Vine 1 mai. Insotit de miros de mici si bere, condimentati cu putine manele d-alea adevarate, nu jafuri produse la minut. Si m-a cuprins un sictir teribil. Probabil e de vina lipsa de preocupare generala care planeaza pe situatia academica la care asist, dar cel mai probabil e nevoia nesatisfacuta. Nevoia de ocult, de dubios, de straniu, de stiinta stranie si inexplicabila. Genul de stiinta care are nevoie de scari iacob si bobine tesla. (inca ma gandesc de unde si daca merita sa-mi iau asa ceva pentru impodobirea laboratorului straniu in care locuiesc, dar ma gandesc ca nu s-ar merita fara un halat alb in care sa savarsesc experimentele cotidiene, si atunci as ajunge sa par chiar mai cercetator decat sunt, si nu-mi doresc, anonimatul e mai bun)
Tot ce pot sa declar este MEH. Un meh mare si raspicat, spus din capul locului. Poate chiar acest cuvant se confrunta cu vointa ce ma impinge cateodata din spate. Si probabil acum se lupta in stilul cel mai omenesc posibil, cu mainile stangi legate si cu cutite in dreapta, precum strumfii antici. La inceput a fost cuvantul scria undeva, si cuvantul are puteri. Un cuvant sictirit are puterea de a te sictiri sau a-ti pastra sictirul intr-o stare de autocomplacere. Caut alternative mai vesele si care sa-mi dea idei noi. Alternative de cuvinte adica. Cuvinte gen "supapa" sau "intindere" imi trec prin minte fara vreo legatura cu ceva actual, dar cu legaturi in toate planurile actuale. Trist cum inca ma macina condusul desi am facut un drum de 1000km. Parca vreau mai mult, vreau sa plec incotro vad (sau nu vad dar pot intui) fara grija ca trebuie sa ma si intorc candva. Cred ca-i o tendinta a de fuge de responsabilitati practic, o tendinta de conservare a eului liric ce vrea sa mai fie tanar si rebel, lipsit de lanturile responsabilitatilor sociale. Dar din pacate cel mai urat lant este cel al responsabilitatii fata de sine, un simt etic al lucrurilor ce trebuie facute. Cel mai urat si mai grav lant care poate fi inventat prin indoctrinare a maselor, cel ca trebuie sa ajungi ceva in viata. Si cum sa ma dezamagesc pe mine? Asta dincolo de autoiluzionari si autosugestie pozitiva despre persoane si lume in general, ca aici deja am dat-o in bara si o voi da in bara in continuare. Poate intentionat.
Si din nou am visat ca eram indragostit. Asta este a treia oara. Alta persoana de asemenea. Sau cred ca-i alta persoana, niciodata nu reusesc sa tin minte fata intr-un joc crud al sortii si memoriei mele defectuoase. Daca stau sa ma screm bine insa, parca tot o bruneta era ... deci este posibil sa fie un vis recurent ordinar. Dar cumva nu-i niciodata nimic ordinar in el...
Apr 30, 2009
Apr 26, 2009
Padurea bantuita de zombii mancatori de topoare
Epopeeica calatorie in necunoscutul bizar si ocultist al padurii Hoia-Baciu a fost comisa.
Cercul este acum pseudo eliptic si oarecum aplatizat pe alocuri. Nu mai delimiteaza chiar o arie, ci mai mult un volum diform. Ca sa elimin din prima orice dubiu paranormal: NU, n-am vazut nimic. Regret sincer ca n-am vazut nimic si as fi vrut sa vad ceva sa-mi dea peste cap perceptia logico-realista a lumii inconjuratoare, dar nu s-a intamplat. Poate chiar prin dorinta ascunsa subconstienta de a-mi pastra mintea intreaga si teama de a nu reactiona foarte urat la o astfel de contradictie a logicii (prin fenomene inexplicabile) a influentat vointa universala si a omorat din fasa orice tentativa de a percepe vreun fenomen deosebit. Nu voi fi sigur niciodata. Cert este ca:
- Se vede orasul din partea sudica si luminile aferente.
- Exista un aeroport aproape si multe avioane ce aterizeaza/decoleaza prin zona.
- Exista o poiana cu o pentagrama arsa in iarba. Am cunoscut si autorul pe care-l salut cu respect si-i multumesc inca o data pentru turul educational din gradina botanica din cluj.
- Este normal sa te simti privit intr-o poiana dintr-o padure. Deh, e poiana, evident ca esti expus la ce se ascunde in copaci.
- Desi un localnic alcoolic ne-a avertizat ca o sa ne doara capul daca stam mai mult de 5 ore in poiana, eu m-am trezit fara durere de cap. Pentru prima oara in 4 zile consecutive cu migrene imbecile.
