Metalizat sau perlat? Iar dileme?

Sau mai bine mat. Sah mat. Pentru ca precum zicea un mare comandant odata, a nu conteaza ce zicea, ca-mi vine sa traduc si-i strica farmecul lui zapp. Ultima dilema ce-mi da tarcoale in ultima vreme este lupta intre instinct si constiinta. Alegerea intre a urma o voce interioara, sau a cantari balansat si logic. Dar ce inseamna sa gandesti logic? Din scoala am invatat ca logica inseamna reteta de prajituri. Intampini problema A, actionezi B. Intampini A prim, actionezi cu C. Cauza-efect, nimic fandosit sau dificil. Dar cand esti pus intr-o situatie complet noua, cum reactionezi? Asta mi s-a parut intotdeauna foarte dubios atat la sistemul educational cat si la educatie in general. Desigur, acumulezi experienta sa intampini orice neprevazut cu anumite masuri de siguranta, coeficienti si normative. Astfel incat, desi nu intelegi complet problema sa-i gasesti solutie macar temporara.
Cred ca din nou aberez despre teme evidente. Dar tot ma macina. La fel cum ma macina de ce am acelasi album cure in acelasi loc pe acelasi hard in doua foldere diferite. Ceva sfideaza logica. Ceva sfideaza explicatia.

O ruda mai in varsta si implicit mai inteleapta, desi nu e regula obligatorie, sustinea ca omul nu trebuie sa simta, ci doar sa gandeasca. Caci asta ne separa de organismele din jurul nostru. Instinctul controlat si tinut in temnita. Dar cum sa-ti inchizi instinctul, cand poate fi legatura ta cu ceva mai ... divin sa zic? Daca ar exista un al hatispelea simt (pierdut numaratoare, declar nula) acesta se cam leaga de instinct. Tipul de instinct ce-mi hraneste atat premonitii, cat si mana insasi. Nu mana atasata de mine si cu degete, ci in sensul de energie spirituala. Suspectez destul de convins ca tot instinctiv se poate dezvolta orice talent ce sfideaza logica, gen cele cu tele (kinezie, patie, simpatie, fon, etc). Sau poate totusi e alta parte din subconstient care se ocupa cu aceste talente, si cu visele, si cu mana. Si nu neaparat cu instinct cu tot.

M-am pierdut in propria idee. Mi-a dat tarcoale, dar n-a vrut sub nicio forma sa se sudeze de aceasta pagina intr-un mod coerent. Se poate observa usor ca am maine examen la metal. Recte azi, considerand ora. Raman in dileme, si nu pot trage concluzii, dar pot declara ca mi se pare optima o decizie luata in acord cu un instinct latent. O vointa superioara care sa dea mici hinturi si pointere din cand in cand (gen http://xkcd.com/138/ ), si care sa-si dea intr-un fel acceptul, dand astfel siguranta ca o decizie luata partial intuitiv este cea care poate produce satisfactia maxima. Intr-un plan spiritualo-psihologic desigur. Nu le poti multumi pe toate intotdeauna. Ma simt totusi obligat sa completez ca nu ma pot considera crestin. De nicio culoare, forma sau gust. Daca e cineva acolo sus si nu mi-e vecin sau avion, da un bip. (extraterestrii in forma unor creaturi inteligente de pe alte planete nu intra la acest capitol, oricat ar fi incercat daniken sa ma convinga ca totusi ei sunt adevaratii zei. Nu, nu-s de acord, poate cei mitologici din politeisme si legende. Cei cu forma fizica si manifestati in planul asta. Eu caut ceva mai sus, un scop mai suprem, un ceva mai mare. Cred ca tot la universul pe de-a intregul ajung. La cat de mare e, ne cuprinde si ne inconjoara precum forta. Suma materiei din univers == energie infinita ? energie infinita == zeitate in acceptiunea generala sub denumiri cu dumne ? Meh, ce paranteza lunga, ma culc gata. )

Masinatiunile malefice si motivele lor

Mi-am lipit acum cateva zile o hartie de monitor, cu ceea ce am de facut, ca sa nu uit cumva ca am de cucerit lumea. Ulterior mi-a fost completata notita de niste cuvinte criptice conform carora "all children are pink on the inside" si m-a facut sa-mi arunc notita, si am uitat deci sa cuceresc lumea.
Chiar vroiam sa cuceresc lumea, si acum am uitat. Mai am timp insa s-o dreg, si sa cuceresc lumea. Probabil pana la sfarsitul vietii tot voi avea timp sa cuceresc lumea. Dar probabil nu si sa stau sa vad cum cresc copacii pe proaspata cucerita lume. Si pana la urma, vorba unui prieten mi-a ramas in creier ca o pata de sange pe pereti. Dupa ce cuceresc lumea care-i urmatorul pas? Stau si ma gandesc ca daca as stii sigur ca exista dimensiuni paralele si porti catre ele, poate as putea sa trec la cucerirea lor. Pana la urma si liftul pare a fi o poarta interdimensionala, deoarece apas la 3 si ma duce la 4 cateodata. Si am impresia ferma constant cand ajung la 4 ca de fapt sunt la 3 dar in alta dimensiune, si ma asteapta acasa cine stie ce demoni exorcizati din dimensiunea prezenta in care scriu acest blog. Dar, blogul prezent aici in ce dimensiune este? Nu este intr-o dimensiune proprie? Internetul nu se considera o dimensiune in propriul element dat? Ce s-ar intampla daca ar deveni internetul brusc constient de existenta lui? Tehnic vorbind cuprinde suficienta stiinta incat sa depaseasca orice entitate pamanteasca in orice domeniu. Probabil lipseste interesul in a ne cuceri planeta intr-un mod terminatorian. Dar sa nu raman prins in aceasta capcana de viitor apocaliptic, sau postapocaliptic cred, sper ca voi prinde momentul in care o masina va deveni constienta de propria existenta. Probabil va fi un bmw. Extraterestrii exista si au aterizat in germania. Si fac masini acolo. Sunt convins de asta si stiu ca e si guvernul implicat! Doar n-am dovezi. La naiba!

