Ceata mentala

Ceata ce apasa orasul noaptea aceasta parca a gasit calea de acces pentru a se revarsa in mintea mea mica si fragila. Precum blocul de alaturi ce abia se mai zareste, scopul sesiunii si atentia pentru ea pare a fi intrat intr-un con de abureala generala mistica. Nu vad de ce trebuie sa ma stresez sa invat. Nu vad ce se intampla cu licenta ce-mi sufla in ceafa. Nu vad pe care munte voi urca prea curand. Totul este pierdut intr-o ceata densa de ganduri departate. Am visat iar muntele. Niciodata un munte anume, este muntele generic ca un titan etern ingaduitor dar cu potential periculos nemarginit.

Si muntele era frumos. Era un fel de ritual de sarbatorire a nasterii unei zeitati, si multi oameni dansau in jurul unei pietre stranii si imense care parea a fi plantata in mijlocul muntelui de zeii insisi. Si nu stiu din ce motive zeii s-au suparat si un nor negru ca moartea pasiunii dintr-un club de noapte rusesc a inconjurat intr-o clipa varful. Si sentimentul trait pe moment in vis nu a fost frica, cat uimire, impresionat fiind de puterea naturii...

Si am un chef de duca extrem. Discutiile cu baietii despre escapade dupa examene nu ajuta situatia. Faptul ca itsy bitsy da o muzica fantastica noaptea de asemenea nu ajuta. Ii dau dreptate lui andu, cu o masina la un drum intins, daca ai putea prinde postul asta non stop n-ar mai trebui sa te opresti decat pentru combustibil. Si nici pentru ala pentru ca muzica chill te imbie la mers incet si economic. Tare as intinde-o la drum. Fatidicul drum initiatic ce ma tot paste de cand vaca e pe camp joia.

Blocul de alaturi a devenit din vizibil invizibil. Suspectez ca este un predator. Si vali tot nu raspune la telefon sa apara cu mitraliera cat o zi linga si lata de post. Si muzica chill devine mai ritmata si adrenalina timid incepe sa creasca. Mai repede ma sperii singur decat ma sperie ceata asta. Dar imi place. Ma fascineaza pentru misterul creat. Nu mai este totul evident. Normalul devine obscur si intrigant. Noaptea ajuta. Sentiment placut. Sens putin.

Nu mai inteleg mare lucru. Stiu ca ieri mi-a fost cat p-aci sa-mi fie rau si ea cumva m-a salvat. Inca ma fascineaza. Ca si ideea ca psihicul te poate trece peste orice sentiment fizic. Din nou mi-a fost demonstrat ca spiritul bate fizicul la orice lupta corp la corp in sirop de ciocolata si pudra de scortisoara. Omul, cea mai intriganta masinarie de a carei inginerie chiar nu-mi dau seama. Asta doar ma arunca pe orbite creationiste. Desi evolutiv se poate trece de la cainele care sare sa muste roata cand autovehicolul sta pe loc, la fiinta capabila sa dimensioneze joante de montaj pentru malluri care au scaune cu masaj mai ceva ca-n S. Face Sul sa para inutil. Si pe mine sa zambesc.

Si desi am fost in seara asta sa impusc cu lasere prieteni, ma simt mai pufos ca un iepure de camp supradimensionat si cu fite de inginer. Mi-e aproape rusine cat de pufos sunt in clipa asta. As lua in brate si ceata apriga si friguroasa de afara. Dar totusi voi lua in brate doar patul. Si poate crocodilul de plus numit Lilu. Lilu crocodilu. Asa ca inchei cu un mesaj simplu si eficient care rezuma tot ce e in mintea mea acum: cateodata pe cer e galceava, dar iepurii sunt mai buni dupa ora 5.

Realizare subita

Nu stiam de ce-mi pare cunoscuta pozitia in care unele tinere domnisoare respectabile isi tin geanta ancorata de mana. Acum m-a lovit direct in moalele capului in timp ce faceam dragonul de lego de pe birou sa danseze pe beatles - all my loving. Dragonul are exact aceeasi pozitie a membrelor de sustinere a gentii louis vuitton. Daca asa se scrie, nu stiu, nu-s suficient de plimbat in lume, noptile mele se rezuma la quakeuri pasionale pe siteuri obscure cu necunoscuti la fel de adorabili si de prietenosi ca o gasca de huligani beti morti.

Totusi descoperirea este epocala si are implicatii de proportii in lumea suburbana, acest dragon fiind capabil sa influenteze moda si pozitia tinerelor domnisoare. Suspectez ca daca-i modifica lego pozitia membrului s-ar putea obtine o reducere a cazurilor de circulatie taiata in membrul drept in randul tinerelor domnisoare respectabile (aceleasi tinere domnisoare respectabile, plus minus una).

