Pasarica

Am descoperit lucruri noi azi in timpul cursului de beton. Respectiv faptul ca ciorile sunt destul de dezorientate incat sa se loveasca de un geam. Si ulterior sa stea sa asiste la cursul de beton, urmarind cu interes sporit ideea calculului neliniar elastic. Data viitoare nu o sa inchid geamul, sunt curios daca o sa intre in amfiteatru si o sa-si scoata un pix si o foaie sa ia notite. Din ochi parea foarte interesata, fie de beton fie de mine, intrucat avea pupila dilatata. Sau tocmai fusese la oftalmolog. Pacat ca am vazut cand eram mic filmul lui hitchcock si am ramas traumatizat daca vad mai mult de 2 pasari in acelasi loc geometric (fara sa se telefragheze insa). Poate de aceea nu am dat la ase. De fapt acum pare o idee buna sa fi facut ase-ul deoarece mi-ar fi hranit spiritul mesianic prin ideea ca as fi putut salva cumva societatea din calea crizei economice necrutatoare ce a omorat cautarea spirituala a unui tanar student, sau posibilitatea cautarii spirituale a unui tanar student, intrucat situatia este departe de a fi apropiata de stiinta mea. Situatia cu permisiunile de cautari spirituale in zone spirituale aferente chinei.

Si deodata, s-a auzit si un pescarus cum venea la atac. Pacat ca n-a intrat si el in bairam cu cioara. Probabil era un pescarus rasist. Care nu vroia ca cioara sa-i fure pestele din cuib. Asa ca probabil l-a fript. Pe peste. Si protesta vehement ceva rasist la adresa ciorii. Pot presupune ca pescarusii sunt fel de clasa superioara printre pasarile cartierului Tei, fiind ceva mai rari decat porumbeii de exemplu. Desi teiul poate fi un motiv romantic si ar merge completat intr-un tablou idealizat si de porumbei albi precum spuma marii dintr-o toaleta ecologica scoasa din uz.

Am omorat fundatia cu piloti cu tot. Sper doar sa nu citeasca cineva ce teorie am extras din normative si stasuri, fiind o gargara random cumva lipita de hartie in timp ce ma gandeam ce as face daca as avea suspensii in loc de picioare. Si au iesit astfel formulari de genul "radierul cedeaza deoarece pilotii il penetreaza barbar". Poate macar obtin un bonus pentru originalitate. Rau pentru umanitate ar fi sa redactez eu un stas/indrumator. Ca as formula la fel de cretin. Precum sunt. Cand nu am chef sa copiez din stasuri. Cine zice ca-s incoerent? Zilele astea poate-mi obtin licenta poetica. Poate ar trebui dat un examen pentru a obtine o licenta poetica. Cam ca un permis de conducere. Cu teorie si traseu. Traseu de obstacole lingvistice. Cum ar fi verbul "a fistichi". Care inca nu inteleg prea bine ce inseamna. Ma gandeam sa-l folosesc cu sensul de "a deveni fistic". Un exemplu concludent fiind "Bai aluna asta se fisticheste daca o bagam in acceleratorul de particule din frigider" (*frigiderul meu e accelerator de particule, transforma orice in gunoi, mai putin alcoolul care cumva e imun. Asta inseamna printre altele ca alcoolul nu poate fi accelerat si deci nu contine particule. Deci este un fel de unda electromagnetica. Dar si unda electromagnetica contine particule. Mi-am pierdut ideea. Dar era ceva cu alta stare de existenta. Poate alcoolul e de fapt esenta universului, si de aceea se consuma in cantitati mari, demonstrand abilitatea si cautarea nemarginita a oamenilor de a atinge divinitatea in adevaratul sens al cuvantului)

Inca putin si m-am fistichit de tot. Dar macar nu m-am alunit. Si nici nu m-am migdalit. Desi am multa migala. Deci ma pot considera un migalit nemigdalit pseudofistichit. Conchid ca textul asta si-a pierdut sensul original si a capatat un alt sens, care nu este nici trigonometric, nici sexagesimal, ci este cum accentua un profesor, de-a dreptul un sens sexigesimal. Si asta inseamna ca poate avea si o tenta erotica. Totul tine de imaginatia fiecaruia. Si de fistichire. Fisticul e bun.

