niste bestii mecanice lipsite de sentimente, ci au personalitate. Si mai ales, au si o expresie a unei fetze, conturata de grila radiatorului si faruri (din cauza similitudinii cu un aspect umanoid). Si in continuare mi se pare ca asta le defineste o buna parte din comportamentul rutier. Loganul imi pare usor indraznet. Are un fel de expresie de tanar licean gata sa se arunce in lupta cu tot ce poate, desi se vede pe fata lui ca inca e tanar si necizelat in multe privinte. Ironic sau nu se potriveste la fix cu motorul pe benzina cu care e dotat. Care reactioneaza spontan si sprinten, desi nu trage fantastic, si devine chiar aspru la turatii inalte. Mondeoul mi-a parut din prima ca fiind genul feminin cumva. Nu-mi pare foarte masculin in expresie. E civilizat si decent, dar pastreaza putin mister, in genul unei doamne respectabile care tocmai a divortat si are o perspectiva mai larga asupra vietii.
Trabantelul nu am putut sa nu-l asociez unui copil vesnic tanar. Care desi moare de batranete si ii se opreste din cand in cand inima, el tot copil este prin atitudine. Vesnic jucaus si pus pe prostii. Cel mai mult imi placea ca impartea zambete cam peste tot pe unde treceam cu el. Ceea ce poate nu ma facea foarte cool, ca se stie ca trebuie sa imparti numai urlete de teroare ca sa fii cool. Dar ma facea sa ma simt foarte bine stiind ca poate tocmai am binedispus pe cineva.

Ca sa nu fie o discutie trilaterala, pot adauga ca passatul mi s-a parut intotdeauna capul de familie vesnic corect si fara simtul umorului. Golful un adolescent cu probleme de adaptare dupa ce a fost crescut sa poarte tot timpul numai costum. Si camioanele roman le-am asociat constant unui om posomorat care parca sufera din ce in ce mai grav pe masura ce se apropie de pensie. Sau este deja la pensie.

Poate e cliseica aceasta descriere, dar trebuia sa scot din mine untul, dupa ce simt ca am inselat loganul cu amanta sefului (mondeo-ul). Si cel mai rau, inca ma gandesc la amanta ca fiind o foarte buna partida. Si stiu ca va mai trece ceva timp pana voi fi intim iar cu ea. Dar sunt tanar, mai bine-mi gasesc ceva mai bun de facut (gen proiectul la metal).

Si sa nu uit, o precizare de maxim interes pentru viitorul umanitatii:
Ma doare iar capul.

Si o precizare de minim interes pentru viitorul umanitatii:
S-a descoperit apa pe luna. Cum pot demonstra ca e a mea? Trebuie sa-mi gasesc un avocat bun. Si poate teoria care am auzit-o azi conform careia luna a fost caminul omenirii pana cand a inceput isi piarda din capacitatea de sustinere a vietii, obligand omenirea sa migreze spre pamant pentru a evita distrugerea si anihilarea totala probabil cauzata de un razboi intern cum s-a dovedit in multe randuri, tendintele sinucigase ale oamenilor fiind bine documentate de-a lungul timpului daca stam sa ne gandim, si astfel infirmand orice teorie creationista si/sau evolutionista sau chiar danikiena care sustinea ca omenirea de fapt se tragea de pe planeta care ar fi fost odata intre pamant si marte, unde acuma este o centura de asteroizi, o teorie atat de absurda incat am iubit-o cand am auzit-o prima data prin liceu, perioada cand de altfel am observat ca am tendinta de a face paranteze foarte foarte lungi care tind sa-si piarda sensul si astfel orice coerenta, de altfel o perioada foarte buna pentru evolutie proprie pe plan spiritual, dat fiind faptul ca atunci am meditat prima oara, si chiar si ultima oara, desi cele doua ocazii nu coincid, si de fiecare data mi-a placut la nebunie dar n-am mai avut rabdare sa incerc foarte des, ceea ce ma face sa ma intreb daca n-ar trebui sa incerc din nou zilele astea profitand de singuratatea in care ma aflu, eventual inchizandu-ma intr-un fel de cochilie sociala pentru a evita orice sursa de poluare externa si poate astfel de ajung la o intelegere mai profunda a mea, intelegere care nu prea are sens in contextul in care ascult michael jackson in timp ce scriu textul asta si-mi vine sa izbucnesc in dans, ceea ce n-am mai facut de ceva vreme, desi imi place foarte mult sa fac, si cateodata ma face sa regret ca nu bantui prin cluburi in lipsa unui anturaj dornic de asa ceva, anturaj care probabil s-ar simti destul de prost in momentul in care eu as incepe sa dansez, dat fiind faptul ca nu este foarte cool sa dansezi, toti oamenii care se duc in cluburi agitandu-se cat mai putin, pentru a fi cool, si in plus, cine mai danseaza pe disco daca stau bine sa ma gandesc, are o baza reala.

Foarte posibil fraza de mai sus este cea mai incoerenta chestie produsa vreodata de mine.

Arghh i be looking for some big booty!

2009-11-12T23:55:00.003+02:00

Odata cu lasarea serii m-a luat o durere de cap epocala, ca intotdeauna dupa cursul de menejment. Asta a fost insa mai epicoasa decat alte dureri de cap atomice, respectiv fiind insotita si de o oarecare instabilitate fizica. Inca am dubii daca pot sta cum trebuie in picioare. Cred ca de vina este magicianul, piratul, si dragonul de lego de pe birou. Se aglomereaza biroul cu lucruri mai nostalgice decat un batran nostalgic. Batran diferit de magicianul care-l am si la avatar. Si care acum manuieste strasnic o katana.

Iubesc lego. Intotdeauna l-am iubit. Si nu actiunea de a construi in sine o iubesc asa de mult, precum puterea care o are asupra mea. Imi induce un fel de transa care ma duce cu gandul spre aventuri din ce in ce mai dubioase si lipsite de semnificatie fizica (precum eurocodul), si plonjand din vehicul in vehicul (coeficienti pentru eurocod) ajung in lumi fantastice (plaje de valori stranii).

M-a batut rau gandul zilele astea sa-mi indeplinesc un vis din copilarie, respectiv visul de a avea o corabie de pirati. Cea mai mare disponibila respectiv. Si am fost foarte foarte aproape de punctul de convingere totala, de la care nu mai era cale de intoarcere, si ma procopseam cu o corabie pe birou. Si probabil in clipa asta as fi tras cu tunurile in sticla de suc de pe birou. Dar m-am razgandit dupa o discutie cu fratele meu. Discutie in care am realizat ca are dreptate, corabia din copilarie nu va fi niciodata atat de misto si de geniala precum imi imaginez (fata de masina tehnic din '90, care azi am descoperit ca avea cutie de viteze, fiind deci MULT mai misto decat imi inchipuiam) si mai ales precum imi imaginam la varste cuprinse intre 6 si 15 ani. Sau 16, desi la punctul ala de cotitura am luat-o pe alta cale, si am cam abandonat piratii in ansamblu. Sigur, este foarte misto corabia aia, dar nu este asa de misto precum as vrea eu sa fie. N-are atatea chestii mobile, nu are omuletii aia care-i vroiam eu, care toti zambeau si pareau inocenti (desi erau pirati), fata de astia din ziua de azi, care au expresii agresive pe figura.

Ceasul de la subbrat a atins 38 de grade, s-ar putea sa delirez un pic. Si poate mai ciudat de atat tocmai am adaugat o pisica pe post de prieten in facebook.
Eu mi-am dorit ca animal de casa un dragon. Un dragon inteligent si malefic. Care sa asculte orbeste doar de vorba mea, si deci sa se supuna legilor roboticii ale lui Asimov (probabil printre putinii oameni ale caror nume au aparut cu litera mare aici). Ar fi interesant ca mijloc de transport. Cam nasol cu spatiul de locuit si convietuirea, in schimb as salva o avere din factura de incalzire. E dragon, bineinteles ca are aruncator de flacari oral. Si nu prea vad cum m-as descurca din simplul fapt al cantitatii imense de hrana si fecale care ar fi necesare/inevitabile. Cu toate asta sper ca as fi un parinte bun pentru el. Nu i-am gasit inca un nume. Cum nu l-am gasit nici pe el. Probabil un nume absolut straniu fara vocale ar fi bun pentru un dragon. Un nume gen "trstsntttdn" sau "mplctssctrbl", sau de ce nu chiar "cdmmc". Sau o litera greceasca. Gen csi.

Ma bucur ca am dragon, si sunt nostalgic ca nu ma mai pot juca cu lego la fel ca inainte. Si acum ca am si creierul usor ars de la atata statica si rezistenta, mai ca abordez altfel o problema de lego (problema de lego fiind deobicei gasirea unei solutii constructive de rigidizare sau de ancorare a unor piese foarte departate).

Asadar si prin urmare, greci ne-au batut pe mare. Si nu-mi voi lua corabie din acest motiv, desi tare-mi vine sa le dau o lectie despre maiestrie maritima.
In alta ordine de idei, ceva incearca sa-mi iasa din craniu.
Si in aceeasi ordine de idei, cred ca incearca folosind o secure.
O secure foarte boanta.
Dar insistenta.

Si pe final as putea preciza ca am nevoie disperata de un masaj, intrucat imi scade mobilitatea pe zi ce trece, si ma doare spatele in acelasi loc de circa 2 saptamani. Acelasi loc fiind aproximativ blocat in functie de miscari si pulsatia aleatoare a muschiului din zona.

Si o alta precizare vitala pentru supravietuirea umanitatii, imi plac foarte mult fetele care se imbraca in latex/piele. Desi nu-s de acord in mare cu macelarirea animalelor pentru a le purta ca imbracaminte. O mare dilema morala se naste din asta. Dar ce misto pot sa arate fetele in asa ceva. Si nu, nu-s fan bdsm, desi sunt destul de masochist din multe puncte de vedere. Foarte multe puncte de vedere. Atat de multe ca aproape contureaza un obiect multidimensional. Care n-are niciun sens daca stau bine sa ma gandesc. Un plan oricum formeaza ca sigur sunt 3 puncte. Al patrulea nu stiu daca verifica insa, si deci formeaza o piramida. Cu al cincilea deja ma pierd in idei.