Nu-mi dau seama de ce mi-a scapat asta pana acum, caci teribila bestie plastificata zace de ceva vreme pe birou, si in timp ce incerc sa asimilez informatii noi (practica reunita sub denumirea generica de invatat) oricum ma jucam cu el, incercand sa-i patrund dincolo de forma, in esenta fiintei. Sa vad ce exact l-a creat si dupa ce inspiratie. Si de ce anume pare asa de simpatic desi se vrea a fi o bestie salbatica mitologica? E adorabil, daca ar fi full scale l-as adopta ca animal de casa. Nu stiu insa cat de pufos ar fi, ca daca are sange rece nu poate fi pufos, chiar daca scuipa flacari. Dar daca are sange cald si e mare si pufos? Ar fi cel mai marfa animal de casa inventat vreodata. De departe. Mai bun ca un caine la protectie, mai inteligent ca o maimuta de la nasa (sper), si mai pufos decat o pisica supradimensionata.

Da, dragonul ar fi animalul meu de casa preferat.

I am not shitting on you

In urma noptii trecute am realizat subit ca am dileme existentiale si-n vise.
Ma fascineaza propriile vise. Imi place sa cred ca-s dimensiuni paralele, ale caror punti de acces inca nu le-am descoperit riguros. Imi place sa cred ca eu din vis imi voi continua existenta tulburata in ciuda piedicilor si opozitiei general manifestate de acelasi subconstient care a produs si dimensiunea paralela cu eu paralel in ea. Sau perpendicular, ca ne intersectam din cand in cand in oglinzi, in vitrine, si din cand in cand si-n timpul unor cursuri cand adorm.

Irelevant insa de asta intr-un mod mai mult sau mai putin coerent se leaga faptul ca aseara am visat teroristi. Imbracati in mos craciun. Probabil mi-era frig in timp ce dormeam, probabil ca mi-era dor de craciun, sau probabil ca aveam un sentiment de craciun, important e ca erau teroristi. Si erau intr-o scoala. Si incercam sa explic unor copii cum sa depistezi care-i terorist si care-i mos craciun. Nu le pasa, intrucat primeau cadouri. Ii intelegeam din pacate.
Dar sa incep cu inceputul. Inceputul este cam ceata generala, cert e ca eram undeva la o cota peste 2500 si coboram spre localitatea aferenta. Si am intrat intr-o scoala, unde trebuia sa ma intalnesc cu cineva. Nu stiu cu cine si nu stiu de ce acel loc semana cu scoala 56 pe care am facut-o (wow, de ce oare). Important e ca am intrat intr-o clasa unde se serba craciunul si toti erau nerabdatori sa vina mosul. Si mosul l-am recunoscut inainte sa intre in clasa ca este un vestit terorist pe care incercasem sa-l mai omor de cateva ori acum ceva timp. Am intrat subtil in clasa si am inceput sa-i rog pe copii sa stea la pamant ca sa nu fie cumva ucisi de schimbul de focuri ce inevitabil va avea loc intre puterea binelui reprezentata de atotbiruitorul eu, si puterea raului reprezentata de un mos craciun cu viziuni anarhiste absolutiste. Si n-aveam sorti de izbanda, intrucat elevii erau prea incapatanati sa primeasca cadouri. Timpul se scurge si teroristul noelian intra in clasa, si se pregateste sa scoata ceva lung si compromitator din sac. Presupuneam ca-i o arma, asa ca m-am aruncat direct la podea, ca sa am sansa sa evit gloantele presupuse. Cazand la podea, m-am dat cu capul de o banca, si am descoperit ca sudura barii de rigidizare al bancii era foarte prost executata, cu o grosime stupida de peste 5 mm. Dupa aceasta scurta incursiune inginereasca, m-am saltat in picioare cu pistolul care-l aveam invariabil la mine, si surpriza, mos craciun chiar impartea cadouri. Nu impusca pe nimeni, nu incerca sa faca nimic rau, doar impartea cadouri.
Nu m-am lasat impresionat si ignorand populatia minora din jur, l-am impuscat direct in cap. Matze, sange si creier au umplut incaperea. Si am putut sa ies triumfator din sala de clasa. Dar nu mica mi-a fost mirarea cand in fata clasei mai stateau aliniati zeci de teroristi imbracati in mos craciun. Dar atentia mi-a fost automat trimisa catre o domnisoara care tinea in brate un copil nou nascut. Nici 2 luni nu cred ca avea, era cam cat o sticla de 2L. Si atunci m-a lovit dilema: Un copil de terorist devine automat terorist din cauza sortilor nepotrivnice? Nu are puterea un copil sa isi schimbe caile parintilor? Ce este de fapt un terorist? Ce mostenire ancestrala ar putea avea acest copil provenit dintr-o familie explodata intr-un mod cat se poate de practic? Ce scopuri si ce ganduri oare va avea acest copil cand va mai creste? Va putea creste? Ar reusi el sa-si elimine gandurile de razbunare ale parintilor sinucigasi? Si cu aceste dileme m-am trezit azi in minte. Simpatic copil, semana cu mine cand eram mic. Si nu, nu-s terorist anarhist sinucigas. Decat poate emotional.