Surprise attack!

Imi place ca cel putin odata pe zi sa fiu mirat. Multumiri Ioanei pentru poza :)

Later Edit: De fapt se pare ca Cearny a facut poza. Multumirile deci se vor duce si in directia lui. Multumesc Adi :D

Tanjesc

Tanjesc dupa atingerea ei catifelata, cu textura fina precum o argila prelucrata de presiunea geologica. Tanjesc sa simt din nou pe buze cum fiecare papila gustativa imi devine excitata pe masura ce intra in contact cu fiecare particula a ei. Tanjesc sa simt din nou aroma ce mi-o lasa pe varful limbii, ca o inghetata dupa o zi torida. Tanjesc dupa sentimentul de satisfactie ce ma cuprinde dupa ce contopirea sufletelor noastre a fost realizata. Tanjesc in zadar insa, caci este mai departe decat pot ajunge, si niciodata atunci cand o doresc langa mine...

Vorbesc desigur despre pseudo-saorma de la haleala (nu vreau sa fac reclama, dar merita, sunt pe langa gara, check wikimapia ) , pseudo pentru ca nu contine carne in cazul meu. Recomand calduros, e divina. De fapt, nu mai tanjesc ci ma duc acum sa-mi iau una!

Subconstientul loveste din nou

Probabil de la dr pepper, probabil de la jeleuri, am avut multiple vise de azi noapte si pana in momentul de fata. Intr-o cvasi ordine cronologica voi incerca sa le redactez in speranta ca cineva undeva in lume le poate interpreta intr-un mod in care sa ma faca sa ma simt mai bine despre mine, indiferent de monstrul care sunt in realitate. Parca acum fiindca ma doare capul imi amintesc mai vivid visele cretine avute azi-noapte si acum o ora. Orice somn poate degenera in mai multe vise se poate. Sau poate evolua in mai multe vise, e discutabila treaba... In continuare nu voi povesti nimic real, totul fiind desfasurat in vis. Dar depinde cum explici ce este real, ca orice manifestare poate deveni reala, mai ales daca propriul creier o considera reala. Si realitatea presupune existenta in orice forma, inclusiv cea de schimb de substante intre neuroni. Deci suport real are. Irelevant insa asta, mai jos enumar ce-mi amintesc din visele avute:

1) Iisus pe pastile

Se facea ca vorbeam cu iisus si zicea sa mergem sa luam pastile. Nu stiam exact de unde asa ca am mers la obor, locul in care creste orice. Si chiar destul de rapid am gasit prin gangurile si intrarile din pe colentina/masina de paine un chiosc de genul ratb, care vindea pastile. Ca sa ne pastilam. Ma simt nevoit sa precizez ca-s copil cuminte si n-am avut treaba cu asa ceva. Si iisus la fel. Cred.
Nevertheless am parcat loganul, lasandu-l pe gipsi sa ne pazeasca de la distanta sigura, in masina. Si am mers spre chiosc sa luam pastile. Rapid am observat ca erau niste cersetori in genul celor zburatori din drawn together, sau celor cu folie-n cap din futurama. Friendly folk nevertheless. Acestia se agitau, grupandu-se cate 5-6 in formatii gata de atac. Totusi am ignorat acest aspect si am cumparat pastile de la vanzatorul sictirit. Care tin minte ca avea niste chibrite pe tejghea. Motivele-mi scapa. Imediat dupa ce am cumparat pastile insa (2 la numar), am fost luati cu asalt de cersetorii agresivi, fiecare avand minim 60 de ani. Acestia nu tin minte daca ziceau ceva, tin insa minte faptul ca vroiau mai mult ce aveam in punga decat pastilele. Da, am realizat atunci subit ca aveam ceva comestibil in niste pungi de plastic. Care le aveam in maini chiar. Ma rog, ca sa scurtez povestea, am fugit de cersetori pana la masina, unde gipsi scosese bata si astepta urmatoarea manevra de apropiere a echipei de cersetori. Acestia s-au retras, iar noi am plecat spre casa. O noua zi o noua aventura ne va astepta. Nimeni din noi nu stia cat de curand. Iisus s-a declarat fericit cu pastilele, desi nu le incercase inca.


