E na na na na eeee E na na na na nooo

Da, sunt bestial. Foarte bestial. Mai bestial ca o bestie izvorata din imaginatia bolnava a distinsului domn lovecraft. Dar in acelasi timp mai uman prin gandurile ce-mi vin legate de bestia din mine. Oi fi eu bestial dar nu sunt suficient de bestial sa-mi las in urma mostenirea ancestrala umana si sa ignor empatia si constiinta. Si astfel ajung in situatii ambigue in care stau in pat si pendulez intre realitate si vis, intre real si imaginar. Si realizez ca nu gasesc granita. Si ca realul nu este altceva decat un produs al imaginatiei. Si in orice moment ma pot trezi atacat de unicorni salbatici si printese cu puteri magice. Dar nu ma trezesc si dorm in continuare. Si visez in continuare ca-s pilot de vanatoare pe propria-mi nava spatiala. Si ca adorm in vis si visez ca-s pilot comercial pe pamant acum cativa zeci de ani. Si tehnologia nu-mi permite sa ies din triunghiul bermudelor fara ajutoare. Si bermudele ma omoara caci ma strang tare. Si-mi taie circulatia in picioare. Si nu mai pot alerga, si ma prabusesc cu avionul. Si ma trezesc speriat in propria-mi incapere din nava spatiala. Si realizez ca a fost doar un vis. Pana cand andu intra in incapere trantind-o de perete, si spunandu-mi ca suntem atacati si ca trebuie sa actionam acum. Acum este totusi prea tarziu, si constat ca suntem pe cale sa murim cu totii. Si ma trezesc. Si e dubios de devreme si n-am nimic important de facut azi.

Poate ar trebuit sa fac la proiecte. La oricare din proiecte. Dar n-am facut nimic. Si nici nu ma pot simti vinovat, vacanta e vacanta. Vom intra in branza imediat cum incepe scoala. Ce rost are sa ne agitam acuma? Un student agitat in vacanta e ca un pensionar agitat in tramvai. Nu mai gasesc exact logica acestei alegorii dar sunt convins ca exista una.

Zen sa fim, caci vine un nou an. Si sa ne tinem bine caci am facut manevra strategica pentru a-mi pregati cucerirea lumii. Respectiv voi putea de acum sa scriu din pat direct pe blog sperabil. Inca n-am testat riguros solutia, dar in teorie suna bine si promitator. Daca va reusi, blogosfera va vi cotropita de forte dincolo de imaginatia celui care a scos numele asta hidos (blogosfera). Toate gandurile fantomatice eliptice si sinusoidal-malefice se vor rasfrange asupra acestui blog ca un centaur in calduri pe o caprioara prinsa intr-o capcana de urs. Lumea nu mai are scapare, poate anul 2009 mi-a scapat, dar nu se va mai intampla. Si pentru ca toti isi propun rezolutii de anul nou, eu imi propun rezolutia 1680x1050. Si sa cuceresc lumea. Iar. Toata lumea. Si s-o fac regat. Si am s-o si fac.

Don't be silly shake your willy

Consumul excesiv de dronezone dauneaza. Dar moderatia este pentru fatalai, asa ca am abordat solutia barbateasca de a face supradoza de muzica spatiala.

Lumanarile pulseaza tragic in camera invadata de intuneric. Niciun zgomot nu patrunde in cetatea mea spatiala. Tot ce zboara se afla la sol. Tot ce inoata e in acvariu. Nu se misca nimic decat flacara in bataia spiritului meu. Si se zbate neincetat de ore bune, in speranta ca mintea mi se va calma, si ca pacea va domni peste ea. Si cu toate astea spera in zadar caci din link in link dau de alta idee, si la fiecare melodie mintea merge mai departe, calcand cu bocancii imaginatiei peste campul nefertil al logicii, si decoland cu mirosul de scortisoara prizat din parfum in speranta evadarii campului gravitational constient.

Nu-mi place sa ma prabusesc pe insule pustii. Sa vad cum viata nu mai are sens si sunt ultimul membru al umanitatii fara posibilitatea sa-mi contactez semenii. Din cate stiu poate-s ultimul de felul meu. Poate trebuie sa-mi reconfigurez etica pentru a supravietui. Poate nu trebuia sa mananc acel iaurt. Poate tocmai mi-am semnat condamnarea la moarte a celui mai bun prieten. Poate tocmai era sa dau foc la casa. Poate totusi nu am facut nimic rau. Dar in alta dimensiune asta poate fi fatal. Nu pot stii niciodata cat de complicata e viata pana nu te decizi sa te indepartezi de ea. Si sa o privesti de pe alta planeta incercand sa intelegi ce se intampla in spatele fiecarui gest si fiecarei priviri scapate aparent dezorganizat.
Oamenii sunt fiinte complexe. Au o parte reala si o parte imaginara. Modulul lor nu stiu insa cum se calculeaza. O fi constant pentru o mai buna repartizare a mintii universale in noosfera.

Cred ca am redescoperit din valorile traditionale in seara asta. Si dronezoneul are o buna parte din vina. Cuplat cu flacarile polarizate ale binelui si raului din preajma lampii cu lava, mi-am redescoperit valentele oculte. Da, poate nu mai pot prelua controlul asupra energiei pure, poate nu mai am mana suficienta, poate nu mai am nici karma chiar pozitiva, dar mai am spiritul suficient de calm pentru a analiza asta. Si suficient de calm pentru a observa cum lumina lumanarii imi cauzeaza niste reflexii stranii printre firele de par de pe mana, cauzand mici distorsiuni in modul de percepere a membrului. Ma incearca un sentiment tare ciudat. Parca tocmai as fi meditat, asa-mi simt corpul. Oarecum incetinit dar foarte precis in miscari. Mintea insa imi cam zboara in toate partile. De parca gandurile au incercat sa faca o mica excursie, s-au urcat toate in acelasi autobuz, dar odata aflate la obiectiv, s-au imprastiat in toate zarile cautand altceva nou si unic de vazut. Si cu o miscare strategica se tin indepedente, urmarindu-si fiecare calea fara sa se intersecteze. Nici tentativa de vectorizare n-a avut acelasi randament. Dar cumva gandurile acuma s-au lovit de ventilator cu putere si refuza sa se intersecteze. Ma trezesc pe o insula pustie, pe o statie spatiala privind din hublou, in masina noaptea incercand sa fac o depasire riscanta, afara in frig si ploaie, inauntru langa soba uitandu-ma cum vantul bate nemilos zapada din copacii golasi, la curmatura privind cerul, la cabana omu in ceata cautand calea de intors acasa. Si cu toate astea sunt tot acasa in fata calculatorului, penduland ce am de facut maine si ce am de renegociat maine cu propria-mi minte.