Fascinatia verde

2009-11-05T22:20:00.004+02:00

Imi place verdele. Imi place lampa cu ceara lichefiata. Imi da un sentiment mixt pornografico-inocent de fascinatie bolnava. Un fel de curiozitate stiintifica chimica profund combinata cu necunoscutul ocult ascuns in curbele random ale lava lampului. Am inteles ca este un mod foarte performant pentru modelarea functiei de random complet in programare. Si ca se poate implementa foarte greu datorita caracteristicilor foarte dubioase dupa care se formeaza pungile respective de ceara fierbinte. Tare ma bucur ca am gasit bec ca sa-mi fac lampa functionala din nou. Nu-mi mai vine pe chestia asta sa aprind lumini sau lumanari in casa. Lumina verde alternanta liber imi da o stare vibrant-linistitoare. Mai ales daca o combin cu o muzica mai dubioasa, gen remixul din sunetele desenului alice in wonderland (pentru care ii multumesc din nou adinei, ca altfel nu ar fi ajuns la urechile mele aceasta piesa fenomenala de down-chill-electro). Mai dubios este efectul combinat cu biosphere, aceasta imbinare a elementelor oculte auditiv-vizuala avand efecte usor halucinogene. Simt cum imi pierd tangenta cu lumea prin asemenea melanj de experiente audio-video.

Am avut un vis foarte lung si foarte explicit despre goana in viteza spre ceva. Nu stiu insa spre ce ma grabeam. Cert e ca schimbam vehiculele ca pe ciorapi (chiar mai des daca stau sa ma gandesc). Visul incepe oarecum normal, cu mine in pat, proaspat trezit si gata de o noua aventura in dimensiunea alternativa in care mi se desfasoara toate visele (presupun ca-i aceeasi dimensiune alternativa de fiecare data, dat fiind faptul ca e o realitate auto-conturata si vag controlata). Dupa trezire constat ca a venit fratimiu acasa, si nu singur ci cu un fel de pisica. Cu care incep sa ma joc sa aud cum toarce. Pe masura ce toarce incepe sa se transforme violent in alta stare existentiala, nu inainte insa de a se agata temeinic cu o gheara de mine (m-am trezit fara zgarieturi insa). Coltii ii erau mici si bonti, deci presupun ca era o pisica tanara. Dupa cateva spasme devine un fel de caine combinat cu chupacapra din imortalizarile artistilor de la discovery. Care creatura era de altfel la fel de jucausa, si torcea si asta. Si a mai tors ce a mai tors si a inceput iar sa intre in spasme si sa creasca exponential in dimensiuni. Pana ce s-a transformat intr-un timp foarte scurt intr-o motocicleta. Si torsul a devenit un tors agale de motor in 2 timpi puturos la turatii joase. Ciudat mi-am zis in vis, si am incercat sa mangai motocicleta sa vad daca toarce mai tare. Si surprinzator sau nu, mi-am dat seama ca nu avea motor, avea doar un fel de rezervor de combustibil mai mare si mai pufos (adica acoperit cu un strat de piele sau ceva de genul). Ignorand asta am zis sa scot pisica/cainele/hibridul/motocicleta la o plimbare. Cu fratimiu in spate, si parintii in mondeo ca sa ne supravegheze am pornit pe strazi. Era noapte afara. Si un drum de munte de peste 2000 m inaltime. Vantul batea rece in fata, casca nu aveam, ochelari nu aveam pe nas. Cu toate asta tin minte ca vedeam foarte bine. Chiar atat de bine incat reuseam sa disting forme de creaturi ciudate pe trotuar in loc de oameni. Da, era trotuar pe drumul alpin. Nu stiu exact cine ar alege sa mearga pe munti pe un trotuar, dar ignorand asta a trebuit sa ma gandesc ca poate raman fara benzina. Si am oprit la o benzinarie. Prilej cu care am infipt benzina in rezevor, uitandu-ma surprins din nou ca nu exista motor. Apoi am teoretizat cu vanzatorul de la benzinarie si cu fratimiu ca daca suna ca un motor in 2 timpi ar avea nevoie si de ulei de amestec, ca la trabant. Si m-am dus catre ceea ce parea a fi o pompa de uleiuri de motor. Pompa care avea 10 tipuri diferite de ulei, dar niciunul de amestec. Dupa indelungi conversatii cu mine insumi, m-am decis sa pun un ulei care aparuse din neant langa pompa intr-un mic recipient de plastic. Turnand uleiul in rezervor, motocicleta a inceput sa intre in spasme, si a sucombat practic intr-un fel de implozie. Deloc surprins de idee, fratimiu s-a dus sa-si ia un suc din benzinarie. Eu intre timp am intrat in mondeo si vroiam sa-l conduc. Si am trecut la manevrarea lui din spate. Actionand pedalele cu puterea mintii, intrucat altfel nu ajungeam la ele. La volan si schimbator ajungeam vag peste scaunul si tetiera din fata. Apoi am plecat pe un drum gen autostrada pana spre o destinatie necunoscuta. Dupa ceva timp de agonie din cauza pozitiei total defavorabile pe care o detineam conducand masina, am ajuns intr-un mic orasel cu specific mediteranean (stradute mici si stramte, case intortocheate, dealuri si alternante mari de altitudine). Orasul era absolut pustiu dar cumva ma simteam urmarit. Am iesit din masina si era frig. M-am trezit dezvelit cu ceasul sunand ca un schizofrenic intr-un atac de epilepsie.

Mazga verde inca se freaca pasional intre proprile-i manifestatii. Biosphere inca rasuna in difuzoare. Azi toata ziua am fost un pic dezorientat. Un pic ametit. Culminand la pranz cu o ameteala generala de peste 5 minute in care aveam dubii daca pot avea incredere in picioare. Nu am cazut si nici nu aveam de gand sa fac asta, dar sentimentul a fost cam cretin. Poate ldd are dreptate si creste ceva in mine. Poate mazga verde imi aminteste de acel ceva ce e in mine si vrea sa iasa. De cand m-am ras in cap simt ca parca pielea nu-mi ajunge. Ca parca ceva din mine a mai crescut in timp ce ma radeam in cap.

Miroase a frig. Miroase a craciun. A frig stabil si bucuros. A sentimente pasnice si lipsa managementului din viata mea.

Ar trebui sa-mi fac propria televiziune. Si sa candidez ca presedinte. Sunt curios daca m-ar vota cineva.

AAaaaaaaaaah

2009-11-03T22:06:00.002+02:00

N-am nimic de declarat important pentru umanitate, dar ma simt obligat sa dau linkul asta:

http://weebls-stuff.com/toons/aaaaaaaaaaaaahaha/

Liniste deplina. Liniste divina.

2009-10-25T23:15:00.003+02:00

Imi place linistea. Imi place asa de mult ca ajung sa fac unele lucruri astfel incat sa-mi dobandesc mai multa liniste. Acum am parte de liniste. Poate nu totala, intrucat tastele se izbesc violent de degetele mele si de carcasa de plastic de dedesubt, astfel incat se cam sparge linistea mormantala ce se instaurase adineauri. Dar tot e liniste. Am aprins si o lumanare parfumata, sa-mi lumineze casa si sufletul. Si nu are ca efect nici iluminatul, nici parfumatul, ci din contra, ma face sa orbesc, fiind constant atras de flacara. Pana si mana imi zboara catre lumanarea ce sta nestingherita vertical. Nicio miscare nu o tulbura. Niciun gand nu o macina. Doar arde incet si sigur, tintind drept in sus, spre univers.

Imi place sa ma joc cu focul. Lumanarea asta dandu-mi o stare de liniste sufleteasca. Parca-mi impune o ordine in gandire si-n desfasurarea actiunilor. Impune un respect si un anumit ritm de viata. Arde agale, nu se grabeste.

Am visat ca eram pe o planeta indepartata. Si era liniste si acolo. Se vedea cerul cu o bolta mai instelata decat cred ca am vazut-o vreodata pe pamant. Era frumos. Si pe urma s-a declansat atacul invadatorilor, si linistea a fost ucisa violent de zgomotul nemilos al masinii de razboi. Si alergam, si trageam, si fugeam pentru propria viata prin transee, luptandu-ma cu ceea ce pareau a fi o imbinare de protosi cu xenomorfi. Si intr-un final am ajuns la o naveta, si am putut scapa din infern spre o destinatie mai frumoasa. Si pe drum am adormit. Si m-am trezit langa fratimiu undeva intr-un orasel mic cu influente germane. Si eram agitat. Si flacara tocmai a pulsat mai violent (de la lumanarea din stanga mea). O fi vreun semn ca este vreun spirit pe aproape ce doreste a fi hranit. Imi pare rau, in clipa de fata eu ma hranesc cu spiritele din jur, nu pot sa hranesc spirite la randu-mi cand ma hranesc.
Si intr-un final am ajuns intr-un hotel, acelasi hotel in care acum cateva saptamani am visat ca ma jucam fotbal cu tata cu un sconcs pe post de minge. Si acum trebuia sa asasinam pe cineva. Si mi-era frica. Imi tremura mana. Tin minte ca ma uitam in oglinda si imi ziceam ca nu pot face asta. Nu pot lua alta viata de om. Si a venit tinta. Si m-am lasat la pamant. Si m-am lovit de pamant. Si m-am trezit in viata reala. Si nu omorasem pe nimeni. Si nici nu am de gand.

Inca imi face cu ochiul flacara asta. Vad ca n-o deranjeaza nici daca trec cu mana razant. Isi vede cu nonsalanta de treaba. Ma ignora. Oare i-am facut ceva sa ma ignore? Am suparat-o cu ceva? Poate trebuie sa-mi cer scuze. Poate ma va ierta daca ii mai aprind o lumanare langa sa-i tina companie. O lumanare mai tanara, care inca n-a fost consumata de focul vietii si timpului. Se apleaca spre mine in momentul in care scriam asta. Poate am reusit sa comunic cu flacara. Poate ar trebui sa-i aprind o tovarasa de joaca. Dar daca lumanarea asta nu e un el. Daca e o ea. Oare ma place? Poate ar trebui s-o scot in oras. Sa aflu mai multe despre existenta in stare gazoasa-plasma. Dar n-ar functiona relatia. Suntem prea indepartati. Si mai ales n-as putea s-o iau in brate. Si daca n-o pot lua in brate, cum pot s-o hranesc spiritual? Cum pot sa-mi unesc sufletul de ceva ce nu pot imbratisa? Dar poate este chiar asta provocarea. Sa-mi gasesc o alta modalitate de a deversa energie vitala in alta entitate. Contactul fizic oricum este depasit, atat temporal cat si moral. Nu mai are nimeni nevoie de imbratisari sau strangeri de mana. Un simplu "re" sau buzz pe yahoo si se considera interactiune sociala.

Poate m-a ajuns singuratatea uichendului asta. Dar imi place. Cumva parca este productiv. Cumva parca ochii imi sunt mai putin solicitati si sufletul mai linistit. Parca si ritmul cardiac mi-este mai calm. Totul e calm. Si flacarea continua dansul cu zeii invizibili doar ca sa-mi atraga mie privirea. Nu-s antisocial, sunt doar timid.