2) Piratii din carabine

Al doilea vis a intrat in paine rapid, sarind peste introduceri despre cum si de ce am ajuns in situatia respectiva. Cert este ca era un fel de bal pe o corabie de pirati. Corabie autentica stil lego, cu tot cu punte mai ridicata in spate pentru control si confort, si panze ce se intindeau spre cer aproape fara sfarsit. Pe aceasta corabie, in acest bal, unde toti erau imbracati destul de eleganti pentru niste pirati, chiar elegant as putea spune, am vazut-o pe irina. Care irina era imbracat in piele in cel mai pur stil goth. Dar foarte eleganta nevertheless. Si irina imi spune foarte relaxata ca ar trebui sa ma pregatesc, ca-n seara asta se va intampla ceva deosebit. Si din privirea ei sugestiva imi intorc capul si vad niste unii care aduceau pe o targa un fel de cal/magar/ceva. Si il ridica pe catarg pana la o inaltime relativ mare, dupa care incep toti prezenti sa se adune spre catarg, dansand aproximativ sincronizat. Si cei care au adus calul incep sa cante ceva necunoscut, si unul din ei urca pe catarg pana la cal, si cu o miscare foarte rapida decapiteaza animalul. Sangele incepe sa fie improscat pe publicul incantat de eveniment, si toti danseaza din ce in ce mai energic. Scena imi amintea in vis, ca stiu ca la asta ma gandeam, de scena bloodrave-ului din blade. Si vazand cum degenereaza treaba, i-am zis irinei ca eu plec, si am debarcat din corabie pe ponton, si am plecat spre casa. Quickly in, quickly out.


3) Pennywise cometh, Pennywise taketh. Your baloon-eth.

Al treilea vis a fost din fericire lucid. Si cam dubios. Incepe cu o camera in care sunt vreo 5 copii speriati de ceva. Sau faceau misto ca si cum ar fi fost speriati de ceva. Cert e ca printre ei eram si eu si fratimiu, la varste fragede de genul 6-8 ani. Si tin minte ca permutam perceptia in vis ba prin ochii mei la varsta aia, ba prin alti ochi, straini si impartiali. Si ma simteam speriat si amenintat de ceva neexplicabil. Asa ca am luat atitudine, fiind un vis lucid, si am zis de ce sa fiu speriat, cand pot sa sperii la randu-mi pe altii? Si asa am inceput sa manifestez diverse lucruri, gen doua maini care trageau agresiv de gresie in baie, sunete ciudate, si inclusiv sa capat dimensiuni dubios de mari in vis. Si atunci m-a lovit, de ce nu m-as putea transforma in ceva ce nu-mi place deloc? Si uite asa m-am transformat in pennywise. Si bietii copii, printre care inca eram, s-au cam cacat pe ei de frica. Si mi-a fost sincer mila, dar in acelasi timp ma distra intr-un mod barbar. De retinut they all float! Visul s-a terminat subit, trezindu-ma cu nevoia acuta de a ma duce la baie (probabil prea mult dr pepper inainte de culcare). Pacat, nu mai avusesem vise lucide de mult timp.


4) Hai ba la scoala!

