Railgun. Now with sugar!

In baie am miros de scortisoara, cacao si piersici. Miroase foarte puternic a prajituri. Incidental si eu miros tot a prajituri. Mi-e teama ca la noapte ma voi manca. Desi este deja dimineata. Nu-mi amintesc exact cand m-am mai culcat singur dupa ora 6, dar se pare ca azi o s-o comit. Motivul somnolentei mele absente nu poate fi party maximum, cele 2 sticle nefiind suficiente pentru a induce energie in organismul meu. Sau cel putin sper ca nu sunt suficiente, ca parca ma incearca o lipsa de mana si deci o nevoie de potiuni magice.

Ca sa incep cu inceputul pot preciza ca am fost la o nunta. A alexandrei cu daniel. Carora din nou le doresc o casa de beton armat. Sau de metal, cat timp e tratat corespunzator pentru comportament favorabil la foc. Si mi-a placut la nunta. M-a facut putin sa privesc in viitor la momentul in care probabil si eu voi renunta la libertate si voi imbratisa ideea unui viitor glorios impreuna cu o fiinta speciala (probabil cea mai speciala din univers, macar pot sa sper nu? ). Si m-a intristat putin ideea ca fata cu care ma jucam cand eram mic cu lego, si cu monopoly, si cu care practic se interconecteaza o buna parte din copilarie (respectiv cea petrecuta in afara casei) s-a maturizat si si-a luat viata in maini din toate punctele de vedere. Stiam dintotdeauna ca va veni acest moment, dar parca pana nu am intrat in biserica parca nu mi se parea plauzibil. Ceva lipsea din ecuatie. Si intrand in biserica pot sa recunosc sincer, desi pe viu cam slabe sanse sa afirm asta treaz, ca ceva fluid mi-a iesit din ochi si mi-a trecut razant pe obraz. Cred ca am fost realmente bucuros pentru ea. Alta explicatie plauzibila nu poate exista. Si ceea ce e mai ironic e ca tocmai vazusem star trek t3h movie, si incercam sa-mi dezvolt latura vulcaniana, sau vulcana, aia cu logica infailibila si lipsa de sentiment. Bine ca am esuat lamentabil, ca oricum era o idee cam proasta.

La nunta desfasurata in restaurant nu pot sa adaug vreo descriere exacta sau vag inteligibila, dar pot trage concluzii stranii despre ceea ce a fost si ceea ce putea fi. Respectiv chiar ma asteptam la o pinata imensa sa coboare din tavan. Si chiar sunt ruda cu tata la modul in care dansam. Mai putin ca eu chiar incerc sa ma uit in ochii persoanei cu care dansez. Si cateodata imi place sa cred ca dansez foarte misto. Si chiar imi place. Si voi mai face asta. Si a fost misto la nunta. Si ar trebui sa ies mai des in cluburi, sa clubaresc cluburile clubare. Ca sa fiu mai cluber fara skill in blunt objects. Ca desi imi place james, doar o melodie imi merge la suflet, si aia pentru ca-i despre clarkson. Care tocmai a filmat pe transfagarasan. Pe care vroiam sa merg iar. Dar poate voi merge cu ceva mai fasnet data viitoare deci intr-un fel poate fi bine. Si incepe facultatea, si asta nu poate fi bine.