Inelul

2009-10-17T22:59:00.003+03:00

Lupta a fost epica. De la circa 1400 pana la 2245. O lupta cu destinul insusi. O lupta cu mine si cu demonii mei interiori. Cu chiu cu vai m-am lasat atras in capcana desfasurarii ultimei lupte galactice. Gipsi e de vina. Si nu stia ce sentimente de dominatie globala a starnit. Cu naivitate a propus acesta lupta spatiala. Ca sa nu jucam pentru ultima oara acest boardgame (nb: twilight imperium, il vindem daca e cineva interesat) fara vreo miza tentanta, am propus ca miza un inel gasit ca premiu pe un pachet de jeleuri. Un inel verde al puterii. Un simbol al stapanirii absolute in univers si al puterii infinite a purtatorului ce a devenit imparatul galaxiei.
Si am castigat. Desi vali mi-a mupt rufa in mod repetat pe dreapta, gipsi n-a avut nicio scapare in stanga. Si folosind tactici complet neortodoxe (hacking) am castigat cu fix 14 puncte. Inelul este al meu acum. Numai al meu. Ma pot desfata in gloria mea eterna. Inca ma scald in propria-mi victorie epopeeica, dat fiind faptul ca e singura, prima si ultima oara cand jucam acest joc pana la capat (desi ce-i drept, am cam anticipat finalul cu o runda).

Dar lasand luptele imaginare desfasurate pe carton pe o planseta intr-o sufragerie dintr-o tara mica dar frumoasa dintr-un mic continent batran dar frumos pe o planeta mica si albastra dintr-un sistem solar mic si adorabil dintr-o constelatie mare si laptoasa, ma simt bine ca am castigat. Ca am rezistat mai ales pana la sfarsit. Un fel de triumf personal asupra lenii supreme ce guverna acest joc odinioara. Rabdarea a infrant de fapt inamicii, nu eu personal.

Am vazut intr-un final into the wild aseara. Un film recomandat din toate directiile de toata lumea ca fiind un film deosebit. Este un film dragut, cu incarcatura sentimentala din cauza faptului ca e bazat pe evenimente reale. Prestanta actorului este sanatoasa, si prestanta ursului merita un os. Sentimentele de mila insa nu a reusit sa-mi starneasca in aceeasi masura cu sentimentele de "doamne ce palma i-as da astuia". Cum sa te duci in mijlocul salbaticiei fara harta? Cum sa alegi sa iei carti de literatura in schimbul unei harti, un element elementar de orientare? De busola nu zic, intrucat data trecuta am uitat-o si eu acasa, si mi-e rusine sa-mi fac autocritica publica. Nu inteleg nici ideea in sine de a fugi de probleme. Inteleg nevoia de a te refugia cateodata din calea societatii, dar eu am inteles ca motivul principal a fost rebeliunea fata de parinti, nu fata de societate. Fuga de caminul bulversat de certuri si destramari repetate. De minciuni si deceptie. Nu pot sa afirm ca inteleg. Empatic incerc sa ma pun in pielea personajului, dar probabil n-as fi reactionat chiar asa. Mai ales n-am inteles de ce a donat banii care-i avea (sau ars) din moment ce ulterior a trebuit sa munceasca sa-i castige. Muncind mai mult sau mai putin legal, deci nu se pune problema de munca dreapta, si ban cinstit muncit. Muncind la negru nu mi se pare ca s-a mantuit in vreun fel de problema lor. Daca era absurd macar sa fie pana la capat, sa se duca doar in pielea goala in salbaticie. Sa vaneze cu arme improvizate din bete si pietre. Sa se intoarca la modul primitiv si descoperirile elementare. Dar daca tot renegi tehnologia, de ce nu renegi si piatra slefuita ca fiind tehnologie? De ce nu renegi si hainele? Inconsistente in mentalitate? Dileme si ironii proprii? Nu inteleg ipocrizia asta. Fie ai o gandire pana la capat, si renunti la toate bunurile lumesti pentru a-ti gasi adapostul si menirea in lume, fie te integrezi pe o cale de mijloc, impacand lumea contemporana cu proprile cautari. Fie nu cauti nimic, dar asta nu prea e o varianta pentru nimeni cred, desi e foarte la moda daca nu-ti pui problema originii si destinatiei. Ma asteptam sa ma dea pe spate filmul. Sa ma impresioneze prin complexitate si motivatia cautarii naturii. Dar nu, protagonistul se multumeste la a gasi un autobuz dezafectat, si a locui in el un timp x. Pai daca tot a renuntat la bunurile lumesti, de ce apeleaza la un mijloc al tehnologiei moderne? Chiar si o carcasa din tabla, tot tehnologie moderna este. Oamenii astia ar trebui pocniti sa-si puna in ordine gandurile. Sau sa-si dea un defrag (vorba unui viitor arhitect).
Mi-a placut, dar nu in mod deosebit. Mai mult mi-a placut faptul ca eddie vedder, solistul de la pearl jam, s-a lansat astfel cu un album solo foarte frumos. Desi nu prea avea mare legatura cu scenariul sau filmul pe de-a intregul, arata ca tipul asta e chiar tare. Bravo lui.

Si inca o completare, am visat ca mergeam spre haleala (locul ala mistic unde mancarea e vesnic buna, ardeiul iute e vesnic iute, si oamenii sunt vesnic amabili, indiferent catre intrebari le pui vesnic) intr-o mazda 6 (nu fac reclama, dar asta am visat) care pe langa modul demential in care mergea, putea decola. Si la bordul ei in aer am zarit cum se construieste un baraj imens in bucuresti (spre pantelimon), si un fel de fundatie gen pilon de cam 5 km diametru inspre gara de nord, unde se turna beton ca o pasta de dinti intr-o galeata epica. Poate am visat viitorul si ni se pregatesc lucrari de constructii epice in bucuresti. Tare mi-ar face placere sa particip activ la ele (sau la proiectele lor). Si tare mi-a placut mazda cu capabilitati de decolare si aterizare verticala. A fost asa de dreamy incat inca visez cu ochii deschisi la ea, asa alba cum era. Cu scaunele moi si pufoase. Cu suspensia mai dura ca o armatura pc60. Cu motorul mai avid de turatii decat un hamster pe steroizi. Uh ah.

Patriot sau nonpatriot xt?

2009-10-16T22:37:00.004+03:00

Merge bine, are viteza de transfer sustinuta si rezista la socuri apa si virusi. Patriotul ce altceva? Precum un patriot autentic, care rezista si el la socuri, apa si virusi.

Am fost azi in inima bazei inamicilor, in facultatea de arhitectura. Roiau inauntru. Ma simteau cred ca nu-s de al lor. Lipsa cearcanelor si calculatorul din ghiozdan ma dadeau de gol mai rapid ca si cum as fi avut un semn pe frunte. Cu toate astea, la anul 6 n-am observat cearcanele specifice. E ca si cum o relaxare se impune pana la urma. O liniste dinaintea furtunii de proiect de licenta. Panica si haos la inscriere. Restante din burta din cauza secretariatului. Panze de paianjen pe pereti. Anarhie.
Si inca nu m-am prins daca are structura in cadre sau e o dala groasa. Pare foarte vernaculara toata structura. Crescuta pe aici pe acolo, cu cate un birou inghesuit te miri pe unde si cand. In astfel de momente ma simt mai in siguranta intre peretii jegosi ai utcb-ului. Desi imi plac mult arhitectii. Colegii lui fratimiu indeosebi. Oameni foarte speciali intr-o cladire nu foarte normala.

Azi am dormit mult dupa operatiunea arhitecturala. Cred ca tind sa ma retrag in lumea viselor indiferent de ce se intampla in lumea reala. Imi place sa cred ca prin vise imi voi gasi adevarata menire si poate adevarata natura. Niciodata n-o sa fiu de acord ca-s de pe planeta asta. Desi imi place pamantul, imi place natura, imi place planeta, nu ma simt indigen. Poate undeva candva, mascata dupa o nebuloasa mi se ascunde adevarata natura. Poate sunt un experiment al unei vechi civlizatii. Sau poate doar sunt om, si-mi pun probleme de integrare in conditiile in care nu stiu limitele integrarii si nu-mi plac foarte mult constantele de integrare. Ma simt printre vise ca scott bakula, calatorind din dimensiune in dimensiune incercand sa-mi gasesc casa. Si de fiecare data ma trezeste un telefon, o alarma in parcare, o bormasina, etc. Ma gandesc totusi ca ar trebui sa fiu mandru ca sunt om pana la urma, intrucat am cel mai tare dar din univers, darul creatiei. Decat un observator al unei rase departate, prefer sa cred ca pot materializa idei noi prin sinapse random. Si totusi e departe de mine gandul creatiei, intrucat nu-mi dau seama cum poate functiona o materializare din nimic al unui ceva. Nu-mi pot inchipui cum se pot forma microparticule. Mai degraba e aceeasi masa universala constanta, care isi tot schimba forma in functie de fortele exterioare (sau interioare, desi cred ca nu exista forte interioare, ca pana la urma fortele interioare sunt fortele care apar intre ceva si ceva, si privind doar acel ceva, nu mai are nimic care sa produca interactiune in el insusi). Mi-a ramas in cap si-n timp ce ma culc si cand ma trezesc ce ne-a zis profu de management (stiu, nici eu nu ma asteptam sa retin ceva, damite sa ma mai gandesc la ce-am retinut), respectiv ca omul nu vrea prin definitia muncii sa lucreze cu drag si spor. Oamenii lucreaza pentru ca trebuie. Trebuie sa-si intretina familia, trebuie sa-si plateasca darile, trebuie sa traiasca. Pe de alta parte fara munca omul s-ar plictisi si ar incepe sa refuleze energie si creativitate in mod distructiv sau constructiv in functie de natura si mostenirea ancestrala din el. Si probabil intra si propria vointa undeva in ecuatie. Printre ultimele constante. Nu mai am idee de la ce-am plecat. Nici unde am ajuns. Cred ca am derapat putin. Si n-a intrat esp-ul. Nu stiu unde ma aflu. Sunt cu roata-n sant. Cred ca e noapte. S-ar putea sa fie senin. S-ar putea sa vad o bolta instelata. Apropo de asta o parte critica a excursiei la malaiesti, fara de care n-ar fi fost o excursie deosebita, a fost bolta instelata din valea malaiestilor. Un cer senin si o bolta mai plina de stele decat am vazut de ceva timp (de anul trecut daca nu ma insel, de la curmatura). Stelele ma adorm instant. Imi trece mintea prin atatea ganduri de calatorie interspatiala, forme de viata superioare, originea si directia omenirii, originea si directia universului, prezenta unei entitati superioare care sa ne dicteze actiunile in vreun fel sau altul, noosfera ca loc de manifestare, si uite asa adorm aproape instant. Mai mult de 10 minute nu ma pot uita la nicio bolta instelata. Tind sa cad lat. Ar trebui sa incerc sa ma duc undeva pe munte sa dorm bivuac, dar asta abia vara. Sa adorm uitandu-ma la stele. S-ar putea sa aiba efecte deosebite. S-ar putea sa ma faca sa vreau sa ma proiectez astral si sa ma documentez riguros despre cum se face asta. Nu-mi place orasul. Nu-mi place cand ploo ca nu se mai vad stelele. Dar imi place ca tine oamenii in case, si departe de strazi, facand orasul sa para mai pustiu. Si din cauza ploii pare si sonorul sa fie dat mai incet. Se induce o stare de somnolenta generala in care toti orbecaim spre treaba ce o avem de rezolvat cu gandul unui somn iminent. Sau cu gandul ca ne cresc culturile, cazul lui ldd.