- Clujul e un oras frumos.
Oricum exista alte lucruri mai dubioase care nu pot fi explicate de o minte rationala, cum ar fi motivele pentru care un camionagiu claxoneaza 30 secunde si da faruri intr-o veselie fara sa indice nimic util (am tras pe dreapta, n-aveam nimic defect). Sau spre exemplu de ce sta usor bracat spre stanga volanul la logan cand merge in linie dreapta (si nu, nu-s rotile umflate diferit), sau de ce compresoarele de la benzinarie indica diferite presiuni pentru aceeasi roata. Sau de ce boardgameul cu zombii e asa de captivant desi e foarte repetitiv.
In continuare aspir la o experienta dincolo de capacitatile senzoriale cu care-s obisnuit. In continuare imi doresc sa ma indragostesc total si complet de cineva deosebit. Si sa merite. In continuare frigul ma ataca in spasme ocazionale. In continuare nu-mi place orasul in care locuiesc si mi s-a infundat nasu instant cum am intrat in localitate. In continuare adorm cu gandul ca ar fi mai frumos sa imbratisez ceva.
Oricum per total experienta n-a fost complet ratata. Niste globuri verzi apar in poze noaptea in poiana. Deci ceva tot e acolo. Conform ultimelor studii trebuia sa mai si schimbam baza, sa vedem si poiana cu cercuri concentrice. Dar deh, lipsa timp si interes deosebite. Va necesita o excursie de reanalizare. Nu putem abandona orice gand ocult. Ca altfel chiar moarte partea oculta din mine, si mi-ar parea sincer rau.
Cercul este acum pseudo eliptic si oarecum aplatizat pe alocuri. Nu mai delimiteaza chiar o arie, ci mai mult un volum diform. Ca sa elimin din prima orice dubiu paranormal: NU, n-am vazut nimic. Regret sincer ca n-am vazut nimic si as fi vrut sa vad ceva sa-mi dea peste cap perceptia logico-realista a lumii inconjuratoare, dar nu s-a intamplat. Poate chiar prin dorinta ascunsa subconstienta de a-mi pastra mintea intreaga si teama de a nu reactiona foarte urat la o astfel de contradictie a logicii (prin fenomene inexplicabile) a influentat vointa universala si a omorat din fasa orice tentativa de a percepe vreun fenomen deosebit. Nu voi fi sigur niciodata. Cert este ca:
- Se vede orasul din partea sudica si luminile aferente.
- Exista un aeroport aproape si multe avioane ce aterizeaza/decoleaza prin zona.
- Exista o poiana cu o pentagrama arsa in iarba. Am cunoscut si autorul pe care-l salut cu respect si-i multumesc inca o data pentru turul educational din gradina botanica din cluj.
- Este normal sa te simti privit intr-o poiana dintr-o padure. Deh, e poiana, evident ca esti expus la ce se ascunde in copaci.
- Desi un localnic alcoolic ne-a avertizat ca o sa ne doara capul daca stam mai mult de 5 ore in poiana, eu m-am trezit fara durere de cap. Pentru prima oara in 4 zile consecutive cu migrene imbecile.
- Clujul e un oras frumos.
Oricum exista alte lucruri mai dubioase care nu pot fi explicate de o minte rationala, cum ar fi motivele pentru care un camionagiu claxoneaza 30 secunde si da faruri intr-o veselie fara sa indice nimic util (am tras pe dreapta, n-aveam nimic defect). Sau spre exemplu de ce sta usor bracat spre stanga volanul la logan cand merge in linie dreapta (si nu, nu-s rotile umflate diferit), sau de ce compresoarele de la benzinarie indica diferite presiuni pentru aceeasi roata. Sau de ce boardgameul cu zombii e asa de captivant desi e foarte repetitiv.
In continuare aspir la o experienta dincolo de capacitatile senzoriale cu care-s obisnuit. In continuare imi doresc sa ma indragostesc total si complet de cineva deosebit. Si sa merite. In continuare frigul ma ataca in spasme ocazionale. In continuare nu-mi place orasul in care locuiesc si mi s-a infundat nasu instant cum am intrat in localitate. In continuare adorm cu gandul ca ar fi mai frumos sa imbratisez ceva.
Oricum per total experienta n-a fost complet ratata. Niste globuri verzi apar in poze noaptea in poiana. Deci ceva tot e acolo. Conform ultimelor studii trebuia sa mai si schimbam baza, sa vedem si poiana cu cercuri concentrice. Dar deh, lipsa timp si interes deosebite. Va necesita o excursie de reanalizare. Nu putem abandona orice gand ocult. Ca altfel chiar moarte partea oculta din mine, si mi-ar parea sincer rau.