Al doilea vis dubios s-a comis ieri noapte, cand la naiba am uitat ce-am visat. Aaaaa gata mi-am amintit (dupa aproximativ 10 minute de jucat cu lego sa-mi fortez memoria). Eram pe o lume stranie si noua. Intr-o lume cu animale supradimensionate, dinozauri si predatori. Si faceam parte dintr-o forta de expeditie. Forta prin faptul ca aveam arme. Si o uniforma porno. Si am fost fugarit de predatori, si vali nu era acolo sa il ia la omor. Si nici gipsi cu minigunu cat o zi de post. Si cumva nu mai eram nici eu inarmat, si doar puteam sa fug. Miseleste si nedemn, mai bine imi acceptam soarta si il luam de gat. Ma rog, nu e ca si cum as fi putut sa-i fac mare lucru, dar era visul meu ce naiba. Si pe urma am fost fugarit si de dinozauri. Dar cu dinozaurii m-am descurcat mai admirabil, dat fiind faptul ca tot fugeam si fugeam si la un moment dat m-am plictisit si am scos un ciocan de jucarie destul de mare (de circa 15 m inaltime si 7 m diametru). Cu care am pocnit dinozaurul de i-a sunat ocupat o saptamana si inca n-a venit echipa de depanare. Si apoi a trebuit sa ma confrunt si cu mina bantuita de aur. Bantuita de spiritele a ceea ce-am dedus eu ca erau ceasornicari. Caci toate fantomele aveau multe ceasuri si probabil ma omora in somn secundarul de la ceasul din propria casa. Ciudat ca o mina sa fie bantuita de ceasornicari. Pe aia nu stiu cum i-am alungat, ce-i sigur este faptul ca s-au carat cand nu mai aveam rabdare de ei. A ba nu, imi amintesc acum, a trebuit sa refac impreuna cu localnicii un ritual stravechi pe care-l intrerupsesera pentru ca nu vedeau sensul. Odata ce ritualul a fost infaptuit din nou (presupunea sa duca niste ofrande la mina respectiva, ofrande formate din crocodili si flori, favoritele ceasornicarilor evident), ceasornicarii au disparut, spiritele lor fiind impacate.

Si la sfarsit am dedus si ca aveau o predictie foarte interesanta despre sfarsitul lumii. In aceasta lume distanta si stranie, era desenata in peretii minei de aur o bomba nucleara, cu detalii tehnice complete. Un sfarsit de lume intrigant...

Si iar ninge si ma simt pufos tare. Adica pufos moale. Adica foarte pufos.

Breaking news

Ma doare spatele de crap. Suspectez ca titlul se poate transforma in breaking back!

Obiceiuri

M-au batut obiceiurile a doua oara. Nu reusesc sa urmaresc logica unor datini crestine care se ocupa de morti. Inteleg ca se bazeaza in mare parte pe diverse ritualuri oculte savarsite anterior impunerii crestinismului, dar nu vad de ce de exemplu trebuie dezlegate picioarele decedatului. Bun super, este o alegorie cu eliberarea din lumea asta, dar de ce atunci se mai leaga bunul crestin la picioare? Ca sa-l tii pe loc pana se aduna toti? De ce sa-i negi intrarea intr-o alta dimensiune ca pe urma sa i-o daruiesti intr-un ritual complicat? Sau de ce trebuie facuta cate o minislujba la fiecare intersectie de drum? Si de ce fiecare intersectie de drum nu include chiar toate intersectiile, ci doar unele special alese de preot? De ce preotul stabileste care intersectie e demna de o slujba din mers si care nu? Si de ce unele strazi sunt mai breze decat altele, primind vorbe de duh, si altele sunt nepastuite si ignorate cu desavarsire de religie, ocolite de calea mantuirii si iertarii? Nu au si ele sentimente, nu ajung sa se indeparteze din rea-vointa de religie si s-o sfideze cu buna stiinta, cazand in pacatul prostitutiei si drogurilor de indata ce maturitatea le-o permite? Alegoric desigur.