Cert este ca am vazut 2 filme in aceeasi seara. Si semanau destul de mult intre ele. Desi unul era despre traficanti de droguri in rio, si alalalt era despre zei egipteni in viitor violand copile cu parul albastru. Asemanari am gasit o droaie, de la teme comune (cautarea dragostei, drama oamenilor ce nu reusesc sa scape din mediu, jocul politic volatil, criminali, violatori, politisti inutili, lipsa dreptatii universale, denaturarea oamenilor in animale, etc), la personaje comune (suspectez ca morcov era de fapt anubis, dar nu pot demonstra asta la naiba!). Cert e ca ambele filme au fost foarte distractive si si-au atins bine scopul si ideile. Mai mult mi-a placut insa immortel, pentru ca n-am reusit sa-l inteleg complet (sper ca filmul este mai profund decat mi s-a parut, si ca am ratat ceva esential in frazele spuse in franceza despre nemurire si scopul oamenilor in univers ca furnicile in ferma zeilor), dar si pentru ca modul in care cidade de deus e prezentat mi s-a parut mai mult comic decat drama. Asta desi drama oamenilor si privirea pustiului era foarte expresiva. Tragic, un film bun care n-a reusit sa ma impresioneze in totalitate, sau sunt mai usor impresionat de idei glorioase si cocktailuri bune (combinatia de mutanti cu par albastru si extraterestrii sub forma zeilor egipteni in viitor nu poate fi decat absolut geniala). Ideea generica din ambele filme este aceeasi: nu te juca cu fazere in camera motoarelor. Poate exploda materia neagra si se face o gaura neagra si nu mai ajunge tiberius capitan. Si daca nu ajunge tiberius capitan, dispare umanitatea pe de-a intregul.

Si ce pofta de quake am. Probabil maine, sau recte azi mai tarziu voi dezlantui un carnagiu virtual cu inamici imaginari. Asa cum fac si in viata reala prin casa. Dar fara armele aferente.

Copaci!

Tocmai am terminat de frecat cada. Lupta a fost apriga, si pagubele au fost de ambele parti (mi-am cam ars chimic mana), dar a meritat. Dupa lupte seculare ce au durat cateva minute in sir, s-a ajuns la o victorie totala.

CADA 0 - DOMESTOS 1

Si acum ma pot spala linistit si curat, curatindu-ma atat trupeste cat si suflestete in ceea ce a fost adineauri o baie de substante corozive active. Cu putin noroc n-o sa supravietuitesc dupa urmatorul dus. Umanitatea poate doar spera.

Pentru cei ce se intreaba daca mai vine sau nu apocalipsa, am o veste: Vine. Asta intrucat ieri am fost la frizer. Si m-am tuns la altceva decat lama. Sper ca oricine citeste asta statea jos, ca sa nu intre in coma de acest soc total. Si mai adaug ca desi am par, desi inca aspir la statutul de chelie permanenta si totala (este un statut social, avea un sens cand mi-a trecut prin cap, desi acum s-a dus undeva cu baia acida in cada), imi place. Mi se pare ca sunt foarte sexi. Si nu doar mi se pare. Si sunt foarte sexi. Mai sexi ca niciodata. Bine poate eram mai sexi cu chelie, dar nu asta-i important acum. Deci vine apocalipsa. Eu m-as pregati riguros.
Interesant e ca m-a tuns un viitor hairstilist. Atat de viitor incat momentan este doar aspirant si foarte perseverent. Si stia si toate versurile de la melodiile play & win de la radio (da, au versuri. si da, le stiu si eu, si nu, nu sunt cocalar, si da, el cel mai probabil era cocalar). Si ma face sa ma intreb, oare acesti oameni care nu stiu diferenta intre rap si trepanatie (discutia e mai amuzanta daca o povestesc pe viu, scrisa nu are farmec, ideea consta in motivatia unei chelii in ideea trepanatiei si ce a inteles hairstilistul ca inseamna acest cuvant), stiu ca pot sa faca diferenta intre om si mutant? Ca pot sa faca un om mai frumos, si altul mai urat? Si deci au in maini intreaga soarta a umanitatii prin doar o foarfeca?
In caz ca n-am fost suficient de explicit, daca un om este suparat pe cum arata, se poate supara suficient de tare incat sa-si verse nervii pe umanitate. Sper sa nu afle aceste amanunte frizerii din toata lumea, incat isi pot face o societate secreta prin care sa controleze lumea. Sau exista deja si tocmai m-am impiedicat de cel mai epic si tainic secret pe care parul a reusit sa-l produca vreodata.
Probabil d-aia e bine sa fiu chel, ca sa fiu independent si autonom fata de aceste bestii de oameni cu mentalitati dictatoriale globale. Ma sperie si ma dezgusta numai gandul, sa ne conduca lumea niste taietori de par. Ce urmeaza? Sa ne conduca si gunoierii? (de fapt parca fizz era gunoieri, si el are porsche. My god it's happening already!!)