Ma trezesc de la o vreme cu dureri de cap. Somnul imi face rau. Visele imi fac rau. Simpla prezenta in alta stare constienta imi dauneaza realitatii. Visez frumos. Chiar si cand am visat ca ma prabuseam cu avionul, mi s-a parut un vis frumos, pentru ca de bine de rau zburam. Cu sau fara avion, zburam. Si zborul e linistitor...

Amurg de craciun imperial

Fapta a fost comisa din nou.

Cel mai straniu ajun de craciun de pana acum experimentat de mine a fost cel in care toata noaptea ne-am jucat twilight cu baietii. De departe cel mai straniu. Un sentiment foarte dubios sa cuceresti universul cand jumate de planeta se asteapta sa intre pe horn sau teava caloriferului un pedofil supraponderal cu un fetish ciudat pentru reni. Si mai ciudat daca in timp ce joci respectiva prostie epicoasa asculti cantece de craciun. Si chiar mai ciudat daca la un moment dat realizezi ca prin teava caloriferului ar fi cam straniu sa apara un mos. Al naibii spirit de craciun n-a vrut sa-si faca aparitia. Si cu toate asta tre sa laud ideea lui croissant, aceea de a lua expansionul pentru amurgul imperial, prin care jocul chiar devine mai intens si mai violent. Mult mai distractiv asa.

Totusi am simtit pana la urma spiritul de craciun. Degeaba l-am cautat in casa, in magazine sau pe strazi, pana la urma l-am gasit cu chiu cu vai in aeroport cand imi asteptam fratele. Atatea priviri calde care asteptau cu nerabdare intoarcerea celor dragi ca imediat la intersectia privirilor cu acestia sa se umple de lacrimi m-a cam afectat. Pot sa zic ca am dat si o lacrima de anticipatie (desi slabe sanse sa recunosc asta pe viu vreodata), dar a disparut cand m-a sunat fratimiu ca mai dureaza ca exista o problema cu un bagaj. Frumos la aeroport de sarbatori, chiar se simtea ceva in aer, o exaltare si o bucurie autentica in privirile tuturor. Cald si pufos, un sentiment bun cand astepti o ruda plecata departe.

Nu pot sa zic ca sunt mare fan al acestor sarbatori, caci niciodata n-am inteles cate sunt. Sau de ce sunt mai multe. Pot spune insa ca-mi place iarna. Imi place zapada. Imi place caldura din case care intra in contrast direct cu frigul de afara. Si imi place ca devine pustiu tot orasul de sarbatori. Rar cate un om sau o masina. Frumos si calduros. Cand se mocirleste totul insa nu-mi mai place. Mocirla nu ma atrage intr-un mod deosebit. Semn ca nu sunt porc. Si mi-as fi dorit sa fiu. Si nu pentru un orgasm de peste 40 de minute ci pentru capacitatea de a fi nesimtit. Bine, sincer sa fiu sper ca nu sunt nesimtit, desi poate cateodata sunt. Dar daca as fi fost nesimtit as fi fost porc, si deci implicit mi-ar fi placut mocirla. Hm, logica intra intr-un cerc aici. Dar daca n-ar fi fost nu s-ar fi povestit.

Imi place sa cred ca poate totusi oamenii sunt buni. Sarbatori fericiti in concluzie.

PS: multumiri mamei lui croissant pentru cozonaci si cornurile care ne-au tinut in viata in timpul amurgului imperial. Si respecte pentru cat de bune au fost :D

Si din nou ma doare capul

Stii ca esti putin psihopat cand iti schimbi tastatura logitech cu una trust doar pentru a mai face putina liniste in camera. Mult mai silentioasa, singurul criteriu dupa care am ales o astfel de tastatura din selgros. Totusi pare apta, si ce-i cel mai important, e silentioasa. Deja orice altceva devine irelevant.

Si din nou ma doare capul. De data asta mai de devreme. Si nu poate fi de la tensiune, ca eram foarte relaxat. Si nici de la vin ca nu apucasem sa beau decat o gura. O fi de aglomeratie de oameni si spirite. O fi de la vreme. O fi de la mers pe afara cu fesul mai mult sau mai putin nu pe cap. O fi de la faptul ca am schimbat tastatura. O fi de la sangele de urs (care e o posirca si n-o recomand nimanui, feriti-va de urs ca de magarus). Sau o fi de la incercarile de impacare a caprei cu varza. Care de cele mai multe ori nu prea reuseste, si singurul rezultat fiind un stres in plus. Dar cred ca nu-mi mai pasa. Incerc sa ma autoindoctrinez ca nu-mi mai pasa. Si poate asa-mi va trece capul. Refuz sa mai iau vreun medicament momentan, ca risc sa nu mai am nicio sansa de izbanda cand ma doare cu adevarat tare capul. Dar de fapt ma cam doare tare si acum. Sunt tare tentat. Dar ma voi abtine. Si puterea-mi va creste. Si timpul se va dilata. Si capul meu va exploda. Si noi cote voi atinge, un alt colt de univers vor explora. Asta-mi place cand ma doare capul, simt nevoia sa ma uit pe geam. Si cand ma uit pe geam ma uit la cer. Si cand ma uit la cer incep sa trec de el, sa ma indepartez din ce in ce mai repede. Vad stelele cum devin mai stralucitoare pe masura ce parasesc atmosfera, pe urma vad planetele din sistemul solar, si soarele, si cate o cometa, o statie spatiala. Si mai departe si mai departe si accelerez pana nu mai vad nimic, pana cand toate stelele se pierd in zare si devine totul de un mare negru. Si inchid ochii si adorm. Ma bulverseaza stelele. Si intrebarile fantastice. Si lesbienele. Alea tinere. Si frumoase.