Apr 20, 2009
Pajstele
De cand sunt mic am fost invatat ca de paste se intampla chestii stranii. Rasar din pamant chestiuni diferite de flori si plante, se canta si se ia lumina. De unde anume sau de ce se ia lumina n-am inteles niciodata. Care-i diferenta intre focul de la bricheta preotului si focul de la bricheta lui tata? Incarcarea simbolica stiu ca era destul de serioasa, unii se speriau si-si faceau cruce si cereau urgent sa ii ajute cineva sa-si reaprinda torta. De parca flacara vietii insasi era intruchipata in lumanarea invelita in servetele si cutii de iaurt. Totusi ceva era in aer in noptile de inviere. Prezenta atator oameni cu lumanari in maini si tot afecta cumva mediul. Se simtea un mic iz de ocultism in oamenii care orbecaiau spre case manati de pofta de cozonac si vin. Probabil se simte si azi, dar devin mai pagan pe zi ce trece si nu mai simt nevoia sa particip la astfel de manifestari religioase. Ultima oara ma bufnea rasul nu de alta. Nu sunt rau, dar felul in care un preot insista ca piatra de la mormant era un "pietroi mare dom'le, nu o pietricica, ci ditai bolovanu!", si repetand asta de cateva ori foarte serios nu putea sa ma faca foarte serios. Mai bine raman pagan acasa si viu, decat sa fiu linsat cu pietre in piata publica de babe religioase, in traditie pur crestina.
Am vazut insa o chestie foarte religioasa apropo de sarbatorile pascale. Fiind in cimitir cu rudele, aducand binecunoscutele ofrande, am asistat la o scena absolut cretina. Ca sa nu zic socant de dubioasa. Elementul central era bunica care plangea langa mormant. La 10 m in fata ei erau niste pitzi-campeoane care faceau cu telefoanele poze de hi5 dezbracandu-se printre cruci. Insa cel mai tare element era la 100 m in spate, unde niste cocalari trasesera masina (cu numere de franta evident) pana-n buza mormantului aferent, cu geamurile deschise si cu manelele la maxim (nu de jale, ca fapt divers), si cu tot clanul langa (literally, tot clanul, inclusiv membrii morti) faceau un gratar de zile mari. Gratar intre morminte. PWNAGE TOTAL. Si chiar cand credeam ca scena nu se poate completa mai misto, mi-am dat seama ca din fundal se auzeau si manele de jale, de la vecinii cimitirului.
Concluzie: Nu va ingropati rudele decedate (sau vii) in Giulesti-Sarbi. Desi atmosfera face toti banii.
Am vazut insa o chestie foarte religioasa apropo de sarbatorile pascale. Fiind in cimitir cu rudele, aducand binecunoscutele ofrande, am asistat la o scena absolut cretina. Ca sa nu zic socant de dubioasa. Elementul central era bunica care plangea langa mormant. La 10 m in fata ei erau niste pitzi-campeoane care faceau cu telefoanele poze de hi5 dezbracandu-se printre cruci. Insa cel mai tare element era la 100 m in spate, unde niste cocalari trasesera masina (cu numere de franta evident) pana-n buza mormantului aferent, cu geamurile deschise si cu manelele la maxim (nu de jale, ca fapt divers), si cu tot clanul langa (literally, tot clanul, inclusiv membrii morti) faceau un gratar de zile mari. Gratar intre morminte. PWNAGE TOTAL. Si chiar cand credeam ca scena nu se poate completa mai misto, mi-am dat seama ca din fundal se auzeau si manele de jale, de la vecinii cimitirului.
Concluzie: Nu va ingropati rudele decedate (sau vii) in Giulesti-Sarbi. Desi atmosfera face toti banii.
Apr 19, 2009
Zombie Jesus walks again!
In urma experientei cu un boardgame continand chestii nemoarte, care se misca incet si in general mananca creier, am concluzionat ca neviul trebuie sa existe si in forma reala. Altfel nu se baza o intreaga religie pe aceasta idee nu? Trebuia sa se infunde la un moment dat daca nu era posibila reintoarcerea din meleagurile urat mirositoare ale starvurilor. Deci este posibil sa ne confruntam curand cu un virus care sa produca un astfel de fenomen de revenire la pseudoviata a unor mortaciuni. Altfel nu existau atatea filme si jocuri cu ideea asta. Filmele sunt facute sa ne pregateasca pentru evenimentele ce vor urma, ne pregatesc psihologic deci pentru nemorti umblatori si virusi care ne transforma in asa ceva. Minunat, n-am nevoie decat de o pusca si multa munitie.