Si pe drum m-a dezorientat si insasi natura vietii prin prisma crestina. Totul este fantastic si frumos, si trebuie sa fim umili caci ne asteapta o viata mai minunata dupa. Totul e sa acceptam ca suntem doar niste marionete intr-o piesa globala de teatru de papusi, sa ne jucam rolul, sa nu ne punem intrebari despre nimic divin, si sa inghitim niste dogme scrise acum cateva milenii. Altfel vom fi damnati etern si vom suferi tot restul existentei universului (sau chiar si dupa, depinde unde-i dimensiunea asta paralela infernala in care voi ajunge). Nu mi se pare chiar echitabil si corect. De ce sa imbratisam ceva ce ne obliga sa nu ne punem intrebari ca sa ne bucuram de un pseudoliber-arbitru? Imi place sa cred ca daca vreau neaparat pot oricand sa intru in stalp intentionat, fara ca vreo forta divina sa ma opreasca. Si nici n-as vrea sa ma opreasca, pentru ca pe urma doar mi-ar confirma ca nu suntem cu adevarati liberi. Bine, nici n-ar fi bine sa fim cu adevarati liberi, ca libertatea deseori presupune o lipsa totala de constrangeri sociale de orice natura, care degenereaza urgent in anarhie, care degenereaza in detroit. Probleme existentiale de liceu daca stau sa ma gandesc mai bine. Mi-e cam rusine ca le si expun la cat de infantile sunt, dar cateodata sunt de actualitate, gen acum. Mai de actualitate decat sa zicem cutremurul din haiti. Care este un cosmar autentic ingineresc. Chiar vorbeam cu stimabilul LDD mai devreme ca sa incercam sa ne dam seama ce deplasari de teren se pot produce in asemenea timp scurt (34 secunde la 12.4 m/secunda la patrat). Dar e efect alternant si usor amortizat, cu intarzieri din cauza dispunerii neomogene a solului si a modului de inregistrare. Prea multe variabile sa fie de vreo utilitate in calcul aceste date. Asta-i o chestie care mi se pare destul de straniu la facultate. Noi invatam sa calculam o comportare probabila si sperabila a structurii. Cel putin la beton, nu vom stii niciodata exact cum va reactiona cladirea, si oricat de bine ar fi fost executata, tot poate ceda o armatura prematur, si sa se duca naibii totul la un seism nervos. Calcul probablistic, o chestie care nu-mi inspira mare siguranta, dar am incredere in inginerii mai destepti care au elaborat aceste metode de proiectare. Poate mai tarziu voi elabora si eu coduri si normative. Deja m-am gandit sa elaborez un normativ de inmormantare.

Pornind de la simpla ipoteza ca in cazuri diferite, inmormantarea ar trebui sa fie diferita, eu cred ca voi compune un excel cu testamentul meu. Incluzand in el toate cazurile posibile de moarte (gen tumoare, decapitare de catre un elicopter, explozie spontana de matze de tip "GIB", impuscare in timp ce ma calca trenul, etc), voi fi sigur ca cine se va ocupa de inmormantarea mea nu va avea probleme in recuperarea cadavrului si/sau debarasarea lui, cat si probleme de logistica de genul care cate prosoape ia si pe unde, numarul de oameni care vin, si numarul de cersetori permisi pe metru patrat. Ar trebui normati mai ales astia, ca se pare ca numerele flucteaza prea rau ca sa fie facut un cod serios. Suspectez ca depinde si de faza lunii cumva numarul acestora si varsta.

Si in alte stiri, de curand am reinceput sa mananc carne. Astfel reintru pe fagasul normal al oamenilor cu intelect, si ma indepartez strategic de zona in care faceam degeaba flotari ca corpul imi devenea din ce in ce mai anchilozat. Suspectez ca nici regimul chiar echilibrat nu a ajutat. Azi am mancat sarmale si au fost bune. Foarte bune. Si prajitura. Care a fost mai buna.

Si o alta stire de utilitate maxima: a fost anuntat noul focus pentru 2011. Se gasesc niste poze pe net si arata promitator. In continuare nu ma pot decide care mi-ar fi o masina potrivita, dar aspir la un mclaren f1, pentru simplul motiv ca gordon murray a fost probabil cel mai debil proiectant-inginer de masini al tuturor timpurilor.

A se observa incercam sa vad 2 chestii diferite simultan. Intre timp incerc sa fac 4 proiecte simultan :D

Fantasme

Fantasmele fantasmagorice ale fantomelor fantomatice imi dau tarcoale.
Ieri s-a intamplat. Totul era bine si frumos, colegii se imbratisau gandindu-se la ce perioada tragica de presesiune avem. Dar deodata a venit. Pe furis ca un ninja beat mort si cu un picior amputat, m-a lovit direct in tampla si a refuzat sa mai plece de acolo. Rabdarea a fost grav pusa la incercare atat de barajul de intrebari ale colegilor si de repetitia repetitia repetitia repetitia unora din intrebari la rand, cat si de ora mirifica de proiectare asistata, care in principiu ma calca pe bataturi din cauza terminalelor cu care operam. Bine, poate e si vina stimabilei care ne preda, dar asta-i prea subiectiv sa faca obiectul gandurilor mele depravate.

Cert e ca m-a durut destul de serios capul.