Nevertheless am ramas singur. Din toate punctele de vedere. Ma simt lasat in instanta fara potiuni. Si asta desi am 3 energizante in frigider. Toate ieftine si proaste. Si cu abilitati magice. Dar poate fi bine, intrucat apreciez intotdeauna linistea inducatoare de paranoia. Sigur asta e cauzata de cs si energizante, dar nu voi renunta la aceste 2 elemente doar pentru a ma feri de spaime imaginare. Imi place sa fiu speriat. Sa-mi simt pulsul crescut si inima incercand sa-mi evadeze din piept ca un alien aflat in gestatie in cutia toracica. Desi descrierea asta-mi aminteste mai mult de alte sentimente decat de frica, oricum cred ca sunt legate cele doua, intr-o simbioza tainica de cunoscut si necunoscut. De adrenalina explorarii si lipsa controlului total asupra organismului. Instincte animalice si in acelasi timp evoluate. Atasament, spaima, party maximum. O combinatie cretina si oarecum periculoasa. Dar revenind la ideea de baza, nu am inteles niciodata imensitatea lumii. Imi imaginez constant ca daca eu nu sunt intr-un loc, acel loc nu exista inca. Sau exista intr-o alta forma de existenta, intr-un fel de dimensiune paralela. In lipsa observatorului, lumea respectiva nu poate exista. Un fel de randare pe zona explorata in momentul de fata. Cam asa ceva ma gandesc ca se intampla. D-aia nu-mi pot explica exact unde-i fratimiu in clipa asta. Din tot ce stiu eu a intrat intr-un fel de portal (sa-i zicem mondeo) in parcare, a disparut, si va aparea din nou prin decembrie (probabil prin acelasi portal). Si intre timp, orice forma de contact cu el, poate fi emulata de un soft foarte inteligent. Nu am incredere in pixeli sau posta romana, ambele sunt inselatoare. Ma sperie numai gandul ca este in alta dimensiune unde o armata de clovni din spatiu se pregateste de invazie. Si nu sunt amuzanti. Nici macar dragalasi. Sunt doar foarte foarte alcoolici si inapti. Poate sunt plini de bomboane insa si putem juca pinata cu ei, caci intotdeauna mi-am dorit sa lovesc un clovn cu o bata sa vad daca ies bomboane din el.

Ramane de vazut ce este de facut, cert este ca acum trebuie sa frec si wcul.

Groaznic

Nu poate fi nimic mai groaznic ca hartia igienica parfumata cu miros de piersica. Cum se asteapta cineva de la mine sa ma sterg la fund cu ceva ce miroase a prajituri? Mi se pare un sacrilegiu si o perturbare grava a ordinii publice din baie. Nici nu ma pot concentra sa-mi rezolv treburile cu mirosul ala adorabil de prajituri in preajma. La naiba cu cine a inventat hartia igienica parfumata!!!

Supadupaflai

Am inceput sa-mi pierd rabdarea. In curand probabil va ajunge in stadiul imediat sub epic. Ceea ce poate fi rau pentru umanitate si pentru univers. Si sigur va fi rau pentru mine. Odata cu pierderea rabdarii mai pot declara si o tendinta catre absolutism si tiranie extrema. Brutala si extrema. Poate o parte din vina o au documentarele despre al doilea razboi mondial care tot invadeaza televizorul in ultima vreme. Sau faptul ca am vizitat un buncar al lui hitler. Si mi-a placut. Tirania are o atractie probabil obscena. Poate e din cauza puterii absolute. Puterea corupe. Puterea absoluta corupe distractiv de absolut. Si cu putere poti face chestiuni. Gen acceleratii fulminante intre semafoare. Si frane barbare la trecerile de pietoni. A stai aia nu-i putere, aia-i franare. Either way, fun.