Am citit zilele trecute pe un blog pe care sincer sa fiu n-am mai reusit sa-mi dau seama cum am ajuns (din link in facebook in link in friend in link in link) in care fosta colega de liceu categorisea femeile in functie de raportul frumusete/inteligenta. Si mi se pare ciudat totusi, ca inca n-am intalnit o femeie genuin urata. Da, poate foarte neingrijita, si eventual cu mustata, dar pana la urma gusturile nu se discuta, si se stie ca noi, ca specie masculina, suntem suficienti de disperati incat sa cotarcim cam orice merge pe doua picioare (eventual, unii fac rabat si la asta). In ochii lor ceea ce mie mi s-ar parea urat devine frumusete pura. Nu pot sa nu aduc aici in discutie emisiunile de pe discovery cu feederi, oamenii care-si hranesc nevestele pana depasesc 200 de kg doar ca sa aiba ce sa imbratiseze mai mult (la asemenea masa, cred ca se poate vorbi deja despre bean-bag-uri umane). Da, nu reusesc exact sa inteleg ce le place la o masa imensa de grasime, dar inteleg ideea ca au fetishul lor propriu si personal. Cum si eu am un fetish cu clementine.

Tare mult imi place tastatura asta, chiar e mult mai silentioasa, si-mi pot auzi mai bine gandurile si iarbadelamaie din difuzoare. Care canta totusi o adevarata pornografie muzicala. O desfranare acustica. O sodomizare placuta a urechii.

Si in alta ordine de idei am revazut un film foarte fain aseara (sau azi dimineata, le cam incurc), respectiv street fighter. Cu van damme. Si kylie minogue. Care-i simpatica precum o clementina. Pasiunea asta cu clementine cred ca incepe sa scape de sub control, ar trebui sa mananc niste clementine sa-mi reglez aceste porniri. Ca verb nu stiu inca in ce context sa folosesc a clementi. As asocia in mod obisnuit asta cu a indulci intr-un mod simpatic si adorabil, cum ar fi "te-as clementi nitel". Nu stiu daca clementinele au vreo legatura cu clementa. Sau cu clemele. Poate sunt o forma de clementa gastronomica. Sau un fel de cleme pentru pacate, pentru a le stopa din fasa, clementizandu-te. Ceva suna putred, si nu pot fi clementinele, ca sunt prea bune sa putrezeasca. Mai putin in selgros din pacate. Ca altfel acuma as fi avut atat mainile cat si gura ocupate. Cu clementine. Oh draga mea, oh draga mea clementina. Te-ai pierdut si te-ai dus pentru totdeauna, oh draga mea, clementina. Am cunoscut o fata clementina. Foarte simpatica fata de altfel. Cred ca d-aia i-au pus parintii numele. Sincer sa fiu pana n-am aflat ce-s clementinele, n-am inteles numele ei. Nici de unde vine, nici cum sa-i zic intr-o forma prescurtata. Acuma am aflat, ma simt mai inteligent, si desi nu mai este de actualitate, important e ca mi-au fost descoperite clementinele, si ca pot manca din ele intr-o voiosie. ho ho ho.

Daca as fi crestin pur, as putea ura in clipa asta, fiind decembrie 24, un craciun fericit tuturor. Dar nu sunt crestin pur, asa ca urez sarbatori fericite. Care de altfel n-am inteles niciodata care sunt sarbatorile. Bun avem craciunul, si mai e un sfantul stefan parca imediat dupa revelion, despre care n-am idee cine mai stie (in afara de stefani si stefane). Exista alte sarbatori crestine in aceasta perioada despre care eu nu stiu si care nu apar in calendarul parintilor? Sarbatoare fericita ce-are? E prea scurt, nu include revelionul? Revelionul e o sarbatoare in sine? Sarbatoresti ca ai mai supravietuit un an fara sa fii un mutant in urma unui razboi nuclear? Sau sarbatoresti faptul ca s-a terminat luna decembrie. Si deci nu mai are nimeni vreun motiv sa te colinde. Dar ma insel amarnic, caci exista chestii gen sorcova, care n-am inteles exact ce ar trebui sa reprezinte, si nici de ce rimeaza asa de bine cu morcova. Legatura dintre cele doua pare buna insa, ambele sunt ... cu un v in interior. Si ambele te ajuta sa vezi mai bine. Cat timp nu te intalnesti cu o pocnitoare in ochi in timp ce sorcovesti. Sorcovim-as singur. In cap sa-mi treaca.

Ma deprima craciunul. Cand ma gandesc la craciun nu ma gandesc automat la un pom impodobit sau la cozonaci, mie-mi zboara mintea la lego in primul rand (parintii s-ar putea sa fie de vina pentru asta, caci de craciun nu imi doream vreodata altceva, orice alta jucarie n-avea niciun sens), si in al doilea rand la o statistica pe care o citisem pe un ziar, ca-n luna decembrie sunt cele mai multe sinucideri. E perioada in care invariabil daca n-ai pe nimeni special te simti groaznic de singur, si realizezi ca intri intr-un nou an de viata fara cineva special alaturi. In oras ma deprima si modul in care se asterne zapada. E minunat cand ninge, ca se face liniste. Stau mai multi oameni in casa, pe sosele e mai putina agitatie pentru ca se sperie putin soferii ca pot patina, si in plus, zapada mai are si formidabila capacitate de a mai infunda din sunete. Se mai amortizeaza astfel sunetul motoarelor, oamenilor grabiti, vorbelor aruncate aiurea, alarmelor si sirenelor, claxoanelor si ciocnirilor, certurile si cantcele. Totul devine mai frumos si mai linistit...

Imi place linistea...