Pana pe la 1 noaptea, cand ascultand dronezone cu ochii inchisi stand intins in pat, am inceput sa calatoresc in lumi defazate in timp si spatiu de mediul real existent afara. Si ma vedeam noaptea pe vidraru. Cu farurile masinii trase pe dreapta luminand foarte vag bezna misterioasa. Si a inceput sa ploua. Si farurile se oglindeau in picaturi. Si ea imi zicea ca poate ar trebui sa mergem pana nu ne udam de tot. Si am vrut s-o iau in brate. Si nu era acolo. Si m-am urcat in masina. Si ascultam ploaia. Si ma uitam in sus si vedeam doar bezna. Si pornesc agale la drum, in dubii despre starea lucida in care ma aflu, si ma uit spre statuia hidroenergeticianului. Era luminata. Si-mi face cu ochiul. Si ploaia se inteteste, silindu-ma sa plec. Si ma afund mai adanc in misteriosul drum prin padure. Si deodata o vad iar trecand agale prin mijlocul strazii. Trag pe dreapta si fug dupa ea. Si cand aproape ca pot sa-i pun mana pe umar dispare. Noaptea nu-mi prieste, ceva este in neregula cu mine ma gandesc. Ma intorc spre masina si ploaia se opreste. O lumina ma inconjoara, la naiba am apasat o tasta de la mobil si m-am trezit.

Si ma intind la loc cu ploaia imaginara in urechi, gandindu-ma cine era de fapt ea. Cum arata, si ce voce avea. De cine fugea, si de ce disparea? Si perceptia ma impinge pe orbita. Sunt pe nava si ma uit inspre pamant din cabina. Frumoasa bila albastra. Si mi se pare ca aud ceva lovind fuzelajul. Si ma uit pe geam si o vad pe ea plutind in spatiu. Si incerc sa-mi dau seama cine este. Si sunt pe cale sa-mi amintesc numele dar ma intrerupe. Ignorand fizica, imi spune sa ma uit in spate. Si ma uit in spate, si vad o lama unei sabii cazand spre tampla mea. Ma loveste din plin si cad. Ma lovesc cu ceafa de hublou, si cu o ultima suflare o vad iar. Cine naiba esti si ce cauti in visele mele?

Pe urma am visat ca eram agent secret cu randunel si ca bateam niste babe ca sa ne spuna cum sa ajungem la sef. Si au venit niste girocoptere si ne-au luat pe sus si ne-au dus pe o baza militara care semana cu facultatea de aerospatiale, asa ca am intrat si la un curs, si in mod surprinzator era de fundatii, si dupa cateva ore de piloti un coleg imi declara razboi. Accept declaratia si-i declar ca nu-l cunosc. Vizibil ofuscat face semn lui andu sa vina sa ma invete o lectie. Andu vine si-mi zice sa mergem sa mancam o saorma ca el s-a plictisit. Adina si Mirela intra in sala si imi zic ca au intarziat ca profa le-a furat clementinele. Hotarasc sa le urmaresc sa recuperez marfa pretioasa. Pe scari ma intalnesc cu gipsi. Era trist, isi pierduse arbaleta la zaruri. Il consolez cu o bataie usoara pe umar si ii dau un tub de frisca. Vali ma suna si-mi zice sa facem clatite, dar orice as face sa nu-i dau un tub de frisca lui gipsi. Ridic privirea si vad cum gipsi devenea mov. Ma gandesc ca s-o fi facut peste, in directa contradictie cu zodia lui europeana, si ma grabesc spre scari. Facultatea incepe sa semene cu liceul. Ma impiedic de ultima treapta de langa iesire si cad. Cumva trec prin usa in cadere, si continui sa cad pe scari. Afara era cald dar pe jos era gheata. Sau erau 2 crabi. Pe ceva am alunecat oricum. Ajung jos si constat ca randunel era acolo, inarmat pana-n dinti si pregatit de aproximativ orice. Imi zice ca trebuie sa plecam. Ii zic ca ma doare spatele si ca nu ma mai pot misca. Imi ureaza succes si indreapta arma spre mine. Aud inchizatorul cum declanseaza explozibilul din glont si se intuneca totul. Ma trezesc iar putin confuz unde sunt. Sunt iar in pat ascultand radioul ala nenorocit.

Acum e liniste, dar in cateva minute ma voi baga in pat. Presimt iar un sir de vise exotice si violente.

Idei nocturne

Dupa ceva dronezone concluzionez ca betonul armat este ca o paine in care a fost infipt un carnat. Trebuie turnata coca peste carnat si tinuta intr-o forma gen cofraj. Dupa ce se intareste devine calda si buna. Si dupa ceva timp devine foarte tare. Dar nu rezista prea bine la intindere, caz in care toata intinderea e preluata direct de carnat. Care are un palier lung de curgere, putandu-se deforma fara numar din cauza intestinului de porc din care e facut. Si in plus se poate considera un tot unitar acest ansamblu carnat-paine.