E oare asa de greu sa ne obisnuim cu ideea ca moartea este ceva permanent si intrarea in nefiinta nu poate fi revocata? Desigur amintirea si gandul la persoana respectiva o poate tine intr-o existenta teoretica, chiar o existenta fizica daca gandurile sunt materializate sub forma electronica. Deci un om poate trai si prin alti oameni intr-un mod ideal. Dar manifestarea vointei acestuia nu cred ca mai intra in discutie. Sau intra daca admit ipoteza noosferei aflate in expansiune permanenta. Mi-ar face placere sa cred ca atunci cand voi intra in pamant (desi nu-mi surade ideea sa-mi fie craniul regulat constant de viermi si alte organisme) ca imi voi retine energia vointei si posibilitatea manifestarii acesteia in orice forma. Inclusiv sub cea de amintire subita in cadrul celor dragi. Sughit spontan pentru toata lumea. Ah ce frumos vers se aude in clipa asta "i don't want to set the world on fire, i just want to start a flame in your heart". Adorabil. Melodiile de pe coloana de la fallout se potrivesc momentului asta. Teoretic este o noapte sfanta si miraculoasa. Care poate fi legata de ipoteza cadavrelor ambulante care mananca creier. Poate profetul nazaretian chiar a inviat pe vremea lui. Si vroia sa manance creier.
Ce-ar fi facut apostolii?
a) oferit creier
b) oferit topor la cap
c) intors si celalalt creier
d) fugit
Din pacate cred ca nu exista vreo marturie ca ar fi dorit creier totusi cand ar fi inviat. Sau ca ar fi fost lovit cu un topor de un apostol cu initiativa. As fi platit sa vad asa ceva insa. Si musamalizare ce ar fi urmat in legatura cu dragostea universala. Desi, sunt convins ca undeva in lume exista si zombifilie. Oameni care ar dori sa faca dragoste fierbinte cu o mortaciune ambulanta. Si care ar plati sa faca asta. Asta suna a idee buna!
****IDEE DE SITE: ZOMBIE PORN****
Argumente Pro:
-Exista sigur cativa amatori de asa ceva dipusi sa plateasca.
-Ieftin de intretinut, aparent zombii nu mor chiar daca nu mananca. Si nici n-au ce face cu banii.
-Zombii neavand creier functional, nu au retineri etice si deci sunt dispusi sa faca orice.
-Lipsa necesitate retusare in aftereffects/photoshop. More gore = better porn.
-Usor de lichidat daca se naruie industria.
Argumente Contra:
-Greu de facut rost de zombii.
-Starurile se pot descompune de pe o zi pe alta.
-Se pot descompune in zonele esentiale pentru industrie.
-Reactii adverse de la grupuri religioase.
-Creierul e greu de gasit. Necesar pentru motivatie de a trece la actiune.
-Actiunea poate fi intrerupta in orice moment de Milla Jovovich. Si nu intr-un sens bun.
Cine se incumeta sa-l faca?
PS: Profetul merge din nou! Si imparte cozonaci si oo rosii cu un iepure turbat si supradimensionat din ciocolata. Care are ceapa verde la el! (Easter in a nutshell)
E oare asa de greu sa ne obisnuim cu ideea ca moartea este ceva permanent si intrarea in nefiinta nu poate fi revocata? Desigur amintirea si gandul la persoana respectiva o poate tine intr-o existenta teoretica, chiar o existenta fizica daca gandurile sunt materializate sub forma electronica. Deci un om poate trai si prin alti oameni intr-un mod ideal. Dar manifestarea vointei acestuia nu cred ca mai intra in discutie. Sau intra daca admit ipoteza noosferei aflate in expansiune permanenta. Mi-ar face placere sa cred ca atunci cand voi intra in pamant (desi nu-mi surade ideea sa-mi fie craniul regulat constant de viermi si alte organisme) ca imi voi retine energia vointei si posibilitatea manifestarii acesteia in orice forma. Inclusiv sub cea de amintire subita in cadrul celor dragi. Sughit spontan pentru toata lumea. Ah ce frumos vers se aude in clipa asta "i don't want to set the world on fire, i just want to start a flame in your heart". Adorabil. Melodiile de pe coloana de la fallout se potrivesc momentului asta. Teoretic este o noapte sfanta si miraculoasa. Care poate fi legata de ipoteza cadavrelor ambulante care mananca creier. Poate profetul nazaretian chiar a inviat pe vremea lui. Si vroia sa manance creier.
Ce-ar fi facut apostolii?
a) oferit creier
b) oferit topor la cap
c) intors si celalalt creier
d) fugit
Din pacate cred ca nu exista vreo marturie ca ar fi dorit creier totusi cand ar fi inviat. Sau ca ar fi fost lovit cu un topor de un apostol cu initiativa. As fi platit sa vad asa ceva insa. Si musamalizare ce ar fi urmat in legatura cu dragostea universala. Desi, sunt convins ca undeva in lume exista si zombifilie. Oameni care ar dori sa faca dragoste fierbinte cu o mortaciune ambulanta. Si care ar plati sa faca asta. Asta suna a idee buna!