Si iar ma doare capul

Si pot sa ma uit in monitorul luminos ca-n soare sa-mi citesc viitorul. Si pot sa ascult cum corsten incearca sa-mi patrunda in maruntaie. Si pot sa-mi imaginez ca sunt facut din dragoste pura. Si pot sa cred ca sunt facut doar sa impart dragoste si bucurie. Si pot sa ma insel drastic si sa distrug planeta si sa ranesc mai multi oameni decat o bomba nucleara. Si pot sa joc cs toata noaptea sa-mi demonstrez ca inca mai stiu sa trag. Si pot sa-mi iau capete magistrale pe banda rulanta si sa nu inteleg nimic. Si cu toate asta iar ma doare capul. Si ma simt nesigur pe propriul scaun. Si simt cum intreaga lume pulseaza putin pe masura ce privesc in intunericul din jur. Si pot sa cred ca maine va ninge epocal. Si pot sa fac golemi de zapada si sa le dau viata. Si pot sa le dau si darul vorbei. Si pot sa creez viata din nimic. Si pot s-o las sa evolueze, si golemii de zapada sa creasca. Si pot sa se inmulteasca. Si pot sa isi puna intrebari. Si isi gasesc raspunsuri. Si ni le impartasesc si noua. Si nu se incalzeste pana nu ne raspund la toate intrebarile. Si din esenta lor ne vom hrani noi existenta. Si din puritatea lor vor crea si ei la randul lor. Si ne vor depasi in numere. Si ne vor depasi in disciplina. Si va veni caldura si se vor topi toti. Si intreaga populatie se va fleoscai. Si fleoscaiala generalizata va cauza inundatii. Si canalele vor revarsa. Si proiectele noi nu le vom termina. Si in predari ne vom ingropa. Si soarta ne va rula. Si ca o tigare ne va fuma. Si soarta se va droga. Si cu noi va visa. Si departe va vizualiza. Si o noua era incepea. Si o era se sfarsea. Si tot n-am aflat ce ne apasa. Si nici ce ne indoia. Si nici ce ne flamba. Si nici ce ne voala. Si verificarea nu dadea. Si intregul univers colapsa. Si magazinul inchidea. Si la telefon nu raspundea. Si la padure iesea. Si un glont primea. Si roata derapa. Si stalpul ne imbratisa. Si airbagul se declansa. Si pieptul imi presa. Si fata mi-o strivea. Si ochiul din cap sarea. Si inima tresarea. Si uite asa se trezea. Si asa urat visa. Si un pas facea. Si in cap cadea. Si din nou se trezea. Un vis in vis avea. Si in pom infipt era. Si pe pom il durea. Si lacrima curgea. Si pasarea zbura. Si soarele apunea. Si el se culca. Si la somnul divin se intindea. Si margarina se intindea. Si cu paine o manca. Si nimic nu intelegea.

Am rupt norma

Pana acum etalonul filmelor proaste era reprezentat de killer clowns from outer space.
In aceasta seara un nou prag a fost atins.

Nu stiu cum se face, dar desi am peste 100 de filme oarecum bune pe hard, ajung sa ma uit in rarele momente cand ma uit la filme, numai la filme fantastic de proaste.
In teorie nu aveam cum sa dau gres, combinatia de sf horror si john carpenter nu avea cum sa nu fie decent cel putin. Dar se pare ca m-am inselat. Teribil de rau inca.
E cu ice cube filmul. Asta poate spune multe, dat fiind faptul ca acest individ nu poate juca roluri cat de cat umane, trebuie sa fie doar tipul batut de soarta, intotdeauna rau dar cu o parte buna ce si-o va dezvalui doar unei gagici bune cu care se impusca. Chiar si coloana sonora a filmului e facuta de john carpenter. Un amestec dubios de tehno cu rock si cu cate o orga electronica in momentele de suspans maxim. Suspansul maxim insa nu trebuie sa induca in eroare totusi, dat fiind faptul ca traiesc zilnic mai mult suspans in momentele cand deschid geamul si constat ca nu se intampla nimic interesant afara.
Refuz sa mai arunc cu rahat in filmul asta, ca-i pacat de atata rahat. Macar filmul cu clovnii se vroia o tampenie, asta se vroia film horror serios, si pe chestia asta da magistral cu mucii-n fasole, dovedind inca o data ca nu-i bine sa faci scenarii pe wc.

Pot insa sa arunc putin cu rahat pe ideea ca fantomele pot muri daca le impusti sau dinamitezi. Da-o naibii de treaba. Adica....da-o naibii de treaba. Ceva imaterial moare de la explozii? Desigur, pentru ca totul se intampla pe marte. Si pe marte se stie ca fantomele sunt alergice la explozii.

Singura chestie din film care avea vreo noima era faptul ca rolul principal se droga constant. Asta poate explica multe. Chiar foarte multe.

Regret timpul pierdut cu acest film, mai ales pentru faptul ca m-a luat si durerea de cap. Atat de prost a fost. M-a dezamagit carpenter, acuma nu mai pot sa vad the thing fara sa imi amintesc de mizeria asta ordinara. Ghost of mars se cheama daca n-am mai precizat. Feriti-va de el ca de magarus, mai mult de atat nu pot face. Chiar si numele imi parea bun, ca-mi place inghetata mars. Odios. Oribil. Dezgustator. Bleh.

Amurg de iarna imperiala

Acum mai putin de 24 de ore savarseam fapta.
Un alt meci de twilight a fost incheiat cu succes. De data aceasta insa lupta a fost mai crancena si mai stransa decat ma asteptam, si desi anticipasem victoria absoluta a lui vali, un val de uimire m-a cuprins cand intreaga flota mi-a fost distrusa printr-o decizie politica. Asta poate fi un semn ca nu trebuie sa ma bag vreodata in politica. O decizie de cateva secunde si un zar aruncat mai prost si sute si mii de oameni (sau ma rog, oameni-pesti ce naiba rasa jucam) au fost decimati si tipetele lor s-au rasfirat in bezna spatiului nesfarsit. Inca regret amarnic decizia ce am luat-o, si nepasarea aruncarii zarului in momentul respectiv. O manevra tragica cu un rezultat tragic.