Am vazut ieri fantana. Filmul, nu locul de extragere al apei. Si mi-a placut. Chiar am incercat sa vad daca ma afecteaza emotional. Si da, din cauza lui clint mansell era cat p-aci sa-mi iasa niste lichid translucid din senzorii optici. Frumos film, frumoasa idee, dar cam ciudata logica derularii actiunii. Prefer sa cred ca este o metafora frumoasa la acceptarea mortii ca un lucru natural in ciclul vietii, si ca nu putem sa pacalim la infinit natura umana. Si ca trebuie din cand in cand sa ne ducem cu copacul spre o nebuloasa. Si sa-i soptim suav despre traictorie. Chiar mi-a placut filmul. Regret ca nu l-am vazut mai devreme, dar ma bucur ca l-am vazut abia ieri, intrucat mai devreme nu aveam rabdare de un astfel de film. Ma uit greu si rar la filme, intrucat prefer filme fie foarte urate, fie porcarii fara sens (gen killer clowns from outer space, care inca ramane mega epopeeic de epic de prost). Mai vreau un film gen the fountain. Tot ceva despre conditia umana in preajma ideilor de nemurire. De fapt daca stau sa ma gandesc mai bine e al doilea film in mai putin de o luna cu aceasta tema. Probabil nu vreau sa accept sau sa imbratisez ideea mortii proprii. Ce-i drept nu m-a mai durut la fel de regulat capul, deci ar trebui sa fiu ok. Dar nu ma voi impaca cu ideea pana ce nu voi levita. Fie eu, fie un copil de-al meu.

Imi place sa cred ca sunt am o aura de bulan imens si invulnerabilitate, care-i molipseste pe cei din jur.

Dramatizarea epicului

2009-10-14T18:34:00.003+03:00

Uichendul trecut am savarsit un traseu foarte scenic si foarte adorabil. La fel de adorabil ca un caine mic alb pufos si cu picioare foarte scurte. La ideea geniala a andreei (nume de cod chichiridiche) sau a prietenului ei alex (nu stiu exact, oricum nu-i important), am plecat sambata spre malaiesti prin pichetul rosu. Dupa circa 7 ore de mers am ajuns la destinatie, am mancat si ne-am culcat. Niciun eveniment pe drum mai putin faptul ca ne-am cam separat de andu si stefana printr-o mica pauza de poze si apoi printr-o mica pauza de cules ceea ce suspectam a fi macese. Inca nu sunt convins ca macesele cresc in pom, dar poate era o asociere in pom de dragul crizei pentru a nu plati fiecare tufa datorii la stat individual. Un fel de corporatie fructiera daca putem spune asa la nivel microuniversal.

Cabana malaiesti in sine sta foarte frumos asezata intr-o vale pufoasa si cu deschideri mari. Un mare punct in plus mi s-a parut muzica folk-muntoasa care zanganea neincetat atat din difuzoare, cat si din oamenii mai ametiti (de placere evident). Am dormit sa zicem confortabil si a doua zi la 7 30 am plecat spre omu.

Drumul spre omu erau de fapt doua, luca si matei. Si a murit si ala. Dar nu voi detalia asta, in schimb pot zice ca majoritatea am luat-o prin hornul mare, doar andu si stefana din nou separandu-se si alegand varianta cu bucsoiul. Ca durata era teoretic egala. Practic au ajuns la omu cu circa jumatate de ora mai tarziu decat noi. Si i-a batut si mai tare vantul. Dar am inteles ca peisajul mirific compensa din plin acest aspect. Acelasi peisaj mirific aproximativ l-am trait si noi, demonstrand din nou zicala zen ca "poteci catre varful muntelui sunt nenumarate, dar privelistea de sus e intotdeauna aceeasi". Probabil imediat dupa aceasta constatare s-a instaurat ceata, ca altfel trebuia sa difere peisajul. Nu-mi iese din cap cat de ireal se vedea creasta pietrei craiului iesind dintre nori care un crucisator spatial gata de apararea planetei impotriva norilor de ceata care coborau amenintator spre noi. Curand insa (la circa jumatate de ora de omu) ne-am infipt complet in ceata, orbecaind prin orbecaiirile potecii de vara pana la omu. Ceata limita vizibilitatea cam la 50 m, ceea ce era decent pentru a repera semnele de circulatie.

De la omu am plecat spre babele orbecaind mai tare prin ceata care devenise mai deasa (cam 20-30 m, aproximez prin faptul ca din 6 oameni, eu pe cel mai din fata abia il zaream, si distanta mai mare de 2m nu era intre noi. Merg intotdeauna ultimul) si in loc sa ne ramificam imediat din dunga rosie (padina) in dunga galbena (babele), am mers aproape o ora pe dunga rosie, realizand ca am trecut de ceva vreme de ramificatie si ca mergem in directia gresita. Dupa mici perioade de oscilatie intre variantele care le aveam (fie padina cu urcare pana la babele, fie intors la omu si cautat din nou traseul), am ales varianta cea mai rapida (omu - babele) si ne-am pus pe mers din nou. Am gasit pana la urma traseul de banda galbena, desi ne tot rataceam atat de pe traseu in general cat si intre noi, la un moment dat alex luand-o inainte sa vada ceva la traseu si nemaigasindu-l prin ceata. Dar intr-un final totul a fost ok si am ajuns cu bine la babele, la timp pentru o ciorba fierbinte si un sendvis racoros cu pateu vegetal (i think it's the pate), dar nu la timp pentru cabina (ultima plecand pe la 15, si noi ajungand la cabana pe la circa 16). Am decis ca cea mai buna varianta de intors ar fi s-o luam domol inspre sinaia (erau mai multe trenuri, si ultimul la ora 10 pleca din sinaia - bun ca marja de eroare) prin piatra arsa si poiana stanii. Plecati pe la 16.40 de la babele, am ajuns in mai putin de o ora la piatra arsa, si apoi ne-a prins noaptea si apusul pe drumul spre poiana stanii. Drumul prin padure parcurs noaptea totusi nu ne-a luat deloc mult, ritmul sustinut de adrenalina fiind foarte eficient. Ritmul meu nu era sustinut de adrenalina ci din necesitatea gasirii unei toatele functionale, intrucat ce crestea in mine nu putea fi eliberat in padure, ca se infunda si copacul.
Ajungand la poiana stanii pe la 19.00 am gasit mult dorita toaleta, pe care am infundat-o intr-un efort epopeeic, mai epopeeic decat toata excursia asta. Scotand din mine bestia am putut bea un vin fiert pana venea TAXIUL care sa ne duca pana-n sinaia. Da, exista taxi, si a fost genial, intrucat inca o ora si ceva de mers noaptea prin padure era neproductiv si obositor. In sinaia am luat trenul hiperluminic dupa cum bine observa radu (intercity care in loc sa faca 2 ore, a facut 3 si un pic). In tren am fost batut cu andra cu tot de catre echipa gipsi-radu la septica. Se pare ca ma uitam random dupa semne pe cer despre cand ar trebui sa tai. Dau vina pe andu oricum pentru faptul ca am pierdut la septica.

Expeditia s-a dovedit epicoasa si echipa buna, si se pare ca vom mai repeta experienta catre cabana de suflet a lui alex, piatra mare. Care am aflat ca a fost atacata de o adevarata armata de ursi, inca amuzandu-ma singur cand imi inchipui o mica armata organizata ca un commando de ursi. Unul calare eventual pentru impact maxim.

O concluzie buna ar fi sa nu mai fac sendvisuri cu ardei iute pe munte. Sau sa pun mai mult. Decizii decizii.

Completare care n-are legatura, mi se pare cerul din ce in ce mai fals in oras cand ma uit in sus. Mi se intampla cam o data pe zi sa ma uit la cer, si sa realizez ca este foarte probabil sa fiu singurul de pe strada in momentul ala care se uita-n sus. Parca ma ignora cerul in oras. Parca-mi spune sa plec, ca nu-i locul meu aici...
Si am visat ca eram logodit, dar nu mi-a fost dat sa vad cu cine. Sper ca era o fata frumoasa :)))))

Putz! Da, poti s-o sapi?

2009-10-09T23:00:00.007+03:00

Am vazut intr-un final epopeeic ice age 3. Ala cu dinozauri si nevastuici turbate. Si pot sa declar ca mi se pare un film foarte rasist. Si chiar xenofob. Desi prezinta o colaborare intre specii, se vede clar cum nucleul strans unit de prieteni din lumea de deasupra, asa zis "civilizata", este vizibil speriat si temator de lumea de dedesubt, "fosilele" unei ere trecute, barbara si cruda. Acesti prieteni nu vor incerca nicio clipa sa stabileasca vreun contact normal cu cei din lumea respectiva (pana si nevastuica pe motorina - buna poanta apropo, cred ca singura la care chiar m-a bufnit rasul - era de fapt din lumea lor, nu din lumea dinozaurilor), ci doar vor judeca si se vor speria in mod repetat de lumea nou descoperita. Nu vor incerca nicio clipa macar sa incerce sa vada de ce n-au reusit dinozaurii sa vorbeasca (desi mi se pare o gaura in scenariu, dar probabil nu mai erau infricosatori daca vorbeau, si s-ar fi transformat din bestii salbatice din piciorus-mic, adorabil pufos si al dracului de simpatic). O atitudine tipic xenofoba. Si se vede clar paralela intre lumea civilizata si o lume a treia, si cum inaptul grupului incearca sa-si faca o familie printr-un act deosebit de grav, si pe urma nici nu se simte responsabil sau vinovat de ceea ce-a facut, traind intr-o dulce inconstienta. De ce atata discriminare rasiala? De ce dinozaurii sunt monstrii fara suflet? De ce sunt bestii cu sange rece? De ce nu au dreptul de a vorbi liber? De ce nu au o forma de conducere si ierarhie? De ce nu omoara cineva nevastuica aia care vorbeste la piatra? Intrebari ce nu-mi dadeau pace in timpul filmului.

Per total cred ca mangoul a salvat filmul. Atat sucul cat si animatia de pe weebl.
http://www.weebls-stuff.com/toons/mango/ pentru cine e curios sau fundios cum ar zice vali... Si nu, nu stiu de ce da eroare de html cand il inserez ca link...

De asemenea am visat ca jucam cu tata fotbal cu un sconcs pe post de minge. Ce ar zice freud despre acest vis?