Dar am avut un vis frumos. Luminos chiar. Cu un varf de munte cu o pajiste frumoasa alpina, si cu plantele care se miscau voios in bataia vantului suav, sub soarele ca din poveste. Si era liniste. Si era calm. Si i-a cazut gemul!

Creptococus

Epicizarea cuvantului epic a inceput sa-si atinga deformatia ultima si deci sa se rupa de insemnatatea ce a avut-o. Asta pentru ca trebuie sa-mi recunosc infrangerea. A fost o lupta dificila, dar semnele unui esec iminent a fost intotdeauna prezent. Pasarile erau agitate. Cerul era senin. Pestii nu se aratau pe strazi intreband trecatorii daca vor distractie. Gandacii nu mai organizasera nicio conferinta pe teme sociale. Toate semnele erau acolo, si totusi cumva am reusit sa le ignor, si sa sper ca vom castiga batalia ce avea sa fie.
N-a fost sa fie. Moartea a venit intre ciupituri si coate, somnul a biruit si inamicul a ramas neinfrant, razand sarcastic in fata mea.
Ma refer desigur la noul board game achizitionat. Un joc luat dupa criteriul "scrie epic pe el, trebuie sa fie epic!". Bad news bears, chiar este epic. Atat de epic incat m-a facut sa-mi pierd interesul aproape total, adormindu-ma in mod repetat doar la contact vizual. Ma sleieste de entuziasm si puteri mai rapid decat o baba in tanga. Si deci trebuie sa-mi recunosc infrangerea si sa recunosc ca inca n-am acumulat atata plictiseala incat sa am vointa sa invat cum se joaca si cum se castiga acest joc. Pur si simplu ma pierd in detalii, cum ar fi de exemplu jocul cu o navetuta mica de plastic in timp ce produc zgomote de nave spatiale timp de jumatate de ora, imaginandu-mi lupte epice si situatii limita, cu rasturnari tragice de situatii in lantul de putere de la bord (sau in lantul de distributie a energiei termice smt smt smt smt, more tehnobabble smt smt dark side). Si astfel dupa ce jumatate de ora imi imaginez niste lupte groaznice in spatiul indepartat si nebanuit, imi pierd interesul in a sta jos si a-mi imagina doar cum sa castig/inteleg modul de joc.

Si asta-mi da un alt gand trist, respectiv mi se pare ca un joc cu cat este mai complex cu atat iti ingradeste imaginatia. Ti-o directioneaza intr-o anumita carare prestabilita. Poate doar mi se pare, dar la un joc ce ar trebui sa stimuleze imaginatia (ca altfel nu s-ar numi joc), printr-un numar incredibil de ridicat de detalii incepi sa caz in retete de prajituri. Adica in retete de cauzalitate, de tipul "daca x fac y, daca z fac t" si asa mai departe. Ma omoara astfel de principii de gandire. Pe care de altfel suntem indoctrinati inca din scoala sa le folosim in viata. Si intotdeauna m-am blocat in principiile astea la matematica, unde gandirea afara din cutie nu a venit niciodata de la cadre didactice. Poate doar de la tata, dar nu se considera cadru didactic. Prefer un joc minimalist gen monopoly care sa te faca sa gandesti solutii cretine si blufuri neintentionate, decat un mega simulator de dominatie spatiala pe 3 directii (politic militar si economic). De exemplu eu as fi vrut si dominatie religioasa spatiala. Sa port cruciade in numele unei religii inventate de mine, cu care sa ajung sa controlez politic practic toate aspectele vietii, inclusiv modul de gandire. Asta idee de dominatie si control spatial total. Malefic da, dar original nu, intrucat religiile lumii il practica de ceva vreme. Multa vreme chiar. Poate prea multa...