Partea buna este ca jocul a fost chiar distractiv, si chiar nu m-a durut capul dupa ce l-am terminat. Partea proasta e ca m-a durut in timp ce-l jucam, caz in care nu aveam chiar o traictorie clara catre zar si deci nici vreo influenta asupra rezultatului.
Nu se poate demonstra empiric insa, in ciuda protestelor vehemente ale razvanului, ca am vreun control asupra zarului. Dar este foarte posibil sa am. Nimic nu este intamplator, si niciun zar nu este pur random. De fapt, nici nu cred ca exista intamplarea. Ideea de haos total nu-mi surade, pentru ca-mi da sentimentul de nesiguranta totala, conform careia poate sa-mi cada oricand o lustra in cap si sa pic. Ceea ce este total fals, intrucat sunt nemuritor si invincibil la varsta asta. Desi cateodata ma mai bate o durere de cap (aproximativ zilnic, o aproximare cruda si foarte foarte enervanta de altfel), global sunt invincibil, si reusesc sa-mi desfasor operatiuni cu tot cu dureri de cap. Si asta ma duce la ideea ca daca un zar il pot controla, de ce n-as putea controla si durerile de cap? Ar fi mult mai util si pana la urma mai benefic pentru omenire ca eu sa nu am dureri de cap. Si asta pentru ca atunci cand ma doare capul nu prea-mi vine sa fac ceva constructiv, sa dau vreun sfat constructiv, sau sa am rabdare sa explic ceva foarte riguros. Si deci omenirea pierde participarea mea activa in rezolvarea problemelor atunci cand ma doare capul.

De asta nu e bine sa ma doara capul.

Si in plus, chiar daca eu controlez vreun zar ocazional, il controlez doar pentru a-mi satisface pofta masculina de a ucide si domina, si nicidecum in scopuri malefice. Scriind asta incepe o durere de cap sa-mi apara in tampla stanga. Posibil sa fie ora de vina, dar si gradul de somnolenta indus de vizionarea desenului animat in care apare jordan numit gemul spatial. Un desen care induce ideea ca basketul se poate juca doar prin slamuri, si ca iepurii vor invinge intotdeauna extraterestrii cu intentii ostile si fara concepte clare de marketing si profit. Din tot ce era pe o alta planeta sa alegi o subspecie de desene animate pentru a completa un loc liber intr-un parc de distractii? Cine ar vrea sa vada extraterestrii desenati? Oricine-i poate desena si nu se poate identifica exact directia din care au venit. Domnul patron al echipei monstrilor ar trebui sa se reorienteze, eu as fi pornit o afacere cu import de pantofi sport (pentru ca am observat ca toti monstrii erau fascinati de pantofii sport ai lui jordan). Si o alta afacere cu vizite regulate pentru observarea extraterestriilor in mediul lor natural, numit si turism. Prost facut gramada, acesta vine si cu intentii ostile pe planeta, dand ordine si incercand sa ia sclavi. Ori se stie ca daca pamantul e cunoscut pentru ceva in univers, e cunoscut pentru democratia pur americana promovata pe toate fronturile. Asta reiese cel putin din toate filme cu invadatori facute vreodata. Da, nimeni nu vrea sa fie sclav, mai ales o tara care a avut aproape 50% din populatie sclavi in ultimii 300 de ani. Clar ei nu vor sa mai fie sclavi, vreodata. Si nici albii care erau proprietari de sclavi nu vor sa fie sclavi, ca au vazut ca-i naspa. Dubioasa treaba, pe mine m-a cam pierdut filmul cand a aparut si bill murray in peisaj. Al carui singur rol era cel de prieten al producatorului. Daca nu aparea cred ca n-avea haz filmul. Sau desenul. Sau filmul animat. Ce-o fi.

PS: Am descoperit fructul meu favorit. Dupa mai bine de 22 de ani de cautari si incercari diverse, fostul fruct favorit (de fapt, nu era favorit, ca doar o singura data l-am mancat tehnic vorbind), marul total necopt si acru ca iadul, a fost detronat magistral miercurea trecuta de clementine. Mici dulci si adorabile (chiar si ca culoare, dat fiind faptul ca-mi place portocaliul) acestea mi-au cucerit papilele gustative mai repede decat a cucerit vali universul (circa 6 ore). Inca simt nevoia sa le multumesc adinei si mirelei pentru introducerea in viata mea lipsita de fructe a acestei chestiuni mici si delicioase. Cert e ca voi face excese, pe motivul ca-s al naibii de bune. Multumesc din nou.

E dumnezeu femeie?

Ii dau dreptate anei, de fiecare data cand intarzie ma abordeaza personaje ciudate, si-mi dau o noua idee pe care s-o rumeg in cursul de metal.
Azi de exemplu am fost abordat de doua coreence foarte simpatice, care se straduiau intr-o romano-englezo-gestico-ceva sa imi explice ca au de promovat o religie, sau facut un proiect pentru scoala. Sincer sa fiu inca n-am inteles exact ce vroiau de la mine, dar m-a amuzat teribil ideea cu care veneau. Si mai ales m-a amuzat teribil surprinderea totala cand le-am zis ca stiu conceptul de elohim si dumnezeire la plural, dar pana sa intru in detalii danikene a aparut ana, si deci a trebuit sa tai conversatia din scurt. M-au si invitat la ele acasa sa discutam mai mult despre asta, dovedindu-mi din nou cat de sexi si cuceritor sunt fara sa inteleg mare lucru din ce zice cineva. De fapt, eu nu inteleg mare lucru din ce zice orice om, damite intr-o limba amestecata cu o pronuntie comica.