Si o alta idee fantasmagorica a fost sa ma bazez pe faptul ca avem card reader si deci n-o sa am nevoie de cablu de date pentru telefon. Uitasem posibilitatea ca respectivul card reader sa nu mai fie operational la momentul la care-mi trebuie mie functional. Se pare ca va trebui sa mai astept pana sa cuceresc lumea de pe mobil intr-un mod eficient. Totusi sunt foarte mandru de noua achizitie si ma uimeste nivelul la care a ajuns tehnologia. Nu ma pot decat gandi ca pe un calculator oarecum apropiat ca specificatii (cu procesor mai slab insa, la doar 300 mhz) acum ani buni reuseam sa joc quake3 fara probleme. Si acum acelasi quake3 e oferit complet gratuit sub forma de pseudoabandonware pe quakelive.com la care as face de-a dreptul reclama.

!RECLAMA! E prea belea quakelive.com. Se instaleaza ca plugin de firefox/opera/iexplore si contine absolut toate setarile. Complet gratuit si cu sistem de prieteni este absolut fantastic. Pe mine sincer m-a cam dat pe spate. Pana nu de mult aveam o parere foarte proasta despre jocurile de browser si oamenii care sunt dependenti de ele. Dar chestia asta realmente mi-a spulberat aceste idei. E simplu, e eficient, si in afara unor mici tentative de a manca mai multe resurse este absolut genial. Si la asta pot adauga faptul ca se joaca chiar la un nivel foarte competitiv. Suficient de competitiv incat sa ma faca sa blestem shotgunul ala nenorocit pe care-l urasc din tot sufletul. (asa de necivilizata mi se pare ca arma...) Recomand calduros si ma gasiti cu userul mshzor. (!RECLAMA A LUAT SFARSIT!)

Azi am fost la acupuncturist sa vad ce pot face cu durerile de cap. Si se pare ca medicina alternativa chiar functioneaza. Dat fiind faptul ca nu m-a mai durut capul de cateva zile. Si ca in ultimele 2 saptamani nu m-a durut de cat de vreo 3-4 ori capul (cam de fiecare data cand am scris pe blog ca ma doare capul, ca il folosesc ca reper si jurnal interactiv). Mi se pare intrigant cum vorbeam cu medicul despre ideea ca exista meserii care nu au moarte. Si m-a lovit ideea, poate totusi medicina are moarte. Poate odata cu progresul stiintei, vom evolua dincolo de nevoia de a ne carpi organismele cu metode rudimentare. Poate prin nanotehnologie doar vom ajunge sa facem un vaccin cand ne nastem, si apoi roboteii se vor ocupa de toate problemele. Da, poate n-am mai fi strict umani, dar ce frumos ar fi sa nu mai ai niciodata nevoie de medicamente, de operatii, de internari si niciodata sa nu-ti mai fie rau fara sa stii ca nu poti face nimic sa se opreasca. Totusi am o vaga impresie ca magnatii corporatiilor internationale de medicamente s-ar opune drastic acestor schimbari majore in tehnologie. Si pana nu schimbam si mentalitatea oamenilor, pana nu schimbam capitalismul din noi, goana dupa avere si bogatii materiale, probabil nu vom ajunge nicaieri departe. Si zicand asta ma uit cum tocmai mi-am schimbat telefonul si-mi dau singur in cap cu perceptiile si ideile. Traiesc in dileme interne. Nu mananc carne sa nu ranesc nimic ce se misca, dar cu toate astea cand vad cate un gandac in casa simt nevoia sa-l omor mai repede decat sa-l salvez din viata asta cruda populata cu oameni carora nu le plac gandacii si care sunt inarmati cu papuci (oamenii nu gandacii). Incerc sa inteleg pe toata lumea fara sa judec, dar ajung sa dau calificative denigrante din cauza egoului. Incurajez oamenii sa vada peste problemele proprii si sa-si ierte semenii, dar cu toate astea refuz sa trec cu vederea greseli ale altora. Probabil starea asta imi genereaza o confuzie generala. Probabil nu este un lucru bun sa traiesc intr-o astfel de confuzie generala. Probabil imi face rau si-mi dauneaza pe termen lung. Probabil face ca orice rationament produs sa fie dubitabil. Probabil nu este deloc bine.

Asa ca de anul asta mi-am propus sa reintru pe fagasul oamenilor care mananca carne. Macar cat sa pot sa-mi vad mai bine de organism. Minte sanatoasa in corp sanatos? Macar minte diareeioasa in corp sanatos.

Fac iu ashol

Primu post de pe mobil momentan la 15 cm de calculator. Inca mi se pare stranie tastatura dar merge chiar bine. Ma declar fericit momentan :D

Si iarasi ma doare capul

Prima durere de cap pe anul asta.

Tampla stanga usor pulsatila, cu mici perioade de oscilatie puternica, si mai mari perioade de praguri constante.

Prima data pe anul asta cand merg in zig zag fara sa vreau asta si fara sa ma feresc de lunetisti imaginari.

Prima data cand imi sustin capul cu mana ca sa fiu sigur ca nu cade.