****IDEE DE SITE: ZOMBIE PORN****
Argumente Pro:
-Exista sigur cativa amatori de asa ceva dipusi sa plateasca.
-Ieftin de intretinut, aparent zombii nu mor chiar daca nu mananca. Si nici n-au ce face cu banii.
-Zombii neavand creier functional, nu au retineri etice si deci sunt dispusi sa faca orice.
-Lipsa necesitate retusare in aftereffects/photoshop. More gore = better porn.
-Usor de lichidat daca se naruie industria.
Argumente Contra:
-Greu de facut rost de zombii.
-Starurile se pot descompune de pe o zi pe alta.
-Se pot descompune in zonele esentiale pentru industrie.
-Reactii adverse de la grupuri religioase.
-Creierul e greu de gasit. Necesar pentru motivatie de a trece la actiune.
-Actiunea poate fi intrerupta in orice moment de Milla Jovovich. Si nu intr-un sens bun.
Cine se incumeta sa-l faca?
PS: Profetul merge din nou! Si imparte cozonaci si oo rosii cu un iepure turbat si supradimensionat din ciocolata. Care are ceapa verde la el! (Easter in a nutshell)
Apr 12, 2009
Circuit dublu pasteurizat in X
Visele-mi devin din ce in ce mai dubioase. Mai pline de mister si in acelasi timp de elemente cunoscute. Reiteratii ale spaimelor cunoscute, gen pennywise, ghouli, temple mistice in jungle intunecate inhabitate de pigmei mici violeti si nemorti (cu spaima distincta a explodarii acestora in momentul in care mor, mor ei nu eu), gandaci galbeni care se plimba pe tevile de instalatii si se transforma in pennywise, caderi in gol fara a muri (doar doare foarte foarte rau), munte iarna noaptea in bezna completa si eu in chiloti etc.
Mi-e dor totusi de un cosmar autentic. Un cosmar ca pe vremurile bune, cand tocmai vazusem pentru prima oara aliens si visam ca intra facehuggeri pe geamuri, ghena de instalatii, usa, podea, tavan, peste tot! Un cosmar din care chiar sa ma trezesc speriat, nu doar mirat de ce tampenii visez. Poate a trecut vremea cosmarurilor virtuale.
N-a fost niciun cutremur, in mod absolut socant pentru univers. Nici macar vreo tentativa seismica de atentat asupra stabilitatii structurale ale cladirii. E si maine o zi. Insa s-au intamplat unele lucruri care ar trebui precizate, cel putin concluziile din ele:
- Splinter si Teeth sunt exemple de filme proaste cu idei interesante. Astept continuari sau reinterpretari. Total dezamagit de stilul epileptic din splinter. Bine ca eram ametit si nu reuseam sa-l urmaresc foarte bine oricum, altfel as fi fost mai critic.
- The Thing ramane de referinta. Desi am adormit dupa primele 5 minute. Stiam filmul, n-avea rost sa-l revad de fapt, desi vroiam...
- Blair Witch are un scenariu fragil dar este un film misto. Enervant intrucat m-a trezit din somnul dulce cu iz de cosmar. Visul n-a continuat de unde m-a lasat si deci inca ma simt nesatisfacut complet de acel vis. Voi incerca sa-l readuc in subconstient, dar nu-s foarte increzator. Deci huo blairwitch!
- Saorma fara carne nu este cacat, este buna.Chiar foarte buna cand ti-e foarte foame. Cel putin daca este de la Haleala. (iz de reclama aici, dar este pe langa gara de nord, google it, merita!)
- Sampania devine mai tare daca sta in frigider. Mai tare in sensul de continut de alcool nu de plasticitate.
- Oamenii se pot deplasa prin tuburi de 10 cm diametru. Impreuna cu cainii lor.
- Narghileaua cu aroma de pepene galben impreuna cu sampania de mai sus face orice film sa devina fie foarte bun fie foarte prost. Desi partea cu "foarte bun" inca n-am vazut-o.
- Nu poti dormi cand o tipa striga intr-un film "STOP STOP STOP! STOP ! STOP !". M-am trezit zicand "hammertime!"...
Mi-e dor totusi de un cosmar autentic. Un cosmar ca pe vremurile bune, cand tocmai vazusem pentru prima oara aliens si visam ca intra facehuggeri pe geamuri, ghena de instalatii, usa, podea, tavan, peste tot! Un cosmar din care chiar sa ma trezesc speriat, nu doar mirat de ce tampenii visez. Poate a trecut vremea cosmarurilor virtuale.