Totusi in pliantul care mi l-au dat coreencele romanizate, era pusa o intrebare, si tehnic vorbind, inca e pusa aceasta intrebare, caci fata de pliantele obisnuite care ajung aruncate in cel mai apropiat cos, asta a ajuns pe biroul meu. O intrebare dubioasa, care se regaseste si-n titlul acestei mici povestiri. Este dumnezeu femeie? Asta plecand de la simpla idee (din ce scrie in pliant) ca dumnezeu are un sex. Si ca a creat atat femeia cat si barbatul. Bine bine, dar tehnic vorbind a creat si hermafroditii, si oamenii cu doi cuci, si alte atrocitati regasite in "documentare" germane vazute in liceu. De ce n-ar fi dumnezeu o femeie cu 3 sani si un cuc? Daca femeie se numeste aia. Mi se pare dubioasa problema. Si chiar stupida. Daca ar fi sa aiba sex, sa zicem totusi ca ar fi femeie.
Si sa zicem ca ar arata bine. Ar fi chiar buna.
Imi place sa cred ca dumnezeu s-ar personifica intr-o femeie buna rau, pentru ca pana la urma, dumnezeu e bun, indiferent de sex, si deci daca e femeie e buna. Plecand de la aceasta ipoteza, si adaugand ipoteza ca ce-i frumos si lui dumnezeu ii place, trag concluzia ca nu numai dumnezeu e femeie, dar e si lesbiana. O lesbiana buna. Este stiut si faptul ca dumnezeu este omniprezent. Deci chiar si-n aceasta clipa, este langa mine. Ceea ce-mi explica ideea ca sunt bantuit de un cuplu lesbian.

Teribil asta, dumnezeu are sex. Da are sex, si parca era masculin si il chema atum. Si dupa ce s-a masturbat a ejaculat toate constelatiile, fecundand practic vidul, si dand viata universului altfel in repaos. Dar pe acelasi principiu poate atum era femeie, dar asta n-ar schimba chiar mult restul mitului. Poate doar cantitatea de constelatii.

Dar da, daca ar fi sa-mi imaginez un zeu suprem, ar fi sub forma unei femei, pentru ca femeile trebuie iubite. Desi ma doare capu si s-ar putea sa nu fiu tocmai coerent in aceasta idee, si nici sa acord vreo mare doza de sens acestor fraze. Asta-i pe post de disclaimer. Pe post cand nu-s reclame, ca-n rest ducem pionierul la ecluza, si coboram mosu-n beci, unde-i vin mult si bun, bun ca singural de la bunuri, aflate momentan in posesia unui vechi zeu, atat de vechi c-a facut mucegai si-a expirat, dupa care a urcat pe scara la ceruri de unde l-a luat elicopteru si l-a aruncat direct in canal. Unde sobolanii mutanti inca antreneaza testoasele mutante adolescentine. Ma intreb cand se va sfarsi antrenamentul cu ce va culmina. Poate renunta la carapace si ies si ei in oras. Sau ele ma rog, desi dilema sexului se aplica si la testoase.

Si in alta dezordine generalizata de idei, am luat oficial vacanta. Voi sarbatori cu o durere magistrala de cap, asta desi nu am stat la cursul datator de viata dupa moarte si formulare dupa termen, adica menejiment. Deci am mai eliminat o cauza a migrenelor, si se pare ca nu era menejimentul. La naiba, preferam sa injur materia asta si sa ma gandesc ca de la asta mi se trage. Sau macar sa mi se traga un glont in cap de la asta. Rog frumos. Astept provincia. Acasa. Cu paine si sare. Si niste vin cateodata. Dar numai cand afara este bolta instelata si strada uscata.

Ah.... AAAAhhh

Gemetele unei femei intotdeauna fac dintr-o melodie buna, o melodie fantastica.

Ninsoarea asta-i prea frumoasa. M-am trezit dintr-un somn lung si agitat, cu vise progresiv dubioase, sa constat ca afara lumea se cufunda intr-o liniste zapezista. De fapt cred ca asta-mi place cel mai mult, linistea ce o asociez zapezii. Ma face sa fiu mai cald, mai calm, si mai pufos. Imi vine sa strang tare tare in brate pe cineva. Dar n-am pe cine. Asa ca ma strang singur in brate tare tare, pana constat ca de fapt n-am cum sa ma strang chiar in brate, ca nu simt alta caldura decat cea a propriul corp, si ma repliez pe alte cauze, gen imbratisarea planetei.

Si e bine sa imbratisezi planeta, sa-i simti caldura, sa crezi ca esti la fel de pufos ca un mare urs polar, sau ca un urs cartezian, in functie de derivata secunda a maresalului care marsaluieste pe campia electrica a cailor putere din motorul pe injectie cu vaccin antiaerian nedetectabil de radarele politiei asociate carosabilului umed si alunecos cu o vascozitate stranie si o sanie trasa de porci mistreti turbati in care merge un turc cu un turban mestecand guma turboreactor de pe vesela din bucatarie precum pasarea din desene statice si dinamice cu coeficienti globali nedefiniti de globul ocular care vede tot ce nu se vede cu ochiul liber sau incatusat intr-o puscarie de maxima securitate nationala si internationala ca teroristii care imprastie teroare ca un ventilator ventiland aerul rece ca briza marii care nu-i asa de neagra ca noaptea in absenta luminii care vrea sa fie incetinita dar sa nu aiba politisti morti ca-i are pe constiinta si se va sinucide de la atata stres ce ne mananca zilele si noptile ca-i mare pofticios si vrea si stafide peste gogosile ce le indruga tot ce misca-n lumea asta mica ca o furnica dar puternica precum un excavator din devizul general.

Lupta cu fiarele

N-a fost chiar o lupta, a fost un fel de sotron pe timp indelungat. Si inca n-am predat tot proiectul, abia urmeaza o verificare, dar simt ca am terminat. E sentimentul de vacanta de vina. Si fulguiala linistitoare de azi. In alta ordine de idei se pare ca am racit. Si racit se pare ca nu ma doare capu. Ceea ce e un lucru nu numai bun, ci chiar fantastic. Prefer in orice zi sa-mi trag mucii pana-n adancul scoartei (sau pana dau de vreun balrog) decat sa ma doara capu fara niciun motiv. Pe de alta parte, nu este foarte sexi sa-ti curga mucii si nici vocea nu-mi mai permite sa cant. Ceea ce ma deprima, pentru ca-mi place tare mult sa cant. Chiar daca nu ma aude nimeni decat probabil vreun vecin care s-a spanzurat de atatea vocalize. Cateodata ma trezesc si dansand singur prin casa. Deobicei asta-i efectul muzicii disco in doze mai mari decat legale (cred ca am auzit de o lege care restrange piesele disco la maxim 2/zi ).