Incerc din rasputeri sa-mi impac ideologia budista cu cea tiranica, dar adevarul e ca nu sunt chiar din acelasi aluat. Sigur pot fi cai de mijloc, si imbratisarea universului poate cunoaste o mana dictatoriala suava cand voi cuceri lumea, si sa-mi fac un cult al personalitatii chiar distractiv si nu impus populatiei. Vreau in continuare ca toti sa fie cat de cat impliniti. Dar parca mai bine ar fi o majoritate fericita si nu toti oamenii. Probabil de asta a iesit si ideea in matrice ca o lume in care toti sa fie fericiti nu poate exista. Fara suferinta nu se straduie nimeni sa faca ceva mai bun. Fara sa se straduie nimeni sa faca ceva bun, nu se produce nimic bun si societatea stagneaza. Si stagneaza intr-un nivel fericit dar involuntiv pe termen lung. Cum inveti un copil sa fie fericit? Cum inveti un copil sa infrunte probleme daca nu se confrunta cu esecuri si suferinta? Cum inveti? Inca nu stiu sa invat. Am noroc daca mi se lipeste ceva de creier dupa ce citesc un curs de 2 ori. A treia oara mi se pare overkill si mintea refuza sa mai participe activ in proces, degenerand intr-un stres infinit de incarcare-descarcare in memorie. Un fel de memory loop. It's so bulletproof even bullets can't get through it. Si pana acum a functionat. Un timp. La beton vad ca a cam dat rateuri. Dar a treia oara e cu noroc si in cateva ore o sa aflu ca am luat si cu ce nota.
Cred ca m-am abatut de la ideea de progres al societatii.
Csul ma cheama, ca inca nu se joaca singur. Cand se va juca singur si va realiza ca este un organism de sine statator atunci vom avea probleme ca societate.

Incerc sa cred ca nu sunt o cauza pierduta si ca imi pot gasi echilibrul. Din pacate l-am pierdut temporar si inca ma stradui sa gasesc un remediu. Mi-am luat chiar o cutie de ibuprofen sa ajute acest proces cognitiv de regasire, desi ma indoiesc ca va avea mari impacturi la acest capitol. Adevarul e ca nu-mi accept niciodata echilibrul. Si ca niciodata nu vreau sa ma declar fericit. Stiu ca echilibrul universal functioneaza ireprosabil indiferent de timp spatiu si dimensiune, asa ca orice declaratie voita de fericire va degenera intr-un ciclu distrugator al pasiunii mistuite. Un echilibru insa te face neutru. Si neutralitatea e ruda cu inexistenta. Daca stau mai bine sa ma gandesc oamenii extremisti sunt cei care fac diferenta, intrucat cei echilibrati nu au cand sa gaseasca o solutie viabila in timp util. Si asa se ajunge probabil la suferinta care budismul incearca s-o starpeasca. Sau alcoolul. Care tot suferinta o starpeste. Desi cateodata o incurajeaza, divulgand puterile distructive ale acestei substante.

Imi place sa cred ca se poate trai in armonie universala. Asta pentru ca sunt intotdeauna lucruri care sunt universal valabile. Si ca orice lucru universal valabil, pot supune la test aceasta teorie, distrugandu-mi-o in acelasi timp pe masura ce-mi amintesc cate ceva din cuantica. Si uite asa ajung la paradoxuri. Si uite asa imi pierd mintea cautand solutii si salvari in foldere din cap care inca nu exista. Save and exit? Nu. Mai intai trebuie sa intram pe nightmare, si apoi pe hell, dupa care abia sa cautam in multiplayer ceva. Prea mult diablo? Niciodata.
Trebuie sa-mi iau un tricou cu weyland-yutani corporations (building better worlds). Aliens este universal valabil cool.

Fa duda, munte-duda!