Njuplosion.

2009-10-07T23:52:00.002+03:00

E varianta mai noua a explosion. Sunt asa de mandru de aceasta realizare ca inca ma amuz singur. Si am mai realizat si ca sunt in sinea mea o victima colaterala a victimelor colaterale a societatii colaterale. Si deci sunt un colet.

Urasc sa-mi cumpar lucruri de imbracat. Prefer orice alta activitate inventata de oameni decat asta. Drama alegerii in conditiile impuse de societatea consumatorista care pretuieste mai mult oferta decat cererea, de dogmele anticocalaristice, de lipsa unor elemente simple. Nu, nu vreau sa ma imbrac in pantaloni mov cu dunga tribala. Care probabil se gasesc mai rapid decat niste blugi absolut ordinari. Nu-mi place sa stau sa aleg, nu-mi place sa stau sa gasesc ceva pe masura mea. Nu se poate face o panza autoadaptabila nanotehnologic sau ceva? Solutia budista este din nou una reusita: un cearceaf autoportant (aproape autoportant, are totusi o sarcina mica). Din pacate insa pentru mine, nu are buzunare un cearceaf, si deci n-as avea unde sa-mi tin bunurile. Dar pe de alta parte as avea unde sa-mi tin bazooka din dotare. Si probabil si inca 2-3 arme de asalt. Dar as starni panica, haos si confuzie in orice spatiu public sau aglomerare urbana (sau spatiupublicurbanmuzeualarhitecturiivernacularecontemporane).
Imi place sa ma imbrac normal. Cat mai ordinar chiar, astfel incat sa nu ies in evidenta, pentru a avea elementul surpriza la dispozitia mea. Nu am de ce sa sochez oamenii inainte sa vorbesc sau ma manifest, ar strica surpriza. Si cheia victoriei este elementul surpriza. Sau kinder cu surpriza. Care era mai bun pe vremuri. Si mai buna surpriza. Nu neaparat surprinzatoare, dar mai simpatica sau adorabila. Si mai comestibila.
Tin minte ca-n liceu ma prinsese febra tricourilor cu formatia favorita. Si am tricou cu dimmu borgir. Care nu-mi erau favoriti. Am luat tricoul pentru ca-mi placea pentagrama imensa de pe el (aveam o perioada pentagramista/tetragrammatonista/solomonista/wiccana). Abia dupa ce mi-am luat tricoul am ascultat si cateva melodii. Si cum imi place factorul socant si infuzia de muzica foarte epica in metal, mi-a placut si formatia. Dupa care a cam sucombat in perioada clasica a greilor din rock, cu care am ultimul tricou de fan, respectiv cu zep. Si care il port momentul in care scriu asta, pentru ca, precum orice alt tricou cu insemne rock, a avut darul de a se deteriora intr-un timp record. Dar cui ii pasa ca nu se mai vede pentagrama de pe tricoul cu dimmu sau litera N de pe led, important e ca eu stiu ce-a fost candva pe tricourile astea. Si ca-n interiorul meu inca sunt fan. Nu foarte convins din moment ce tocmai am downloadat zilele trecute un bax de cativa gb de minimal (sunt curios, cateva melodii chiar imi plac mult, asta ma face neococalar? ) ...

Nu mai stiu de la ce am plecat de am ajuns la minimal, cred ca de la haine. Da, nu-mi place sa fac cumparaturi si am nevoie de ajutoare pentru a-mi invinge lenea si sila extrema ce ma cuprinde la aceasta idee. Astfel pot sa declar ca este o adevarata tragedie ca mi-am topit blugii cei de toate zilele si evenimentele (da, ii folosesc si cand transport baterii auto cu capacul pus incert si umplute pana peste putinta cu apa distilata) si ca a trebuit sa-mi iau altii. Care acum mi-e o lene mai crasa ca trebuie sa ma duc sa-i scurtez, intrucat sunt un hobbit si trebuie sa scurtez orice iau de imbracat. Complicata era in care traim, cred ca vin din alta. Si daca ar fi sa aleg din ce era vin, as veni din era disco!!

Collateral damage

2009-10-04T20:38:00.003+03:00

Am incheiat lan-ul in forta. Cu artificii. Nu stiu ce marcau artificiile, nu stiu ce se intampla afara, nu stiu ce era afara, nu stiu cum se ajunge afara. Presupun ca e un fel de instanta si apare un loading screen cand dau use pe usa, si dupa un timp imi aleg traictoria printr-un sistem de waypointuri sau ceva. Traictorii gen saorma/magazin/parinti aparand random in functie de necesitati.

Am iesit pana la urma din casa si am fost pana la saorma cu loganu. Eu am vazut un loading screen pe tot parcursul calatoriei. Si la sfarsit am dat use pe sosurile de saorma, am debifat carnea din lista si i-am dat transmute. Si inca un loading screen cu ingurgitarea ei. Lumea n-are sens in afara desktopului. Nimic n-are sens. Acolo totul avea sens. Cautam arma, cautam inamicul, omoram sau eram omorat. Ma respawnam. Si din nou cautam arma, cautam inamicul. Cautam caloriferul, luam caloriferul, dadeam in cap la inamic cu caloriferul, strigat in casa "buttscratchaa", luat racheta, murit, respawnat, si din nou tot asa.

Distractiv, dar acum parca nu-mi vine sa mai vad violenta first person. Trebuie ceva mai chill. O muzica foarte chill. Un family guy idiot pe fundal. O liniste nocturna extrema, in care doar desktopul se aude zumzaind in intuneric. O panica ruda cu paranoia legata de inchiderea usii pentru baricadare anti-alieni. Totul e chill.

Poate nu voi recunoaste prea des, dar in astfel de momente mi-e dor de fratimiu, cu care sa dau un quake/cs animalic, sa scoatem testosteronul din noi in cantitati industriale, creand panica si haos in cartier prin sunetele animalice ale clickurilor noastre nervoase in noapte.

Si acum e liniste...numai demonii razboaielor trecute se mai aud la mine-n minte. Fantome ce nu-mi dau pace, si cer tributul lor de neuroni si rachete. Mai lipseste sa ma trezesc speriat si transpirat ca n-am luat armura la timp si m-a omorat gipsi cu caloriferu. Sau sorin cu butoiul. Traumatism post razboi, cred ca asta ar fi fenomenul potrivit. Bine ca nu practic battlefield2 pe net, ca altfel chiar as fi ca rambo, bantuit de razboaie adevarate, cu artilerie, tancuri si grenade. Ceva e in neregula cu mine clar din moment ce ascult dido de placere si cu placere. Si ca nu-mi vine sa intru in cs.

Railgun. Now with sugar!

2009-09-29T05:56:00.002+03:00

In baie am miros de scortisoara, cacao si piersici. Miroase foarte puternic a prajituri. Incidental si eu miros tot a prajituri. Mi-e teama ca la noapte ma voi manca. Desi este deja dimineata. Nu-mi amintesc exact cand m-am mai culcat singur dupa ora 6, dar se pare ca azi o s-o comit. Motivul somnolentei mele absente nu poate fi party maximum, cele 2 sticle nefiind suficiente pentru a induce energie in organismul meu. Sau cel putin sper ca nu sunt suficiente, ca parca ma incearca o lipsa de mana si deci o nevoie de potiuni magice.

Ca sa incep cu inceputul pot preciza ca am fost la o nunta. A alexandrei cu daniel. Carora din nou le doresc o casa de beton armat. Sau de metal, cat timp e tratat corespunzator pentru comportament favorabil la foc. Si mi-a placut la nunta. M-a facut putin sa privesc in viitor la momentul in care probabil si eu voi renunta la libertate si voi imbratisa ideea unui viitor glorios impreuna cu o fiinta speciala (probabil cea mai speciala din univers, macar pot sa sper nu? ). Si m-a intristat putin ideea ca fata cu care ma jucam cand eram mic cu lego, si cu monopoly, si cu care practic se interconecteaza o buna parte din copilarie (respectiv cea petrecuta in afara casei) s-a maturizat si si-a luat viata in maini din toate punctele de vedere. Stiam dintotdeauna ca va veni acest moment, dar parca pana nu am intrat in biserica parca nu mi se parea plauzibil. Ceva lipsea din ecuatie. Si intrand in biserica pot sa recunosc sincer, desi pe viu cam slabe sanse sa afirm asta treaz, ca ceva fluid mi-a iesit din ochi si mi-a trecut razant pe obraz. Cred ca am fost realmente bucuros pentru ea. Alta explicatie plauzibila nu poate exista. Si ceea ce e mai ironic e ca tocmai vazusem star trek t3h movie, si incercam sa-mi dezvolt latura vulcaniana, sau vulcana, aia cu logica infailibila si lipsa de sentiment. Bine ca am esuat lamentabil, ca oricum era o idee cam proasta.

La nunta desfasurata in restaurant nu pot sa adaug vreo descriere exacta sau vag inteligibila, dar pot trage concluzii stranii despre ceea ce a fost si ceea ce putea fi. Respectiv chiar ma asteptam la o pinata imensa sa coboare din tavan. Si chiar sunt ruda cu tata la modul in care dansam. Mai putin ca eu chiar incerc sa ma uit in ochii persoanei cu care dansez. Si cateodata imi place sa cred ca dansez foarte misto. Si chiar imi place. Si voi mai face asta. Si a fost misto la nunta. Si ar trebui sa ies mai des in cluburi, sa clubaresc cluburile clubare. Ca sa fiu mai cluber fara skill in blunt objects. Ca desi imi place james, doar o melodie imi merge la suflet, si aia pentru ca-i despre clarkson. Care tocmai a filmat pe transfagarasan. Pe care vroiam sa merg iar. Dar poate voi merge cu ceva mai fasnet data viitoare deci intr-un fel poate fi bine. Si incepe facultatea, si asta nu poate fi bine.

Cert este ca am vazut 2 filme in aceeasi seara. Si semanau destul de mult intre ele. Desi unul era despre traficanti de droguri in rio, si alalalt era despre zei egipteni in viitor violand copile cu parul albastru. Asemanari am gasit o droaie, de la teme comune (cautarea dragostei, drama oamenilor ce nu reusesc sa scape din mediu, jocul politic volatil, criminali, violatori, politisti inutili, lipsa dreptatii universale, denaturarea oamenilor in animale, etc), la personaje comune (suspectez ca morcov era de fapt anubis, dar nu pot demonstra asta la naiba!). Cert e ca ambele filme au fost foarte distractive si si-au atins bine scopul si ideile. Mai mult mi-a placut insa immortel, pentru ca n-am reusit sa-l inteleg complet (sper ca filmul este mai profund decat mi s-a parut, si ca am ratat ceva esential in frazele spuse in franceza despre nemurire si scopul oamenilor in univers ca furnicile in ferma zeilor), dar si pentru ca modul in care cidade de deus e prezentat mi s-a parut mai mult comic decat drama. Asta desi drama oamenilor si privirea pustiului era foarte expresiva. Tragic, un film bun care n-a reusit sa ma impresioneze in totalitate, sau sunt mai usor impresionat de idei glorioase si cocktailuri bune (combinatia de mutanti cu par albastru si extraterestrii sub forma zeilor egipteni in viitor nu poate fi decat absolut geniala). Ideea generica din ambele filme este aceeasi: nu te juca cu fazere in camera motoarelor. Poate exploda materia neagra si se face o gaura neagra si nu mai ajunge tiberius capitan. Si daca nu ajunge tiberius capitan, dispare umanitatea pe de-a intregul.