Al patrulea vis a inceput imediat cum am adormit, intrucat ma uitasem la ceas dupa ce am fost la baie si era ora 5 dimineata. Si ma gandeam cu groaza ca mai mult de 2 ore si jumatate nu mai pot dormi, ca altfel intarzii la scoala. Si probabil stresul si-a facut de cap cu subconstientul meu, visand ca au venit sa ma ia la scoala dorel (zis ldd) cu andu hristo si diana. Si trageau de mine sa ma dau jos din pat. Tin minte chiar ca hristo s-a asezat in pat si zicea ca nu mai am unde sa dorm decat peste el, si asta n-ar fi confortabil. Asa ca am amenintat sa iasa toti din casa ca eu ma culc, chiar daca trebuie sa ma culc pe o planseta. Mi-era foarte somn in acest vis. Si nu eram nici binedispus. Desi m-a amuzat faptul ca diana a luat o pensula si a scris cifra 3 pe planseta mea. Cu rosu. Intreband-o ce insemneaza acest 3, dincolo de simbolistica clasica, mi-a raspuns eliptic "Tu sa-mi spui ca ar trebui sa stii", sau ceva aproximativ identic. Cred ca mi-am dat seama ce inseamna acest 3, respectiv faptul ca m-am trezit la 8 fix, si deci aveam sa dorm fix 3 ore din momentul in care am vazut ceasul. Dar asta-i doar o speculatie... Poate era ceva mai interesant.
Visul se termina din nou subit si fara interes deosebit. Trist.


5) War is not cool.

Ultimul vis inainte de trezirea pseudototala si scoala implicit, a fost destul de lung si foarte obositor. A inceput cu fratimiu zicand "ba hai sa parasutam", si a continuat imediat cu un avion in care eram, gata sa ne aruncam cu parasuta. Si ne aruncam, si incep sa ma gandesc in caderea libera unde exact aveam de aterizat, si cum naiba ajung in locul respectiv, fara sa-l recunosc mai ales. Cert este ca dubiile si calculele de frecare si dinamica aerului mi-au fost date rapid peste cap, intrucat m-am trezit rapid la suprafata pamantului. Intreg si functional chiar. Si se pare ca locul unde am ajuns era o baza militara atacata din cam toate directiile de un fel de arabi-roboti. Desi initial pareau doar arabi, mi-am dat seama ca erau roboti in momentul in care am impuscat unul din ei direct in fata, si a cam ricosat glontul. Am constatat asta foarte speriat, intrucat nu-mi dadeam seama cum sa-i omor. Gandul insa mi-a fost spulberat cand l-am vazut pe fratimiu luand un headshot de toata frumusetea, de-mi venea sa zic gg celui care l-a comis. Dar in schimb m-a cuprins furia ca a murit fratimiu si am inceput sa trag in toti si toate. Si atunci parca s-a schimbat tot ritmul visului, mica confruntare escaland rapid in razboi in toata regula, cu artilerie, cu avioane, cu napalm, bombe, tancuri, toate elementele posibile. Inclusiv roboti zburatori. O baie de sange/metal fara nicio retinere, razboiul mi s-a parut o mare porcarie plina de hazard, singurul lucru care ma tinea in viata fiind bulanul grav si nemarginit. La un moment dat ma ascundeam in spatele unui tanc, incercand sa ma fac cat mai mic pe langa el. Dupa multiple impuscaturi, m-am trezit in momentul in care am fost la randu-mi impuscat. Frontal si violent. Razboiul nu mi-a placut, desi pistolul imi placea. (era o combinatie de p228 cu fiveseven si ceva din alt joc nedefinit dar cunoscut)

Pauza de scoala masa si vazut metal cum cedeaza la intindere. Distractiv si educativ. Visele nu s-au oprit aici insa, si au continuat sa apara si-n somnul de amiaza. Somn foarte necesar intrucat m-a pocnit o durere de cap de indata ce am ajuns acasa.