Sunt ametit. Chiar foarte ametit. La nivelul la care trebuie sa cam stau jos ca sa nu cad jos. A naibii forta gravitationala, nu poate actiona si ea mai haotic? Ar fi mai distractiv sa cazi ba pe podea, ba pe tavan, ba pe perete, ba pe geam. Cam greu cu echilibrul in momente critice (interactiunile cu baia imi dau emotii la acest gand), dar o variatie ar fi binevenita. O sa fac o cerere in acest sens spre o entitate superioara.

Am renuntat la ideea de a mai improviza la teorie la examene. So far so good, am luat dinamica. Cu o nota nu chiar neglijabila chiar. Dar nu-s mandru de mine, ca stiam ca sunt capabil. Sunt insa foarte mandru de ana (al care link catre orice pagina de facebook/hi5 nu-l voi pune din motive logice) ca a reusit sa ia statica. Astept cu nerabdare statica II si dinamica. Ca astea mi-au placut mai mult decat statica I.
Si asta ma aduce in alta dezordine de idei la problema ce ma tot roade de cateva zile.
Cine dracu a facut programa asta? Am facut 2 ani de materii complet, adica COMPLECT inutile. Mai bine incepeam facultatea direct in anul 3. Cred ca ieseam mai castigati ca timp si spatiu. Si nici nu ne mai calcam in picioare pentru sali libere si laboratoare de limbi straine. Dar parca mi-a mai murit spiritul razvratit de azi dimineata si pana acum. Sau e de la faptul ca se cam invarte incaperea cu mine. Si nu, n-am alcool in sange. Si nici vreo alta substanta luata cu buna stire in scopul ametirii.

Aseara stateam in pat cautandu-mi linistea si pacea si gandurile-mi dadeau tarcoale si regretam faptul ca am inchis calculatorul, ca as fi putut sa deversez o gramada de mizerii pe internet, eliberand practic balastul de idei stupide care-mi veneau inainte de examen.
Gen ideea terminatorilor sub forma de copii nou nascuti. Perfecti pentru a fi lasati la mila oamenilor, si perfect pentru a-i omori pe acestia. Oameni pot fi distrusi usor prin mila. Sentiment cam primordial si care te lasa instant fara aparare. Totul e sa fie acolo prezenta, si nu indepartata de ani de schije si lupte cu roboti. Dar daca iti pierzi mila, nu-ti pierzi practic o parte din umanitate? Empatia prin care tot definesc oamenii? Si daca-ti pierzi umanitatea, nu devii tot robot, si practic pierzi lupta impotriva robotilor? Poate ar trebui sa ma uit la ultimul film terminator ca sa-mi raspund la aceste intrebari intrebatoare.

Vreau un scaun de S pentru calculator. Cu tetiera si cotiere. Si masaj si ventilatie. Si volan. Si schimbator manual in H. Si pedale. De fapt, cred ca vreau toata masina. Si de fapt, am loganul pe mana, as putea sa ma duc in el, dar n-am net in logan. Este tehnologic depasit din acest punct de vedere. Dar pe de alta parte, daca as deschide un notepad unde sa scriu acest entry, chiar si offline, contribuind candva la internet, as crea internet, si deci as genera o bucata din internet. Si asta poate fi bine. Sau poate fi foarte rau.

Vreau sa fug. Nu stiu de ce sau cand sau unde. Sau daca am de ce sa fug. Dar ma gandesc ca mi-ar prinde bine ca antrenament pentru cand va fi lumea postapocaliptica si voi fi nevoit sa fug de cainii mutanti din cartier, in cautarea hranei neafectate de radiatii. Si probabil ma voi impiedica de asfaltul viu si ma vor manca de mort cainii mutanti. De mort pentru ca sunt slabe sanse sa supravietuiesc unui atac nuclear. M-am testat si se pare ca sunt destul de vulnerabil la foc si pucioasa. Nu-mi ramane decat sa fac fapte bune ca sa nu ajung in iad. Unde e mult foc si pucioasa. Si-mi scad si rezistentele din obiecte cu peste 50% din cauza scenariului asta tampit si problemelor de echilibrare ale jocului. Si probabil n-au nici un drop rate frumos in iad. Dar pe de alta parte avand o eternitate la indemana, sigur gasesc niste obiecte misto rau in iad. Cu care sa desfintez demonii si sa gasesc si iesirea din nivel.