N-a fost niciun cutremur, in mod absolut socant pentru univers. Nici macar vreo tentativa seismica de atentat asupra stabilitatii structurale ale cladirii. E si maine o zi. Insa s-au intamplat unele lucruri care ar trebui precizate, cel putin concluziile din ele:
- Splinter si Teeth sunt exemple de filme proaste cu idei interesante. Astept continuari sau reinterpretari. Total dezamagit de stilul epileptic din splinter. Bine ca eram ametit si nu reuseam sa-l urmaresc foarte bine oricum, altfel as fi fost mai critic.
- The Thing ramane de referinta. Desi am adormit dupa primele 5 minute. Stiam filmul, n-avea rost sa-l revad de fapt, desi vroiam...
- Blair Witch are un scenariu fragil dar este un film misto. Enervant intrucat m-a trezit din somnul dulce cu iz de cosmar. Visul n-a continuat de unde m-a lasat si deci inca ma simt nesatisfacut complet de acel vis. Voi incerca sa-l readuc in subconstient, dar nu-s foarte increzator. Deci huo blairwitch!
- Saorma fara carne nu este cacat, este buna.Chiar foarte buna cand ti-e foarte foame. Cel putin daca este de la Haleala. (iz de reclama aici, dar este pe langa gara de nord, google it, merita!)
- Sampania devine mai tare daca sta in frigider. Mai tare in sensul de continut de alcool nu de plasticitate.
- Oamenii se pot deplasa prin tuburi de 10 cm diametru. Impreuna cu cainii lor.
- Narghileaua cu aroma de pepene galben impreuna cu sampania de mai sus face orice film sa devina fie foarte bun fie foarte prost. Desi partea cu "foarte bun" inca n-am vazut-o.
- Nu poti dormi cand o tipa striga intr-un film "STOP STOP STOP! STOP ! STOP !". M-am trezit zicand "hammertime!"...
Apr 9, 2009
Creta
De cand m-am trezit (recte pe la 20.00) am simtit ca ceva nu e in ordine. Aerul rece imi amintea constant de ceva, dar nu puteam pune degetul exact pe ce. Sau pe amintiri in general, intrucat nu-s materializate, chiar daca s-ar putea considera ca materializarea gandurilor/amintirilor ar fi in niste celule din creier, nu-mi prea venea sa-mi ating creierul (nici n-am trepanatie tehnic vorbind). Acum insa mi-am dat seama ce nu este in ordine. Nu este aerul, nu este sentimentul de vacanta iminenta, nu este faptul ca am mai scapat de unele predari, este sentimentul linistii. O liniste dubioasa. O liniste nenaturala, ca cea obtinuta dupa meditatie, dar absenta meditatiei si prezenta unor ganduri nu se impaca bine in ideea de liniste. Nu aud nicio melodie pe fundal. De luni bune nu am mai reusit sa fac asta, este chiar liniste. Suspect de liniste. Se aude chiar (in absenta altor zgomote) si un zgomot electrostatic pregnant in jurul meu (nu, nu de la calculator, intrucat langa calculator nu-l pot auzi din cauza ceasului, ventilatoarelor, obiectelor, scaunului care scartaie la orice schimbare de pozitie etc).
Poate chiar va fi cutremur sambata, daca este sa privim totul ca un semn. Ma indoiesc, dar oricum ceva se intampla straniu. Iubesc la nebunie starea actuala a vremii. Un vant rece si o noapte frumoasa. Asa ar trebui sa fie tot timpul, sau majoritatea lui. La fel si linistea, desi ma nelinisteste. Ironic, linistea nu ma linisteste, imi da de gandit ca ceva nu este in ordine.
Nu, titlul n-are nicio tangenta cu ideea din spatele acestor afirmatii. Suspectez cu parere de rau ca ceva se intampla, ceva e in aer. Ceva e putred. Ceva ce poate fi si dragoste pana la urma. Ah ce mi-as dori sa ma indragostesc subit si iremediabil. Mi-ar da un orizont mai interesant de conceptie existentiala. Mult mai interesant decat orizontul unei paduri misterioase.
Ah ce-as imbratisa planeta in clipa asta ...
Poate chiar va fi cutremur sambata, daca este sa privim totul ca un semn. Ma indoiesc, dar oricum ceva se intampla straniu. Iubesc la nebunie starea actuala a vremii. Un vant rece si o noapte frumoasa. Asa ar trebui sa fie tot timpul, sau majoritatea lui. La fel si linistea, desi ma nelinisteste. Ironic, linistea nu ma linisteste, imi da de gandit ca ceva nu este in ordine.