Prima data pe anul asta cand imi doresc sa experimentez viata pe alta planeta.

Prima data pe anul asta cand ma gandesc cu groaza cate proiecte ar fi trebuit sa fac in vacanta asta scurta si mizera.

Prima data cand ma gandesc ca poate ar fi bine sa ma indragostesc si anul asta.

Prima data cand am impresia ca maine va fi o zi mai oribila decat azi.

Se anunta un an bun totusi, din moment ce abia in a doua zi am avut prima durere de cap.

You're one ugly ...

Visul de azi noapte din care tocmai m-am trezit este cu adevarat incetosant.

Totul incepe normal, cu casa lui cip unde reparam impreuna o motocicleta. Si pe urma ma intreaba de ce nu dau o tura cu ea. Ii zic ca inca n-am permis si poate fi riscant, asa ca ma intreaba cum exact am ajuns la el cu propria-mi motocicleta. Raman putin surprins si dau sa intreb un muncitor care facea ceva la casa lui cip (o extensie cred) daca a vazut pe ce am venit. Mi se zice ca pe o motocicleta. Ma duc in curte si vad motocicleta cu pricina. Un fireblade 600 sclipitor de galben. Dubios imi zic, si cip imi aminteste ca ieri am visat ca intarziam la un seminar de beton, si ca poate ar trebui sa ma duc inspre scoala, iar razvan care a aparut de nicaieri conchide. Zis si facut ma urc pe fireblade si pornesc spre casa. Cu mari emotii intrucat chiar nu stiam sa merg pe ea. Si ma impiedic de cateva ori incercand sa merg in linie dreapta, dar reusesc cumva sa orbecai pana la prima benzinarie. Unde opresc sa imi iau macar o haina de piele sa-mi fie protejata epiderma de sosea si camioane. Si nu gasesc, dar gasesc pe andu si pe hristo la benzinarie. Care ambii vor sa-mi vada bestia mecanica. Dupa ce le fac un mic tur si mai descopar si eu chestii (respectiv ca avea exact 598 cmc si 3 valve per cilindru in loc de 4, de unde am tras concluzia ca-i o generatie mai veche), le urez un drum bun si ma urnesc spre bucuresti. Evident dupa cativa metri accelerez cam brutal si ma trezesc pe contrasens la peste 240 km/h cu un camion la cativa metri. Ma trezesc speriat acasa. Si ma ridic din pat si constat deloc surprins ca e alt vis. Dar asta-i partial lucid, intrucat stiu ca visez si ca ceea ce fac nu este tocmai normal. Reperul folosit pentru a identifica starea de visare era oglinda. In care apaream ca o combinatie de schwartzenegger cu un tip din metal gear solid. Zicand asta intru pe yahoo si primesc un link de la sorin, cu un trailer la avp in care un grup de marini se luptau cu un predator. Si ce chestie, ma prinde asa de tare trailerul incat intru din plin in atmosfera, pana ma trezesc de-a dreptul in trailer, printre marini. Si organizam o aparare impotriva vanatorului spatial impreuna cu ana si prietenul ei adi.

Apararea presupunea si o evacuare in masa si in scaun, care odata demarata trebuia supravegheata. Asa ca patrulam pe niste schele atasate de complexul militar, urmarind cu interes orizontul sa vad daca vad vreun predator prin zona. Si evident ca vad unul, si-mi propun sa-l prind. Asa ca o contactez prin radio pe ana si-i zic sa vina cu atv-ul (un atv care arata ca un lunar landing rover) inspre complexul celalalt, si ne intalnim la poarta. Intre timp apare predatorul si incearca sa ma dea jos cu spear gunul. Sarind ca un cangur schizofrenic evit strategic tepele si reusesc sa-i trag cateva focuri in piept. Pare sa fie impins de aceste gloante si sa cada de pe consola pe care era. Ma duc sa verific, respirand din greu sub harnasamentul de soldat spatial (tin minte ca-mi cam incomoda gatul platosa din kevlar ranforsat (sau ce naiba era), si constat ca in jos nu se vedea nimic, caci era o patura deasa de fum si ceata. De indata ce ma uit in jos insa, aud gandacul in spatele meu cu speargunul incarcat, si ma impinge cu cateva sulite suficient cat sa cad in gol. Ultimul gand inainte sa imi rup coloana de o stanca iesita in relief a fost ca n-am apucat sa omor bestia, si deci oamenii pe care-i protejam sunt inca in pericol. Partea mai dubioasa urmeaza imediat dupa ce intru in alta lume, si vad cum predatorul statea pe aceeasi consola uitandu-se la mine cum cad, iar in spatele lui apare andreea cu un minigun cam cat o zi de post, si il dezmembreaza aruncandu-l din nou in golul in care tocmai cazusem.