6) Afisare fail

Visul incepe destul de ordinar, cu o intalnire aparent normala cu roxana radu si gipsi, in ideea ca vom pune afise prin oras. Mergem spre casa sa iau afisele, si constat ca e iarna afara. Si ca sunt multi caini prin cartier, care latra constant la mine. De cateva ori cativa chiar au intentii ostile, dar ceva-i trage inapoi. Dupa care gipsi vine cu ideea ca poate ar fi mai bine sa dam cu bulgari in cainii astia. Si dam cu bulgari in caini. Dupa multa zapada, o dau in retragere, si noi ne gandim sa luam afisele (pentru balul de la arhitectura am impresia) din casa, ca sa le putem lipi prin oras. Mentionez ca era noapte (gen 2-3 noaptea) si usor furtuna de zapada. Dar nicio problema, cu putina vointa putem lipi orice. Si urc cu roxana in lift, roxana fiind pe role, echilibrul ei ma amuza constant pe drumul vertical spre casa. Care este dubios de lung. Dupa putin timp imi dau seama ca am depasit echivalentul a etajului 30, si ne oprim, si urcam pe un fel de platforma exterioara, de unde luam un tren suprateran. Care cumva lega blocurile intre ele. Si mergem cu trenul respectiv, si ii vad din tren pe gipsi si radu cum faceau bulgari de peste 50 cm diametru, si ma gandesc ca fie vor omori cainii, fie vor sa-i faca o farsa roxanei. Gandul insa imi e spulberat de ajungerea in statia care trebuia a trenului. Luam afisele si ne grabim jos. Luand-o pe scari de-a dreptul. Si ajungem jos si constat ca si gipsi si radu au plecat, insa cainii au inceput sa fie un fel de zombii, mancandu-se intre ei pana ne simt prezenta. Dupa care vor sa sara la noi, dar avand oasele casante, cumva se prabusesc. Visul se termina in momentul in care ma uit la un display imens de pe un bloc, unde era o reclama la noul model de caine zombii. Si mancarea aferenta lui. Care nu, nu era doar creier...


7) Ride the bullet all the way down

Al saptelea vis incepe cam unde se termina primul, numai ca de data asta aveam o misiune de infaptuit. Urmaream se pare un traficant de droguri, care se adapostea intr-un zgarie nori din oras. Si de armorul artei trebuia sa-l dam jos. Si aveam o echipa foarte eficienta de eliminatori. Cu care voi elabora un plan foarte savant de a-l lichida pe traficant. Si uite asa intram in cladirea respectiva imbracati in instalatori, desi avand un sac imens (realmente, imens, intr-un sens comico-mos-craciun de imens) de arme de foc. Urcam pana la etajul 50 si ceva, si acolo vorbim cu o babuta amabila sa ne lase sa investigam o posibila spargere de teava la apartamentul de deasupra ei. In acest moment cauzam o "mica" problema in instalatie, detonand cateva tevi si creand o mega inundatie peste tot in jos. Traficantul era aparent la etajul 49. Si astfel il fortam sa iasa din incapere, expunandu-se. Urmeaza o cursa cretina pe scari cu focuri de arma in sus, in timp ce respectivul incerca sa fuga ajungand pe acoperis (acoperis terasa, desi mi-a trecut prin cap in vis daca nu cumva era o sarpanta). Las uberechipa sa urce pe scari, in timp ce eu ma urc intr-un lift exterior de spalat geamuri, cu care sa castig un mic avantaj de deplasare pe exterior. Din motive necunoscute lifturile nu mai functionau, in caz ca se intreaba cineva, desi ma indoiesc ca a avut cineva rabdare sa ajunga pana aici cu lectura. Si ajung pe acoperis, cumva exact dupa ce ajunge respectivul tip pe acoperis. Si pun pusca cu luneta la ochi, si-i trag direct in cap. Si ma uit apoi cum cade sute de metri prin aer, improscand cu creieri o arie imensa. Dupa care mai stau putin sa-mi trag sufletul, si observ cativa motani dubiosi (in sensul de alice in tara minunilor de dubiosi, adica genul cu un ranjet mare si stupid pe fata) care erau pe acoperisurile vecine. Si incep sa aud voci in interiorul meu cum ca am facut bine, si ca trebuie sa ma pregatesc de urmatorul pas, sunt sub supraveghere. Intuiesc rapid ca vocile vin telepatic de la motanii dubiosi, asa ca imi iau libertatea de a-mi alege singur soarta, si-i impusc magistral in ranjet. Si-mi genereaza si mie un ranjet interior. Si linistea se instaureaza, si ma trezesc...