Dar nu asta e important acum, important e ca-mi curg mucii si ca sunt gata pentru verificarea de luni la fiare. Ceea ce ma bucura. Nu mai tare insa decat vestea ca seminaristul tine si cursuri de la anu. Am un mare respect pentru cum preda, si simt sincer ca este un profesor foarte valoros.

Si nici asta nu-i important acum. Important e ca afara a nins. Si asta inseamna ca incalzirea globala a dat-o in bara si deci ursii polari vor mai trai sa aiba aventuri cu pinguinele misandre. Si copii bastarzi care vor ajunge la gradini zoologice unde sa radem de ei ca sunt un hibrid imperfect, un exponent al unei povesti de dragoste dintr-o perioada imperfecta, intr-un loc imperfect, dar care cumva are multi prefecti. Mai mult ca prefecti chiar, daca este sa luam in socoteala si numarul de rame. Numarul mediu de rame per metru cub adica. Care este 2. Sunt in medie 2 rame per metru cub de pamant. Nu pamant de flori insa. Ala vine cu circa 1.56 rame per metru cub. Conform STAS R503/53 (cu R de la rama).
Mi se face somn. Si imi aduc aminte ca practic am uitat sa fac extrasul de laminate pe hartie. Eh, mai e timp si maine, sau recte azi mai tarziu.

Tare curios sunt ce o sa mai visez. Am visat ca eram calare pe un avion acum cateva zile. Si tare cretin era sentimentul din cauza lipsei controlului. Poate-i o analogie cu drumul in viata care in momentul de fata nu pare foarte mult sub influenta mea. Asta desi am destul de multa mana. Nu suficienta incat sa invat manualul de healeri intitulat bombastic flacara violet. Dar de fapt cred ca nu mana nu am suficienta pentru a invata asa ceva, ci rabdarea. Si infuzia de tehnica si bun simt ingineresc din ultima vreme. Ma indrept cu pasi inceti dar siguri spre un viitor de inginer inchis la minte. Ma tem de astfel de vremuri. Precum ma tem de faptul ca voi deveni imun la orice medicament de dureri de cap. Precum ma tem de mobila stranie lasata pe scara de un vecin. Mobila care in lipsa luminii si insotita de zgomote multidirectionale, are un aspect de xenomorf. Fantastic cum inca mi-e afectata mintea de acel film.

Si cu asta pot sa concluzionez ca nu-s vesel.

Mieeeeh

Ma trezesc ca rupt din lume. Dureaza din ce in ce mai mult lupta cu mine sa ma dau jos din pat. Gasirea unei motivatii. Analizarea situatilor de eschivare posibila din aceasta activitate. Mai ales ca-n ultima vreme ma trezesc si cu cate o durere de cap. Mai mica sau mai mare, dupa vorba, dupa port. Port fara marinari din pacate, si vorba fara de pacate carnale. Imi distruge orice chef de viata o durere de cap. Smulge din mine orice picatura de bunavointa sau bucurie. Si intr-un final cand ajung in dus, imi trec prin cap mai multe ganduri decat picaturi de apa. De fapt nu-mi trec prin cap picaturile de apa, trec peste el sau pe el, niciodata chiar prin. Si in astfel de momente regret ca n-am o secretara careia sa-i dictez din dus ce sa scrie, poate chiar pe acest blog. O declaratie de intentie cu privire la soarta omenirii, o scrisoare de dragoste neadresata unei persoane speciale, un biletel de amenintare legat de o caramida pentru zmeul din praslea. Sa stie de la mine ca nu voi tolera astfel de actiuni la mine-n regat, si ca s-a mai schimbat tehnica si sunt inarmat. Inarmat si pufos. Pufos dar periculos.

Si asta ma readuce la problema principala ce ma roade. Daca ma doare capul tocmai pentru ca sunt pufos? Tocmai pentru ca simt nevoia sa imbratisez planeta, sau mai degraba doar o persoana mai speciala pentru mine? Tinand cont de argumentul varatec, adica de asta-vara, cand orice durere de cap imi trecea instant cand o vedeam sau vorbeam cu EA, cred ca-i singurul argument ramas in picioare. Ma doare capul ca-s prea pufos. Simt nevoia sa daruiesc prea multa energie, si cand nu am in ce directie s-o daruiesc, refuleaza in interior si imi explodeaza capul. Ma enerveaza teribil ideea ca ma poate afecta in asa hal un asemenea mic neajuns. Si prin mic incerc sa-mi inspir mie ca e mic, pentru ca mie mi se pare a fi sursa si destinatia vietii. Ce poate fi mai presus de o iubire pura? De un sentiment autentic de apartenenta si intelegere reciproca la un nivel ce depaseste cuvintele sau gesturile. Aspir catre asa ceva, si imi place sa cred ca aspira catre mine asa ceva. Altfel ma tem ca doar se vor inrautati durerile de cap. Si poate cel mai agasant din ecuatia asta, devin imun si la nurofen. Nu-mi place sa cred ca sunt asa de romantic, si nu-mi place sa ma duc la scoala ca sa am de unde sa ma intorc. Imi plac povestile de dragoste si mi-ar placea sa vad un film la care sa-mi dea o lacrima de emotie si nu de ras. Simt in mine cand vrea organismul sa lase libera o lacrima. Si cred ca-mi pot si provoca singur o lacrimare, daca ma stradui foarte foarte tare. Tin minte ca am incercat asta in liceu sub forma unei provocari. Si eram cat p-aci sa reusesc, dar ma tot bufnea rasul si imi pierdeam credibilitatea. Caut inca un film care sa ma lase masca de emotie. Am gasit Joongchun total intamplator, si mi s-a parut glorios de epic. Era exact ce cautam, un film fantasy care sa se centreze in jurul dragostei, si sa polarizeze intreg universul in jurul acestui concept magic. Mai caut filme precum asta, pe cat posibil chiar mai romantice. Imi place tragedia. Tragedia cred ca-i forma adevarata de manifestare a acestui sentiment, si nu sfarsitul fericit. Ma intristeaza teribil aceasta idee si cu toate asta ma face sa zambesc in interior, gandindu-ma la un viitor mai pufos si mai vesel. Chiar daca va fi umbrit cateodata de tragedii. Si The Fountain mi-a placut foarte mult din aceasta cauza. Nimic nu-ti da mai bine sentimentul de iubire decat pierderea lui.