Nu, titlul n-are nicio tangenta cu ideea din spatele acestor afirmatii. Suspectez cu parere de rau ca ceva se intampla, ceva e in aer. Ceva e putred. Ceva ce poate fi si dragoste pana la urma. Ah ce mi-as dori sa ma indragostesc subit si iremediabil. Mi-ar da un orizont mai interesant de conceptie existentiala. Mult mai interesant decat orizontul unei paduri misterioase.
Ah ce-as imbratisa planeta in clipa asta ...
Apr 7, 2009
Vasla
Vaslind prin bezna luminii deschiderii fisurilor am ajuns sa zbor. Si a fost frumos. Desi am fost doar pasager, a fost totusi ceva iesit din comun. O experienta apropiata de divinitate as putea defini sentimentul. Asta desi n-am simtit nimic divin cred vreodata, in afara de linistea geniala obtinuta prin meditatie. Da, a fost si linistea geniala obtinuta prin meditatie prezenta in zbor, desi mai zburau cateva ganduri recurente fara control prin cap. Parapanta e un leagan tridimensional. Este distractiv si recomand. Poate nu este divin, poate nu este suficient de extrem, dar tot te lasa zeci de minute cu un zambet tamp pe fata. Satisfacut ca ai plutit un timp infinit de scurt prin cer, prin delimitarea cea mai enervanta a omului obisnuit. Si vei vrea sa faci asta din nou. Te va roade vena, vei visa ca zbori, te vei trezi visand cu ochii deschisi la cerul deschis si pamantul mult sub tine, si vantul batandu-ti in casca.
Da, aveam nevoie de asta mai mult decat aveam nevoie de timp pentru proiecte sau orice altceva as fi intreprins in intervalul respectiv. Si este genul de experienta care te face sa-ti pui intrebari raspunsuri. Ce vreau de fapt in viata? Cum ajung acolo? De ce vreau asta in viata? Mi-a influentat cumva societatea gandurile si aspiratiile? Cand ajung mare ce-o sa fiu? Cand ajung la scopul propus anterior o sa gasesc alta motivatie si aspiratie sau o sa raman bucurandu-ma in bucuria-mi suculenta? Sunt nefericit? Sunt fericit? Vreau sa fiu fericit? Tin minte ca intrebarea asta mi-a fost pusa si din partea unui martor al lui iehova. Si atunci am declarat ca nu. Imi mai pastrez raspunsul. Fara nefericire nu poti face nimic nou, nu poti incerca ceva, din frica de a nu-ti tulbura fericirea. Sentimentele in domeniu static n-au ce cauta, ele sunt intr-un perpetuum mobile de speta I, deci n-ai de ce sa incerci sa-ti pastrezi fericirea.
Mai am nevoie de experiente divine. Parapanta nu m-a satisfacut complet, desi simteam nevoia sa cocolosesc ceva/cineva dupa... Ce m-a pus de fapt pe ganduri este zborul in sine. Oare chiar vreau sa zbor motorizat? Vreau sa fiu dependent si inchis de mediu intr-o cutie metalica? Regret sincer ca am avut o casca in cap in zborul efectuat. Tare as fi vrut sa simt cu propria chelie adierea vantului, cum te mangaie natura insasi, si din cand in cand iti mai da si o palma, ca sa-ti arate ca te joaca pe degete cand si cum vrea. Din nou am sentimentul acut ca rolul meu se indeplineste undeva mai sus, nu in atmosfera. Ceva parca ma cheama dincolo de ea. Din nou am visat ca paraseam atmosfera terestra. Neasistat. Si parca totusi n-as vrea sa parasesc planeta fara sa o fi vazut in cele mai marunte maruntaie. Pana la urma cele mai intense experiente tot pe pamant le poti trai. Cel putin momentan. Cand voi afla personal ce alte experiente poti trai in alte zone, voi putea sa-mi fac o parere mai completa.
Da, aveam nevoie de asta mai mult decat aveam nevoie de timp pentru proiecte sau orice altceva as fi intreprins in intervalul respectiv. Si este genul de experienta care te face sa-ti pui intrebari raspunsuri. Ce vreau de fapt in viata? Cum ajung acolo? De ce vreau asta in viata? Mi-a influentat cumva societatea gandurile si aspiratiile? Cand ajung mare ce-o sa fiu? Cand ajung la scopul propus anterior o sa gasesc alta motivatie si aspiratie sau o sa raman bucurandu-ma in bucuria-mi suculenta? Sunt nefericit? Sunt fericit? Vreau sa fiu fericit? Tin minte ca intrebarea asta mi-a fost pusa si din partea unui martor al lui iehova. Si atunci am declarat ca nu. Imi mai pastrez raspunsul. Fara nefericire nu poti face nimic nou, nu poti incerca ceva, din frica de a nu-ti tulbura fericirea. Sentimentele in domeniu static n-au ce cauta, ele sunt intr-un perpetuum mobile de speta I, deci n-ai de ce sa incerci sa-ti pastrezi fericirea.