Si ce pofta de quake am. Probabil maine, sau recte azi mai tarziu voi dezlantui un carnagiu virtual cu inamici imaginari. Asa cum fac si in viata reala prin casa. Dar fara armele aferente.

Copaci!

2009-09-25T13:01:00.002+03:00

Tocmai am terminat de frecat cada. Lupta a fost apriga, si pagubele au fost de ambele parti (mi-am cam ars chimic mana), dar a meritat. Dupa lupte seculare ce au durat cateva minute in sir, s-a ajuns la o victorie totala.

CADA 0 - DOMESTOS 1

Si acum ma pot spala linistit si curat, curatindu-ma atat trupeste cat si suflestete in ceea ce a fost adineauri o baie de substante corozive active. Cu putin noroc n-o sa supravietuitesc dupa urmatorul dus. Umanitatea poate doar spera.

Pentru cei ce se intreaba daca mai vine sau nu apocalipsa, am o veste: Vine. Asta intrucat ieri am fost la frizer. Si m-am tuns la altceva decat lama. Sper ca oricine citeste asta statea jos, ca sa nu intre in coma de acest soc total. Si mai adaug ca desi am par, desi inca aspir la statutul de chelie permanenta si totala (este un statut social, avea un sens cand mi-a trecut prin cap, desi acum s-a dus undeva cu baia acida in cada), imi place. Mi se pare ca sunt foarte sexi. Si nu doar mi se pare. Si sunt foarte sexi. Mai sexi ca niciodata. Bine poate eram mai sexi cu chelie, dar nu asta-i important acum. Deci vine apocalipsa. Eu m-as pregati riguros.
Interesant e ca m-a tuns un viitor hairstilist. Atat de viitor incat momentan este doar aspirant si foarte perseverent. Si stia si toate versurile de la melodiile play & win de la radio (da, au versuri. si da, le stiu si eu, si nu, nu sunt cocalar, si da, el cel mai probabil era cocalar). Si ma face sa ma intreb, oare acesti oameni care nu stiu diferenta intre rap si trepanatie (discutia e mai amuzanta daca o povestesc pe viu, scrisa nu are farmec, ideea consta in motivatia unei chelii in ideea trepanatiei si ce a inteles hairstilistul ca inseamna acest cuvant), stiu ca pot sa faca diferenta intre om si mutant? Ca pot sa faca un om mai frumos, si altul mai urat? Si deci au in maini intreaga soarta a umanitatii prin doar o foarfeca?
In caz ca n-am fost suficient de explicit, daca un om este suparat pe cum arata, se poate supara suficient de tare incat sa-si verse nervii pe umanitate. Sper sa nu afle aceste amanunte frizerii din toata lumea, incat isi pot face o societate secreta prin care sa controleze lumea. Sau exista deja si tocmai m-am impiedicat de cel mai epic si tainic secret pe care parul a reusit sa-l produca vreodata.
Probabil d-aia e bine sa fiu chel, ca sa fiu independent si autonom fata de aceste bestii de oameni cu mentalitati dictatoriale globale. Ma sperie si ma dezgusta numai gandul, sa ne conduca lumea niste taietori de par. Ce urmeaza? Sa ne conduca si gunoierii? (de fapt parca fizz era gunoieri, si el are porsche. My god it's happening already!!)

Nevertheless am ramas singur. Din toate punctele de vedere. Ma simt lasat in instanta fara potiuni. Si asta desi am 3 energizante in frigider. Toate ieftine si proaste. Si cu abilitati magice. Dar poate fi bine, intrucat apreciez intotdeauna linistea inducatoare de paranoia. Sigur asta e cauzata de cs si energizante, dar nu voi renunta la aceste 2 elemente doar pentru a ma feri de spaime imaginare. Imi place sa fiu speriat. Sa-mi simt pulsul crescut si inima incercand sa-mi evadeze din piept ca un alien aflat in gestatie in cutia toracica. Desi descrierea asta-mi aminteste mai mult de alte sentimente decat de frica, oricum cred ca sunt legate cele doua, intr-o simbioza tainica de cunoscut si necunoscut. De adrenalina explorarii si lipsa controlului total asupra organismului. Instincte animalice si in acelasi timp evoluate. Atasament, spaima, party maximum. O combinatie cretina si oarecum periculoasa. Dar revenind la ideea de baza, nu am inteles niciodata imensitatea lumii. Imi imaginez constant ca daca eu nu sunt intr-un loc, acel loc nu exista inca. Sau exista intr-o alta forma de existenta, intr-un fel de dimensiune paralela. In lipsa observatorului, lumea respectiva nu poate exista. Un fel de randare pe zona explorata in momentul de fata. Cam asa ceva ma gandesc ca se intampla. D-aia nu-mi pot explica exact unde-i fratimiu in clipa asta. Din tot ce stiu eu a intrat intr-un fel de portal (sa-i zicem mondeo) in parcare, a disparut, si va aparea din nou prin decembrie (probabil prin acelasi portal). Si intre timp, orice forma de contact cu el, poate fi emulata de un soft foarte inteligent. Nu am incredere in pixeli sau posta romana, ambele sunt inselatoare. Ma sperie numai gandul ca este in alta dimensiune unde o armata de clovni din spatiu se pregateste de invazie. Si nu sunt amuzanti. Nici macar dragalasi. Sunt doar foarte foarte alcoolici si inapti. Poate sunt plini de bomboane insa si putem juca pinata cu ei, caci intotdeauna mi-am dorit sa lovesc un clovn cu o bata sa vad daca ies bomboane din el.

Ramane de vazut ce este de facut, cert este ca acum trebuie sa frec si wcul.

Groaznic

2009-09-16T17:01:00.001+03:00

Nu poate fi nimic mai groaznic ca hartia igienica parfumata cu miros de piersica. Cum se asteapta cineva de la mine sa ma sterg la fund cu ceva ce miroase a prajituri? Mi se pare un sacrilegiu si o perturbare grava a ordinii publice din baie. Nici nu ma pot concentra sa-mi rezolv treburile cu mirosul ala adorabil de prajituri in preajma. La naiba cu cine a inventat hartia igienica parfumata!!!

Supadupaflai

2009-09-14T01:52:00.003+03:00

Am inceput sa-mi pierd rabdarea. In curand probabil va ajunge in stadiul imediat sub epic. Ceea ce poate fi rau pentru umanitate si pentru univers. Si sigur va fi rau pentru mine. Odata cu pierderea rabdarii mai pot declara si o tendinta catre absolutism si tiranie extrema. Brutala si extrema. Poate o parte din vina o au documentarele despre al doilea razboi mondial care tot invadeaza televizorul in ultima vreme. Sau faptul ca am vizitat un buncar al lui hitler. Si mi-a placut. Tirania are o atractie probabil obscena. Poate e din cauza puterii absolute. Puterea corupe. Puterea absoluta corupe distractiv de absolut. Si cu putere poti face chestiuni. Gen acceleratii fulminante intre semafoare. Si frane barbare la trecerile de pietoni. A stai aia nu-i putere, aia-i franare. Either way, fun.

Incerc din rasputeri sa-mi impac ideologia budista cu cea tiranica, dar adevarul e ca nu sunt chiar din acelasi aluat. Sigur pot fi cai de mijloc, si imbratisarea universului poate cunoaste o mana dictatoriala suava cand voi cuceri lumea, si sa-mi fac un cult al personalitatii chiar distractiv si nu impus populatiei. Vreau in continuare ca toti sa fie cat de cat impliniti. Dar parca mai bine ar fi o majoritate fericita si nu toti oamenii. Probabil de asta a iesit si ideea in matrice ca o lume in care toti sa fie fericiti nu poate exista. Fara suferinta nu se straduie nimeni sa faca ceva mai bun. Fara sa se straduie nimeni sa faca ceva bun, nu se produce nimic bun si societatea stagneaza. Si stagneaza intr-un nivel fericit dar involuntiv pe termen lung. Cum inveti un copil sa fie fericit? Cum inveti un copil sa infrunte probleme daca nu se confrunta cu esecuri si suferinta? Cum inveti? Inca nu stiu sa invat. Am noroc daca mi se lipeste ceva de creier dupa ce citesc un curs de 2 ori. A treia oara mi se pare overkill si mintea refuza sa mai participe activ in proces, degenerand intr-un stres infinit de incarcare-descarcare in memorie. Un fel de memory loop. It's so bulletproof even bullets can't get through it. Si pana acum a functionat. Un timp. La beton vad ca a cam dat rateuri. Dar a treia oara e cu noroc si in cateva ore o sa aflu ca am luat si cu ce nota.
Cred ca m-am abatut de la ideea de progres al societatii.
Csul ma cheama, ca inca nu se joaca singur. Cand se va juca singur si va realiza ca este un organism de sine statator atunci vom avea probleme ca societate.

Incerc sa cred ca nu sunt o cauza pierduta si ca imi pot gasi echilibrul. Din pacate l-am pierdut temporar si inca ma stradui sa gasesc un remediu. Mi-am luat chiar o cutie de ibuprofen sa ajute acest proces cognitiv de regasire, desi ma indoiesc ca va avea mari impacturi la acest capitol. Adevarul e ca nu-mi accept niciodata echilibrul. Si ca niciodata nu vreau sa ma declar fericit. Stiu ca echilibrul universal functioneaza ireprosabil indiferent de timp spatiu si dimensiune, asa ca orice declaratie voita de fericire va degenera intr-un ciclu distrugator al pasiunii mistuite. Un echilibru insa te face neutru. Si neutralitatea e ruda cu inexistenta. Daca stau mai bine sa ma gandesc oamenii extremisti sunt cei care fac diferenta, intrucat cei echilibrati nu au cand sa gaseasca o solutie viabila in timp util. Si asa se ajunge probabil la suferinta care budismul incearca s-o starpeasca. Sau alcoolul. Care tot suferinta o starpeste. Desi cateodata o incurajeaza, divulgand puterile distructive ale acestei substante.