Poate, dar nu se poate demonstra

Am ajuns sustinator al lui Jagger, pentru ca nu poti obtine intotdeauna ceea ce vrei. Dar obtii ceva de care ai nevoie. In asta inca n-am ajuns sa ma incred, dar poate stie el ce stie, intrucat e mai batran si mai rock decat voi fi eu vreodata. Rock, ca poate la varsta o sa-l depasesc. Si astfel se pare ca mareata expeditie in china a fost anulata. Poate este din motive economice, si astfel criza a ajuns in sfarsit sa ma afecteze si pe mine si in alte moduri decat cele pozitive (faptul ca il vad pe tata mai relaxat mi se pare un lucru bun). Imi pare rau sincer ca nu pot sa ajung la insecta zburatoare de pe perdea s-o omor, ca ar insemna sa ma opresc din scris si sa fac o manevra de sarit peste masa, daramand cu sanse maxime doza de dr pepper si jeleurile cu ursuleti acoperiti in zahar (yum!). Dar mai rau imi pare ca nu ajung in tibet anul acesta. Si asta nu pentru ca nu pot, ci pentru ca nu e la fel de comod precum o intoarcere epica dintr-o tara minunata. Ar fi completat experienta, ar fi fost ceva mai palpitant, si nu as fi simtit-o ca o greutate moarta, fiind parte a unei intoarceri dintr-un loc in care am fost cu treaba. Turismul exterior inca nu ma atrage in mod deosebit ca scop in sine, si asta pentru ca-mi plac meleagurile natale. Nu chiar bucurestiul dar restul locatiilor sunt spectaculoase.

Exista multiple parti bune totusi in anularea maretei expeditii. Cum ar fi faptul ca pot sa mai fac excursii vara prin tara. Deci putem vedea maramures, orientali, delta, etc etc etc etc etc etc etc etc etc etc etc. Multiple etc-uri au aparut in timp ce-i aratam lui fratimiu insectoidul ce ma deranja. Attention deficit disorder added to hug deficit disorder. O alta parte buna ar fi faptul ca ar exista posibilitatea sa ma duc in tunisia. O alta parte buna ar fi faptul ca s-ar intrevedea necesitatea apasatoare a unui alt autovehicul in ipoteza independentei transportului personal interfamilial. Suna mai coerent la mine-n cap decat pe pagina asta. De asemenea o alta idee foarte geniala este un lan adevarat, nu de 2-3 zile ci de 5-7 zile. Asa, cu diablo cu tot. Lumea se cere salvata. Salvata si iesita chiar.

Pana una alta insa exista ideea importanta si pe care nu ezit s-o flodez in directia cunoscutilor cu balul mascat de la arhitectura. Cu tema SF-Fantasy. (apropo, cine stie de unde imi pot lua o casca de stormtrooper pana pe 30 cand e balul prv me urgent)