Mai am nevoie de experiente divine. Parapanta nu m-a satisfacut complet, desi simteam nevoia sa cocolosesc ceva/cineva dupa... Ce m-a pus de fapt pe ganduri este zborul in sine. Oare chiar vreau sa zbor motorizat? Vreau sa fiu dependent si inchis de mediu intr-o cutie metalica? Regret sincer ca am avut o casca in cap in zborul efectuat. Tare as fi vrut sa simt cu propria chelie adierea vantului, cum te mangaie natura insasi, si din cand in cand iti mai da si o palma, ca sa-ti arate ca te joaca pe degete cand si cum vrea. Din nou am sentimentul acut ca rolul meu se indeplineste undeva mai sus, nu in atmosfera. Ceva parca ma cheama dincolo de ea. Din nou am visat ca paraseam atmosfera terestra. Neasistat. Si parca totusi n-as vrea sa parasesc planeta fara sa o fi vazut in cele mai marunte maruntaie. Pana la urma cele mai intense experiente tot pe pamant le poti trai. Cel putin momentan. Cand voi afla personal ce alte experiente poti trai in alte zone, voi putea sa-mi fac o parere mai completa.
Apr 1, 2009
Samota Sarpanta San Satuc
Orbecaind prin analele timpului ajung sa analizez si sa rectific concepte. Cum ar fi schimbarea lumii. Toata lumea vrea sa schimbe lumea. Ajung la concluzia tulburatoare ca poate suntem indoctrinati in aceasta directie. Se vrea ca noi sa schimbam lumea, in bine sau in rau, dar mai ales sa fim convinsi noi de puterile noastre ca putem schimba lumea, ca totul este rau si ca trebuie sa taiam in carne vie pentru a scoate la lumina lumea (sau tara, daca gandim mai restrans, sau orasul, sau casa, sau propria persoana). Dupa cum zicea un mare om al carui nume de sith nu il vom elucida pentru incurajarea unui trend de mister de cacat ce ne macina, un chirurg cand taie nu trebuie sa aiba dubii. Nu trebuie sa aiba ezitari, trebuie doar sa actioneze cum stie el mai bine, cum a invatat mai bine, asa cum a fost pregatit, pentru a putea salva pacientul. Cateodata pacientul mai moare, dar asta este riscul meseriei. Deci revenind la salvarea lumii intr-un mod idealizat de la valorile care au luat avant, putem ajunge intr-o extrema negativista, in aceea de a nega valorile curente, si de a promulga o violenta extrema impotriva celor ce au alte idei.
Inca am dilema violentei extreme pentru purjarea societatii. A functionat in potop, de ce n-ar functiona si acum? Dar cum as putea trai cu mine insumi daca as decreta o astfel de actiune ca fiind utila sau necesara? Bine ca nu sunt intr-un post de conducere suprema, ca altfel m-as razgandi poate prea tarziu din astfel de ganduri, sau as sta sa le macin inutil de mult pana mi-ar expira viata, si as muri ca omul care a condus lumea facand nimic. Pentru orice actiune exista o reactiune, si o descatusare a fortelor universale pentru scopuri marsave de curatare a societatii ar fi probabil cea mai mare blasfemie si oligofrenie produsa vreodata in istoria universului. Si asta pornind de la un singur om care era intr-o functie de conducere.
Cred ca am pierdut ideea de la care am plecat. Respectiv cea de samota sarpantanta. Sau de idee in general. Dar ce este ideea si ce vrea ea de la mine? Si de ce-mi da tarcoale dar niciodata nu vrea sa iasa din mine?
Inca am dilema violentei extreme pentru purjarea societatii. A functionat in potop, de ce n-ar functiona si acum? Dar cum as putea trai cu mine insumi daca as decreta o astfel de actiune ca fiind utila sau necesara? Bine ca nu sunt intr-un post de conducere suprema, ca altfel m-as razgandi poate prea tarziu din astfel de ganduri, sau as sta sa le macin inutil de mult pana mi-ar expira viata, si as muri ca omul care a condus lumea facand nimic. Pentru orice actiune exista o reactiune, si o descatusare a fortelor universale pentru scopuri marsave de curatare a societatii ar fi probabil cea mai mare blasfemie si oligofrenie produsa vreodata in istoria universului. Si asta pornind de la un singur om care era intr-o functie de conducere.
Cred ca am pierdut ideea de la care am plecat. Respectiv cea de samota sarpantanta. Sau de idee in general. Dar ce este ideea si ce vrea ea de la mine? Si de ce-mi da tarcoale dar niciodata nu vrea sa iasa din mine?
Subscribe to:
Posts (Atom)