Imi place sa cred ca se poate trai in armonie universala. Asta pentru ca sunt intotdeauna lucruri care sunt universal valabile. Si ca orice lucru universal valabil, pot supune la test aceasta teorie, distrugandu-mi-o in acelasi timp pe masura ce-mi amintesc cate ceva din cuantica. Si uite asa ajung la paradoxuri. Si uite asa imi pierd mintea cautand solutii si salvari in foldere din cap care inca nu exista. Save and exit? Nu. Mai intai trebuie sa intram pe nightmare, si apoi pe hell, dupa care abia sa cautam in multiplayer ceva. Prea mult diablo? Niciodata.
Trebuie sa-mi iau un tricou cu weyland-yutani corporations (building better worlds). Aliens este universal valabil cool.

Fa duda, munte-duda!

2009-09-12T23:54:00.002+03:00

Sunt ametit. Chiar foarte ametit. La nivelul la care trebuie sa cam stau jos ca sa nu cad jos. A naibii forta gravitationala, nu poate actiona si ea mai haotic? Ar fi mai distractiv sa cazi ba pe podea, ba pe tavan, ba pe perete, ba pe geam. Cam greu cu echilibrul in momente critice (interactiunile cu baia imi dau emotii la acest gand), dar o variatie ar fi binevenita. O sa fac o cerere in acest sens spre o entitate superioara.

Am renuntat la ideea de a mai improviza la teorie la examene. So far so good, am luat dinamica. Cu o nota nu chiar neglijabila chiar. Dar nu-s mandru de mine, ca stiam ca sunt capabil. Sunt insa foarte mandru de ana (al care link catre orice pagina de facebook/hi5 nu-l voi pune din motive logice) ca a reusit sa ia statica. Astept cu nerabdare statica II si dinamica. Ca astea mi-au placut mai mult decat statica I.
Si asta ma aduce in alta dezordine de idei la problema ce ma tot roade de cateva zile.
Cine dracu a facut programa asta? Am facut 2 ani de materii complet, adica COMPLECT inutile. Mai bine incepeam facultatea direct in anul 3. Cred ca ieseam mai castigati ca timp si spatiu. Si nici nu ne mai calcam in picioare pentru sali libere si laboratoare de limbi straine. Dar parca mi-a mai murit spiritul razvratit de azi dimineata si pana acum. Sau e de la faptul ca se cam invarte incaperea cu mine. Si nu, n-am alcool in sange. Si nici vreo alta substanta luata cu buna stire in scopul ametirii.

Aseara stateam in pat cautandu-mi linistea si pacea si gandurile-mi dadeau tarcoale si regretam faptul ca am inchis calculatorul, ca as fi putut sa deversez o gramada de mizerii pe internet, eliberand practic balastul de idei stupide care-mi veneau inainte de examen.
Gen ideea terminatorilor sub forma de copii nou nascuti. Perfecti pentru a fi lasati la mila oamenilor, si perfect pentru a-i omori pe acestia. Oameni pot fi distrusi usor prin mila. Sentiment cam primordial si care te lasa instant fara aparare. Totul e sa fie acolo prezenta, si nu indepartata de ani de schije si lupte cu roboti. Dar daca iti pierzi mila, nu-ti pierzi practic o parte din umanitate? Empatia prin care tot definesc oamenii? Si daca-ti pierzi umanitatea, nu devii tot robot, si practic pierzi lupta impotriva robotilor? Poate ar trebui sa ma uit la ultimul film terminator ca sa-mi raspund la aceste intrebari intrebatoare.

Vreau un scaun de S pentru calculator. Cu tetiera si cotiere. Si masaj si ventilatie. Si volan. Si schimbator manual in H. Si pedale. De fapt, cred ca vreau toata masina. Si de fapt, am loganul pe mana, as putea sa ma duc in el, dar n-am net in logan. Este tehnologic depasit din acest punct de vedere. Dar pe de alta parte, daca as deschide un notepad unde sa scriu acest entry, chiar si offline, contribuind candva la internet, as crea internet, si deci as genera o bucata din internet. Si asta poate fi bine. Sau poate fi foarte rau.

Vreau sa fug. Nu stiu de ce sau cand sau unde. Sau daca am de ce sa fug. Dar ma gandesc ca mi-ar prinde bine ca antrenament pentru cand va fi lumea postapocaliptica si voi fi nevoit sa fug de cainii mutanti din cartier, in cautarea hranei neafectate de radiatii. Si probabil ma voi impiedica de asfaltul viu si ma vor manca de mort cainii mutanti. De mort pentru ca sunt slabe sanse sa supravietuiesc unui atac nuclear. M-am testat si se pare ca sunt destul de vulnerabil la foc si pucioasa. Nu-mi ramane decat sa fac fapte bune ca sa nu ajung in iad. Unde e mult foc si pucioasa. Si-mi scad si rezistentele din obiecte cu peste 50% din cauza scenariului asta tampit si problemelor de echilibrare ale jocului. Si probabil n-au nici un drop rate frumos in iad. Dar pe de alta parte avand o eternitate la indemana, sigur gasesc niste obiecte misto rau in iad. Cu care sa desfintez demonii si sa gasesc si iesirea din nivel.

Azi stand pe balcon la bunica si jucandu-ma cu o bucata de prefabricat si o surubelnita (eram intr-un moment de fade out foarte adormit si nepasator, se poate intelege care era gradul meu de concentrare in clipa respectiva, si ce faceam cu surubelnita si prefabricatul de beton) am avut un moment de clarviziune in care am constientizat pentru prima oara ca un copac este o fiinta vie. Parca se misca dintr-o vointa proprie, si nu doar din efectul coanda al vantului sufland puternic in frunze. Parca ceva rezona din el cu restul mediului. Cumva acel copac care e acolo de cand am fost prima oara la bunica, si deci sigur m-a depasit in varsta biologica, si care nu m-a impresionat niciodata, azi a reusit sa-mi atinga o coarda. Undeva in mine am simtit ca este o entitate vie. Ciudat sentiment sincer sa fiu. Parca mi-a dat cineva o palma din dosul ratiunii. Probabil mi se trage de la faptul ca in clipa respectiva, pe masura ce ma jucam cu structura prefabricatului (se vad deja armaturile iesind pe alocuri, fisuri adanci etc) ma gandeam cum curge lent betonul, si cum lucreaza la nivel molecular fiecare particula de materie. Si cum miscarea browniana are loc si in ceva care pare foarte solid si compact. Niciodata n-am reusit sa-mi asum bine aceasta idee. Cum ceva care este solid de fapt este tot o retea spatiala de corpusculi disparati si intr-o miscare continua. Parca ceva nu vrea sa-mi dea pace din aceasta idee. Microcosmosul ma depaseste prin complexitate mai ceva ca macrocosmosul. Si de fapt daca stau sa ma gandesc nu-s asa de diferite. Se joaca doar cineva cu un scale din cand in cand, intr-un autocad al vietii. Unde nu sunt cote, si nu se da niciodata purge. Dar poate se va da candva si un purge.
Intrebarea este cine opereaza programul. Dar mai ales, cine a facut programul? Pe ce ruleaza acest program? Si cine a facut partea fizica pe care ruleaza? Are parte fizica? Noroc cu xkcd si ideea de binaritate la nivel biblic care doar din pietre poate programa un univers intreg. Si fara buguri. Si unde niciodata fluxul nu se intrerupe, si nu se ramane niciodata fara memorie. Am uitat de la ce idee am plecat. Dar acum imi amintesc ca am lasat ideea telekineziei sa-mi scape in momentul in care m-am lovit de o mare problema. Sa fiu una cu universul. In toate cartile de chaos magick am gasit aceasta problema. Sa fiu una cu universul. Nu sunt una cu universul oricum? Trebuie sa-l percep in forma lui atat macro cat si micro scopica? Sa reusesc sa am o viziune titanica de ansamblu asupra mediului ce ma inconjoara? Are vreun om aceasta capabilitate? Sunt cumva dezavantajat tehnologic de lumea fizica ce ma inconjoara si de gandirea binara ce mi s-a format prin ani de lego si fizica? Desi imi place mult fizica, trebuie sa recunosc ca n-am inteles niciodata cum se bat cap in cap niste idealizari si modelari. Si pe chestia asta in facultate m-am cam indepartat total de la idee. Macar asa sunt impacat cand ni se preda o amortizare ideala la dinamica, si pe urma ni se prezinta probabilistica generala si complet haotica a betonului. Un material atat de random incat nu poti aprecia niciodata foarte precis cum se va comporta. Mi se pare enervant, raman la metal. Desi imi place si betonul. Cu mult usturoi. Orice e mai bun cu mult usturoi.

.at pwnz

2009-08-29T22:37:00.006+03:00

Da, am iesit din tara. Din nou.
Am mai trecut prin astfel de situatii si inca sunt viu. Si inca imi place tara in care traiesc. Nu in modul in care as face dragoste fierbinte cu blocul, ci la modul in care as imbratisa patimas muntii, dealurile, vaile, si asa mai departe. Despre mare nu ma pronunt, intrucat ultima data cand am vazut-o era intr-o noapte friguroasa de martie. Parea frumos ce-i drept. Bate vantul si era frig, dar cu toate astea avea un aer aparte. Un aer mistic aproape. O bolta instelata, o plaja pustie...eh, treburi trecute.

Cumva iar m-am abatut de la subiect. Daca exista. Dar daca n-ar fi fost nu s-ar fi povestit. Frumoasa austria. Foarte foarte linistita. La modul dupa ora 6 nu mai iese nimeni si nimic viu din case. Linistea se asterne ca o patura de ignoranta si toata lumea e fericita ca nu se poate intampla nimic rau. Viata nu trebuie sa cunoasca partea intunecata. Imi amintesc constant de povestiri starwarsiene, si de lupta eterna intre bine si rau. Si intre lumina si intuneric. Si cum cavalerii se temeau de simpla prezenta a intunericului, si refuzau sa-l accepte in vietile lor. Lipsa echilibrului. Straniu... Si totusi mi-a placut Austria. Pentru ca are multi munti. Si mi-am atins limita de capacitate de urcare. Sau mi-am pierdut de tot antrenamentul, din moment ce am obosit in halul in care am obosit la urcarea de aproape 7 ore. Ceea ce da, nu e chiar mult, si stiu asta. Poate ar trebui sa incep sa alerg sa-mi reintru in ritm. Dar din considerente de echilibru nu stiu cat de sanatoasa este aceasta idee.

Barem totusi am ajuns cu fratimiu la 3006 m. Si a fost frumos. Superb chiar. Am mers pe un ghetar. Mi-a alunecat picioru intr-o bucata din ghetar. Prima data cand chiar am simtit ca puteam sa ma mai duc mult si bine. Zapada insa nu mi-a venit de hac. Si nici incalzirea globala care a permis aceasta subductie in zapada/ghetar. Muntele ma face sa ma simt pufos. Mic si pufos. Ca un fel de soricel. Numai ca mai pufos. Ma face sa ma simt neputincios in calea naturii. La mila muntelui. Un joc de vointe in care doar cel mai incapatanat poate castiga. Si cel mai destept cedeaza intotdeauna. Psihic cel putin. Dar esuarea nu era in plan. Si mort copt tot ajungeam cumva la 3000 m, numai de al naibii ca am inceput acel traseu. Putea sa dureze si 8 ore si tot ajungeam. Ceea ce denota faptul ca inteligenta mi-a scazut brutal in ultima vreme.