Si ca o ultima intrebare pseudoretorica si dezorientata inspirata dintr-un fluturas primit pe strada "Te iubeste Dumnezeu?". Si raspunsul ar fi, de ce dumnezeule te-ar iubi dumnezeu? Ai facut ceva sa meriti asta? Ai facut ceva in a-l crea tu pe el? Ai fost de acord cu intrarea ta in acest univers/aceasta dimensiune? A fost un lucru din vointa ta sau a lui? Exista iubire platonica intre om si dumnezeu sau te vrea doar ca sa te foloseasca ca pe o jucarie ieftina?

PS: Am visat si un templu aztec in nori, un bmw, si niste cladiri prabusindu-se. Care din astea le voi vedea in realitate si in ce ordine este intrebarea.

Balacareala

Nu stiu sa inot. Imi place sa cred ca daca voi fi pus in situatia de a ma ineca voi fi salvat rapid de sirene atragatoare, nimfele oceanului, sau de testoase supracrescute si inteligente, ce imi vor explica in timp ce ma salveaza care imi este menirea in univers. Ele stiind pentru ca pe fundul oceanului e destul de plictisitor, si toate testoasele traiesc mult, deci se plictisesc teribil acolo, si probabil n-au nici net. Dar divaghez. Vroiam sa scriu de fapt despre conceptul de bal mascat. Deci voi purcede la treaba.

Am fost la balul arhitecturii. Ala mascat. Cu masti. Si sailormoonite. Si cu iisus. Care facea cheta de bere intr-o casca de constructor. Poate paradoxal, casca mea. Pacat ca nu era foarte curata casca, si pe chestia asta plutea un strat substantial de pamant in berea respectiva. Dar noi sa fim sanatosi, sper. Nu pare foarte sanatos ce-am facut. Oricum am vazut de toate fapturile universului. Regasite mai mult sau mai putin sub forma de costume pe studentii arhitecti, sau studentii aspiranti la stadiul de arhitect. Oricum pe niste unii. Si de fapt, toti purtam masti daca stam sa judecam la rece. Sau la caldura impotmolita. Societatea de multe ori ne obliga sa ne asumam anumite roluri, in aceasta piesa obscen de proasta. Si unii cateodata se decid sa le rupa si sa nu-si mai asume niciun rol, exteriorizandu-se precum simt ei nevoia. Si apare o discontinuitate in uniformitatea societatii. Si apare diversitatea, si creativitatea, si natura umana insasi e definita prin diversitate si creativitate. Dar oare nu este la fel de creativ sa iti asumi roluri asupra caror nu ai drepturi de autor? Sa incerci sa imprumuti trasaturi de caracter si sa ti le atribui, in speranta ca se vor lipi de tine si vei fi un om mai bun? Dar de ce sa fii bun pana urma? Societatea iti dicteaza asta? Religia iti dicteaza asta? Etica iti dicteaza? Cine-ti dicteaza? Si ce scrii de fapt? E oare o autodictare de fapt? O autodictare din codul adn si antecedentele emotionale? O autodictare cu izvor in trasaturi de caracter imprimate de mostenirea ancestrala pe care ai preluat-o fara vreo functie cognitiva? Putem renunta vreodata la roluri? Putem renunta la wow? Intrebari ce nu-si gasesc raspuns. Fata de intrebarea "cat e ceasul?" care-si gaseste rapid raspuns deobicei, chiar si printre necunoscuti...

Dar nu, balul a fost misto. Putin cam aglomerat pe alocuri, dar combinatia de costume improvizate cu ateliere impodobite dupa gustul fiecaruia a fost foarte frumoasa. Si simplul impact care l-a avut un hummer parcat sub portic, cu un difuzor pe el, imprastiand voie buna si ideea de "PARTAAAAY" in stilul cel mai cinematografic american posibil. Dar pe chestia asta era cul. Nu era ceva ce nu-si gaseste sensul, cum ar fi ziua recunostiintei, pe care sunt convins ca o vom serba in cativa ani, multumind bastinasilor pentru curcanul gras pe care ni l-au adus. Sau despre ce naiba o fi sarbatoarea respectiva, ca niciodata nu m-am implicat suficient incat sa-mi dau seama. Poate-s cam superficial, dar nici filmele nu-s foarte explicite. Am retinut elementele esentiale : Curcan, costume de bastinasi, amerindieni, flinte, cina in familie. Flintele sunt probabil pentru a lichida rudele care nu-ti convin la adunarea respectiva de familie.

Si da, balul chiar a fost misto. Mi-a placut in mod deosebit faptul ca chiar erau multi mascati. Ma asteptam sincer sa fie minoritate fata de cei care au venit doar sa vada ce si cum se intampla. Trebuie incurajate astfel de manifestari.


Si in alte stiri, am predat si la beton si la civile. Fiind acum mai pufos, si mai impacat cu gandul ca ma asteapta o sesiune, care intotdeauna e mai buna decat proiectele in care ti se cere ceva, dar ti se explica fie deloc, fie cu unele bucati lipsa. Sau poate sunt eu de vina ca nu inteleg, desi egoul meu nu poate fi de acord cu aceasta ipoteza de calcul.
Pe final precizez ca cine stie stie si cine stie cere. Ce-o fi insemnand si asta nu stiu, dar mi-a placut cum suna.