Azi stand pe balcon la bunica si jucandu-ma cu o bucata de prefabricat si o surubelnita (eram intr-un moment de fade out foarte adormit si nepasator, se poate intelege care era gradul meu de concentrare in clipa respectiva, si ce faceam cu surubelnita si prefabricatul de beton) am avut un moment de clarviziune in care am constientizat pentru prima oara ca un copac este o fiinta vie. Parca se misca dintr-o vointa proprie, si nu doar din efectul coanda al vantului sufland puternic in frunze. Parca ceva rezona din el cu restul mediului. Cumva acel copac care e acolo de cand am fost prima oara la bunica, si deci sigur m-a depasit in varsta biologica, si care nu m-a impresionat niciodata, azi a reusit sa-mi atinga o coarda. Undeva in mine am simtit ca este o entitate vie. Ciudat sentiment sincer sa fiu. Parca mi-a dat cineva o palma din dosul ratiunii. Probabil mi se trage de la faptul ca in clipa respectiva, pe masura ce ma jucam cu structura prefabricatului (se vad deja armaturile iesind pe alocuri, fisuri adanci etc) ma gandeam cum curge lent betonul, si cum lucreaza la nivel molecular fiecare particula de materie. Si cum miscarea browniana are loc si in ceva care pare foarte solid si compact. Niciodata n-am reusit sa-mi asum bine aceasta idee. Cum ceva care este solid de fapt este tot o retea spatiala de corpusculi disparati si intr-o miscare continua. Parca ceva nu vrea sa-mi dea pace din aceasta idee. Microcosmosul ma depaseste prin complexitate mai ceva ca macrocosmosul. Si de fapt daca stau sa ma gandesc nu-s asa de diferite. Se joaca doar cineva cu un scale din cand in cand, intr-un autocad al vietii. Unde nu sunt cote, si nu se da niciodata purge. Dar poate se va da candva si un purge.
Intrebarea este cine opereaza programul. Dar mai ales, cine a facut programul? Pe ce ruleaza acest program? Si cine a facut partea fizica pe care ruleaza? Are parte fizica? Noroc cu xkcd si ideea de binaritate la nivel biblic care doar din pietre poate programa un univers intreg. Si fara buguri. Si unde niciodata fluxul nu se intrerupe, si nu se ramane niciodata fara memorie. Am uitat de la ce idee am plecat. Dar acum imi amintesc ca am lasat ideea telekineziei sa-mi scape in momentul in care m-am lovit de o mare problema. Sa fiu una cu universul. In toate cartile de chaos magick am gasit aceasta problema. Sa fiu una cu universul. Nu sunt una cu universul oricum? Trebuie sa-l percep in forma lui atat macro cat si micro scopica? Sa reusesc sa am o viziune titanica de ansamblu asupra mediului ce ma inconjoara? Are vreun om aceasta capabilitate? Sunt cumva dezavantajat tehnologic de lumea fizica ce ma inconjoara si de gandirea binara ce mi s-a format prin ani de lego si fizica? Desi imi place mult fizica, trebuie sa recunosc ca n-am inteles niciodata cum se bat cap in cap niste idealizari si modelari. Si pe chestia asta in facultate m-am cam indepartat total de la idee. Macar asa sunt impacat cand ni se preda o amortizare ideala la dinamica, si pe urma ni se prezinta probabilistica generala si complet haotica a betonului. Un material atat de random incat nu poti aprecia niciodata foarte precis cum se va comporta. Mi se pare enervant, raman la metal. Desi imi place si betonul. Cu mult usturoi. Orice e mai bun cu mult usturoi.