Mi-a mai gadilat oarece simturi si modul in care asfalteaza drumurile alpine nemtii astia. Nimic nu poate fi mai distractiv decat sa conduci mai vartos pe un drum de munte, fara gandul ca s-ar putea sa iei o groapa epica intr-o serpentina. Ar termina distractia destul de brusc si n-ar fi de dorit nu de alta. Inca imi place sa conduc. Sentimentul de putere, de control, de viteza. Adrenalina care iti invadeaza sistemul nervos intr-o depasire. Mirosul de frane incinse cand te opresti sa iti dezmortesti un pic picioarele. Totul se imbina asa de armonios intr-un cocktail atragator de putere si dominatie. Ceva care poate face apel la instinctele primare masculine de a ucide si domina. Ceva primordial si cumva modern. Si miracolul tehnologiei care a produs bestiile astea pe 4 roti. Care bestii nu stiu, ca n-am condus masini cu peste 125 bhp, dar in sine ma incanta si simplul motor. Cum reusesc oamenii sa scoata placere dintr-o bucata rece de metal si niste combustibil ma depaseste. Dar le multumesc inginerilor. Fara ei viata ar fi infecta si blocata cumva in evul mediu.

Si azi am fost intr-o alta aventura epica insotit de camarazi. Respectiv intr-o mina de sare. Slanic Ph mai precis. Ideea a picat foarte bine, intrucat chiar este epica. Am asteptat epic de mult, si este destul de cocalarizata zona, dar dincolo de asta, constructia in sine este chiar impresionanta. Precum castelele subpamantene ale piticilor din rpg-uri, si in realitate ale oamenilor cartita, mina chiar are un aer epic. Daca era doar un pic mai inalta si mai prost iluminata (sau deloc), ar fi fost absolut geniala, intrucat intreaga structura denota o seriozitate mistica. O asemanare buna ar fi catedralele gotice care te fac sa te simti mic si lipsit de orice protectie in fata unei entitati supreme. Asa insa, iluminata si cu cocalari jucand fotbal, nu este chiar o minunatie sa te dea pe spate sa te faca pachet si sa te arunce in rau, dar totusi merita. Sau am eu in cap prea multe epiciziari rpgistice. Probabil nu intamplator am visat demoni si lupte infernale cu acestia (intr-un stil pur medieval desigur).

Si intr-un final as putea preciza ca astept cu nerabdare apocalipsa, invazia de zombii/extraterestrii, sau de ce nu, examenele sa le iau cu bine. Intrucat nu mai am stare si vreau sa fug din localitatea asta.

Sunt zeu

2009-08-03T23:12:00.001+03:00

Corectie pentru ego.
Si mai am de adaugat ca mondeo-ul merge ca un vis. Desi motorul diesel este ceva nou pentru mine, si nu ma pot obisnui cu ideea ca trebuie sa fiu intotdeauna intr-o plaja de turatie foarte foarte redusa doar pentru a avea putere. Prefer benzina. Prefer scirocco.

Sunt slab.

2009-07-29T22:47:00.003+03:00

Asta-i adevarul. Mai bine nu mi-a spus-o nimeni niciodata. Si nu pot fi de cat de acord. Poate nu fizic, dar sunt slab. Si doresc sa cuceresc lumea cu atitudinea asta.
Sa cuceresc lumea incercand sa impac pe toata lumea si sa nu renunt la nimeni. Niciodata nu mi-a placut ideea ca cineva trebuie sacrificat. Ca pentru armonie unii trebuie sa scindeze din grup. Ca pentru pace, trebuie sa te pregatesti de razboi. Asta e, se pare ca budismul m-a invins pana la urma. Si asa m-am certat cu toata lumea, si numai pufos nu ma mai simt. Din contra, cred ca-i prima oara cand sunt trist intr-un mod in care-mi vibreaza putin organismul.

Nu mai reusesc sa cotropesc demonii interiori. Ma trezesc macinat de ganduri si cu mintea pe asfalt. Si evadarea in acelasi timp nu mi-o doresc. Refuz sa accept realitatea probabil. Refuz sa cred ca m-am certat cu 2 prieteni buni simultan. Problemele sentimentale nu se mai pun, se autoinclud in stilul si viteza cu care e scris acest post. Cred ca-mi trebuie o betie crunta. Sau o orgie de sange in stilul unui lan atomic. Dar nu este perioada propice, si singur n-are niciun sens niciuna din aceste activitati. Sau varianta cu un drum nocturn lung si complet inutil pentru umanitate, dar poate util pentru mine. Dieta s-a lovit de un ventilator fiind acum compusa din strict o masa pe zi si sucul miraculos numit party maximum la greu. De fapt poate are sens faptul ca-mi tremura putin din organism, poate e de la cofeina din porcaria aia. Desi cofeina in general nu are efecte asupra mea. Dau vina pe mintea nelinistita si marcata de evenimente recente. Si culmea, sunt complet responsabil de toate aceste evenimente. Eu si numai eu. Si-mi recunosc si vina si responsabilitatea. Si rob zombie nu ajuta. Nici cs-ul ca nu am suficienta rabdare pentru el cumva. Cred in sfarsit ca partea de cs din mine este pe moarte. Intr-o stare comatoasa, astepand o mana sa o scoata din lumea cruda si s-o decupleze de priza fatidica. Test driveul e si el pe moarte, probabil m-am plictisit de insula oahu, de retinut eu nu ma voi duce in Hawaii, ca deja il cunosc pe dinafara.

Nu stiu eu prea multe dar ego-ul meu nu-mi mai sopteste ca sunt zeu. Din contra, acum face misto de mine.
Ma trezesc agasat de multe ganduri. Ma trezesc urand insecte. Ma trezesc cu dureri de spate.
Singura parte buna din toata ecuatia asta delicioasa e faptul ca momentan chiar nu mai am dureri atomice de cap. Desi presimt ca tocmai am cobit si ma va apuca una curand. Sau remediul miraculos inca este in sistemul meu ... si din pacate imi place prea mult unde e ca sa renunt la el ...

Cred ca mai alegoric nu pot fi. Sau direct. Sau sunt incoerent oricum as da-o si as intoarce-o. Nu este o perioada favorabila. Dar imi cer scuze tuturor oamenilor pe care i-am dezamagit intr-un fel sau altul. Promit ca de acum voi fi mai zeu. Si din pacate mai rau ...

Na ca-s batran si pensionar

2009-07-25T15:02:00.002+03:00

Si azi imbatranesc inca un an. Si mi-am facut azi noapte cadou o amenda. O viteza fantastica de 65 km/h conform radarului din zona muncii. Pot sa precizez ca atunci cand am vazut politistul care ma tragea pe dreapta era sa-l calc, intrucat aveam circa 80 lejer, ma pregateam de a cincea treapta. Irelevant insa. Nu i-a impresionat probabil ca-i ziua mea si tot m-au amendat. Merit. Sunt un pericol public si recunosc asta public. Imi cer scuze daca creez panica si confuzie in trafic.

Pe de alta parte, am dormit foarte foarte prost. Sau poate asa sunt eu :D

I think it's the pate....

2009-07-20T11:46:00.002+03:00

Am vazut lucruri....lucruri oribile... Am facut lucruri... lucruri oribile...Lucruri de care nu-s mandru...Am facut genocid asupra unei rase superioare. Am devastat o enclava de taratoare instalate in rama geamului din bucatarie. Am apelat la arme chimice. Si nu-s deloc mandru de ceea ce am produs. De carnagiu. De teroare. De panica. Si imi recunosc vina ca simteam o placere sadica in timp ce priveam cum se agitau in agonie sperand sa scape de moartea sigura pregatita. Rob zombie rasuna in difuzoare. Vasquez era proaspat in minte. Cu tot cu canistrele ei de CN40. Si asa am declansat razboiul total. Un razboi al dominatiei asupra bucatariei... Un razboi inegal intre rase foarte diferite...dar asemanatoare in multe privinte.

Niciodata nu mi-a placut ideea ca trebuie sa omor ca sa-mi impun punctul de vedere. Dar tratatele de pace au fost ignorate de capeteniile lor. Senatul a decis razboi. Si razboi a fost. Niciodata nu voi fi perfect impacat cu mine insumi pentru vietile de taratoare luate.(si/sau zburatoare cateodata, in special cele care sug sangele si fac zgomot. Daca n-ar face zgomot suficient cat sa ma trezeasca n-as avea nimic cu ele)
Nu mi se pare perfect echitabil acest razboi. Si nici nu accept ideea ca nu pot convietui cu orice animal. Dar cumva gandacii au o clauza speciala si trec de aceste concepte budiste de nonviolenta. Si drept urmare sfarsesc sfartecati sau masacrati fara mila. Si mai rau de atat, pentru a spori confuzia generala din mine, imi face chiar placere sa-i omor. Imi gadila orgoliul de specie dominanta care si-a impus punctul de vedere cu papucul. Si probabil imi satisface pofta masculina de a ucide si domina.
Tot in aceeasi dezordine generala de idei pot adauga ca am reinstalat quake. Cip este cumva de vina, dar si aceeasi pofta masculina de a ucide si domina mentionata anterior. Si carnagiul virtual pe inamici mai mult sau mai putin umani este in toi. Cu muzica de multe ori in contradictie totala cu actiunea. Si sangele virtual din nou pateaza monitorul veteran.

Si ca sa adaug o descriere psihologica universala care sa contribuie la peisajul dezolant in contradictii interioare din creierul meu sfasiat de masacre virtuale, pot descrie cateva vise recente in propozitii putine, mentionant doar elementele centrale. Respectiv am visat ca eram jedi si ca eram urmarit de o armata intreaga de roboti ucigasi. Si ca am pilotat o nava cat jumatate de planeta. Si ca ulterior am levitat. Si am condus un low-rider si am asistat la un accident intre 2 utilaje de constructii. Si o cautam pe EA, si culmea, o gaseam. Si o strangeam tare in brate. Si zambeam in vis. Si disparea. Si deveneam trist. Si vasquez era agitata ca nu avem nicio sansa sa supravietuim. Si liftul mergea 70 de etaje in sus pana la mine. Si masina frana mai brutal decat accelera. Si crocodilul alcoolic a vorbit. Si in regat era panica. Si magia nu-mi functiona.

Ce ar zice Freud despre acest tablou? Eu cred ca se revarsa sentimentele de echilibrare din imbratisarea planetei in lumea virtuala pentru a tine departe partea intunecata. Si ca sunt cul.