Perspectiva se schimba subit si ma trezesc acasa in fata calculatorului. Care intamplator era langa consola respectiva de pe care avusese loc teribilul asalt. Si deloc surprinzator, aud tipete de predator de pe cladirile invecinate. Si destul de speriat de imprejurari ma duc in balcon sa caut o arma improvizata ceva. Si ma uit inspre parapet si vad cum urca un predator foarte sucarit spre mine. Asa ca i-am dat cu un ciocan in cap, si m-am trezit.

Si trezit eram la parinti in casa. Semn ca iar dormeam si iar visam. Si suna soneria si erau sorin si vali. Cu vali zicandu-mi ca nu pare sa fie vreun predator sau vreun pericol de predator prin zona. Si pe urma suna soneria si apare si gipsi cu un minigun cat o zi de post, si-mi zice ca totusi este un predator prin zona. Moment la care vali ia acelasi ciocan (care in visul din vis il aruncasem in capul predatorului), si se duce zbierand spre geam, si sare.

Ma trezesc confuz si in realitatea actuala. Suspect, inca n-am avut un cosmar autentic. Inca aspir la unul...

Pajte Fericit

A mai trecut un an. Anul trecut pe vremea asta pendulam in a deschide mizeria asta si a nu face asta. Am ales s-o deschid si odata cu ea sa arunc in univers toate gandurile dubioase care ma incearca mai mult sau mai putin atunci cand ma incearca. Nu am prea reusit. Rezolutia de anul trecut era 1280x1024, rezolutia de anul asta a fost 1680x1050. Este totusi un progres in ambele directii. Un progres al lungimii. Un progres al stiintei insasi. O fapta demna de amintit in autobiografia ce o vor scrie urmasii mei in timp ce inca voi trai, nefiind capabil sa mai fac eu aceasta actiune delicata.

A mai trecut un an in care am realizat mai mult sau mai putin ce mi-am propus.
Nu am cucerit lumea. Dar m-am mai apropiat putin de acest scop.
Vine un an ce-mi sufla in ceafa cu licenta, mastere, angajari, si de ce nu, maturizare fortata. Viitorul este insa luminos, sau cel putin asa-mi place sa cred. Chiar si-n bezna absoluta voi aprinde torta interioara (aia care cred ca am inghitit-o cand eram mic). Si pe urma voi aprinde si nvg si totul se va vedea clar.
Si astfel o sa pasc fericit pe campurile electrice ale vazduhului incetosat.

Anul a inceput bine, cu un vis care cuprindea atat spasme interioare (revelion facut in timpul dialogului cu un negustor ambulant ocult de paine care cerea pe o paine un obiect inzestrat cu puteri magice), spasme exterioare (o ora la facultate intr-o locatie total necunoscuta, cu un sistem de scari care cel mai probabil era proiectat de Escher, si acasa cu un sistem de lifturi in care ar fi incaput doar ceva de dimensiunile unei papusi barbie), cat si emotii interioare (iar am visat ca eram indragostit, iar era o persoana necunoscuta, cu care facusem cunostiinta in vis - sunt curios daca acea persoana exista si in alt colt de lume a avut acel vis si se intreaba in clipa asta aceeasi chestie, dar la cum ma cunosc era indragostire unilaterala din partea mea -), si emotii exterioare (violenta impotriva unei forte oculte de tip gargui daca nu ma insel, amintirile din partea aia de vis sunt foarte straniu legate intre ele, adica aproape deloc). Per total un vis sublim de lung si amplu, pe care nu mi-l propun sa-l detaliez decat pe viu, datorita multiplelor elemente distinctive si decorative. Pot preciza ca numarul persoanelor cunoscute aparute in vis era de peste 25 insa. Epicos putin spus.

Si inca un lucru de care-s tare mandru, am intrat in noul an fara durere de cap. Sunt intreg in mod suspect. De peste o saptamana nu m-a durut capul. Poate chiar exista sanse sa fiu intreg si sanatos. Intr-un mod absolut cretin si stupid parca am pierdut un prieten cu durerile astea de cap. Caci ma obisnuisem cu ideea ca le voi avea pana imi explodeaza universul in interiorul craniului. Dar e bine, e chiar bine si ma bucur sincer. Prefer sa vad cum explodeaza universul in exteriorul capului fara sa ma doara nimic.

Si in alta dezordine totala de idei, sunt chiar in tratative serioase cu senatul din creier pentru a negocia o posibila reasociere cu carnea. Fara sa fi suferit nicio problema serioasa din acest motiv, dar pentru motivul limitarii performantelor fizice in decoruri verticale. Gen munti. Tratativele sunt deja de peste o luna pe masa. Sa vedem ce va iesi cu ele...

Si pot sa mai adaug ca am uitat cu desavarsire sa mai postez ceva aseara sa fac fix 100 posturi intr-un an. Dar nu asta e important acuma, important e sa la multi ani. Si la multe treburi, ganduri si sentimente frumoase.