Dar noi sa fim sanatosi, ca intre timp trebuie sa plec la scoala voios si epic, si sa ma pregatesc de o noua zi in care mintea ma va indura artilerie metalifera.

PS: Am inceput mega-blogul comun, ajutorul meu in cucerirea lumii, de fapt ajutoarele, si acum voi deversa idei random si pe
http://neproductiv.blogspot.com
Merita aruncat o privire inainte sa loveasca rahatul ventilatorul si lumea sa sucombe subit.

Scortisoara si usturoi

Un remediu interesant al problemelor cotidiene legate de armarea grinzilor si stalpilor in general. In alte situatii cele doua se pot folosi pentru a nu te ploua. Pentru ca toata lumea stie ca intre doua nu te ploua. Dar ce te faci daca te ploua si te uda? Macar cresti daca te uda, dar depinde cine te uda. Daca te uda vecina vesnic suparata s-ar putea sa-ti induca aceeasi stare. Stare de existenta, sau stare de stare. Precum baietii de baieti. Care cumva nu provin din fete, ci din alti baieti precum numele imi inspira. Si pe urma imi expira ca violeaza legile fundamentale de inmultire si impartire. Impartire cu rest. Dar n-am rest, ca l-am dat pe tot la paine pe sacose. Sacose deloc ecologice, provenite din petrol. Care petrol putea foarte bine sa-mi alimenteze bolidul din parcare. Care parcare nu este atat de mare precum ar trebui sa fie. Si care bolid nu-i chiar bolid precum as vrea sa fie. Nimic nu este precum as fi vrut sa fie. Mai putin o singura chestie vitala si de importanta capitala pentru vitalitatea importantei vitale din casa, mirosul de scortisoara omniprezent. Desi intre timp l-am poluat cu ceva usturoi, pentru care imi pare sincer rau, inca se resimte si ajunge pana la creierul meu.

Concluzia e simpla, ar trebui sa fierb mai des vin. Si ca sa nu fiu incoerent si sa fac si reclama gratuita, pot recomanda pentru fiert vinul babanu. Cel mai ieftin si cel mai demigroaznic, dar fiert chiar merge foarte foarte fin. Sau era de vina pasiunea pe care am investit-o in timp ce descantam oala cu polonicul. Ce-i drept cu mana nu stau chiar rau in ultimele zile. Ma simt foarte in forta si gata de actiune magica. Desi nu-mi vine s-o vars in orice actiune inutila. Dar nu asta era relevant in cazul vinului. Ideea este ca e bun vinul fiert. Preferabil cu cat mai multi oameni.

Sa fiu la moda si sa nu pic in pacat prin absenta din lumea modei, voi preciza cate ceva despre democratie. Da, ma duc la vot.

Sunt insa mai la moda intr-un tricou de cocalar gasit in dulap. Cu care mi-e rusine sa ies din casa, desi sunt mai sexi ca un varcolac spanzurat cu elasticul de la chiloti. Chilotii cui? Chilotii unui dansator erotic cu probleme stomacale care se teme de apa. Nu stomacul se teme de apa. Pentru ca n-ar avea cum sa se teama de apa, oricum apa va intra in el pentru a tine omul cu respectivul stomac in viata. Dar ce fel de viata are un stomac de nu vede niciodata lumina zilei, sau daca o vede este in risc de a muri foarte foarte rapid odata cu proprietarul? Ce fel de soarta are un stomac al unui impatimit de mancaruri iuti si combinatii stranii si periculoase de mancaruri. Si prin asta ma simt vizat. De un lunetist. Care da vize. Pe pasapoarte. Care nu sunt de actualitate in tarile apropiate, precum si-n marea uniune europeana.

Inca nu am gasit mult-cautatul-dar-nu-pe-okazii-pentru-ca-nu-mi-place-sa-caut-pe-okazii odorizant auto cu aroma de scortisoara. Si nici gelul de dus cu acelasi sindrom. Sindromul scortisoarei multiple. Incep sa cred ca scopul vietii ar fi sa transform tot ce ma inconjoara, inclusiv sacul de carne din jurul meu (denumit popular corp) intr-o mare prajitura. Si cred ca in sine motivul e simplu si deloc egoist (desi imi plac mult prajiturile). Respectiv pot generaliza (in general e distractiv sa generalizezi, desi cateodata generalizarea o mai poate da in bara intr-un mod general, dar doar daca nu esti general, care in general n-o dau in bara) ca orice om iubeste prajiturile. Si cu cat mai multe prajituri in jurul nostru, cu atat suntem mai fericiti. Si deci vreau sa fac lumea un loc mai bun si mai frumos, sau macar mai frumos mirositor. Votati-ma si promit sa fac tara nu numai regat, ci regat al prajiturilor. Ar fi un adevarat taram de basm, si ca nu este, ca prin peisaje deja putem rivaliza geniul disney din anii 50 incoace, dar mirosul ar fi critic imbunatatit. Doar ma gandesc cat de frumos ar fi ca un rahat de caine in care calci pe strada sa miroasa a prajituri si nu a rahat de caine. Bine, ideal ar fi sa nu fie acolo. Rahatul nu cainele. Desi preferabil si cainele. Singura parte proasta la prajituri este faptul ca nu poate fi folosit ca material de constructie. Dar daca stau sa ma gandesc mai bine, o prajitura mai veche se intareste pana la stadiul de "n-o pot manca, e beton!". Poate, doar poate, ar putea fi o descoperire epocala aici. O descoperire pentru care vrajitoarea din hansal si gretal (evitare strategica a drepturilor de autor) m-ar putea da in judecata si sa breveteze ea ideea: prajiturile ca material de constructie. Cu armaturi din jeleuri, pentru ca rezista bine la intindere. Declaratie de intentie: voi face un turn de birouri P+100 in bucuresti din prajituri. Si daca trebuie vreodata demolata, cunosc indivizi care mananca orice-i dulce. Inclusiv individul subsemnat. Sau suprasemnat. Unde ma semnez pe chestia asta?