Tocmai am luat o viata. Cea a insectei care ma agasa mai devreme. Si acum imi pare rau. Pacat ca nu pot iubi cu adevarat toate creaturile de pe aceasta planeta. Incepand cu oamenii si pe locul 2 insectele. Cred ca mi se trage din starship troopers, unde numai o insecta moarta este o insecta buna. Citat tradus adliteram intr-un mod barbar si fara drepturi de autor. M-am defectat ca masina de ucis. Am devenit un fel de masina de ucis stricata, probabil cu filtrul blocat cu calcar din apa dura, si calgon-ul e scump, mai ales in criza economica, si cand lagul creste si pe servere se lasa linistea mormantala, nu pot decat sa ma oftic ca a inceput sa se blocheze test driveul si nu mai pot controla nici monstrii mecanici virtuali. Si aproape atinsesem 30.000 km virtuali. Cred ca la 100.000 voi primi un mare mesaj pe ecran "WELL DONE, YOU HAVE NO LIFE AT ALL". Si tot mi-ar face placere, intrucat imi place sa conduc, chiar si virtual. Mi-am dat seama ca am tendinta cand merg pe jos sa schimb viteze. Si chiar sa pun si avarii cand ma opresc subit.
Si cumva tot ma apasa sentimentul de pufosime extremista. Cred ca partea mea malefica ma vrea tuns la chelie pentru a compensa. Si ca fapt divers da, parul chiar bruiaza din interactiunea cu cerul si fortele superioare. E ca un scut protector, pufos, care imi invaluie partea cerebrala, tinand-o departe de manifestari si ganduri oculte. Nu poate fi o coincidenta faptul ca nu mai am mana cu faptul ca sunt pseudo-pletos. Desi, trebuie sa recunosc, mana nu mai am de ceva vreme. dar nici n-am mai avut multa nevoie, intrucat vointa universului este bolnava si cumva ma place. Desi nu indeajuns incat sa ma trimita in tibet, dar oricum.

De retinut si rezumatul pe scurt al mega-orgiei textuale expusa aici:
Cateodata e bine sa tintesti un scop in sine si nu un scop ascuns legat de scopul declarat.

PS: Zabiela + dr.Pepper rulz. Ma intreb in ce are pepper doctoratul dat...

Something something something dark side

Un plan malefic iese la iveala. Cu un yoyo poti cuceri lumea folosind multiple procedee simple si eficiente. Insa ambele necesita multa rabdare.

De exemplu, o varianta buna de dominatie mondiala prin yoyo este folosirea lui cu scop hipnotic. In sensul asta nu ai nevoie decat de niste leduri si/sau un spinner. Si niste ochi ciudati. Eventual cu un strabism pronuntat si intentii malefice. Ochii negrii ajuta de asemenea, dand impresia de ochi ai diavolului, efect manifestat prin confundarea totala a retinei cu restul ochiului, privand restul lumii de intelegerea directiei in care te uiti sau intentiile adevarate. Si in timp ce hipnotizezi oamenii cu miscarea suav-oscilatorio-dubioasa a jucariei, poti sa le impui ganduri criminale, facandu-i fie sa se omoare intre ei, fie sa rastoarne guverne, fie sa se comporte ca niste gaini, dandu-ti astfel puterea de zeu, sau de politician. Discutabil, hipnoza nu a fost niciodata forma mea favorita de manifestare a vointei. Mi se trage din concepte Wicca de noncorupere a individului si rupere a vointei acestuia de cursul ei normal. Manifestarea vointei intr-un plan superior de existenta ar trebui facuta cu responsabilitate. Nu este nimeni mai superior decat altul, oricat ar deranja ideea asta...

Un alt mod de dominatie mondiala cu un yoyo ar fi urmatoarea varianta:
Se detaseaza sfoara ordinara, si se pune guta foarte flexibila. Sunt convins ca exista si se comercializeaza, faptul ca nu stiu eu unde sau cum se numeste tine de faptul ca nu sunt pescar, desi as dori sa pescuiesc candva, dar sa nu ne abatem de la subiect. (ca sa ma abat putin ma gandesc ca ar merge sa pescuiesc candva de pe yahtul meu in timp ce nevasta supermodel se plimba pe punte si-mi aduce un pina colada, pescuitul presupunand desigur ca voi arunca pestele la loc in apa, intrucat nu pot sa-l omor, si nevasta va intelege asta) Asadar, echipat cu guta in loc de sfoara, yoyo-ul devine o arma letala, putand trece neobservat de orice filtru de politie, si garantand asasinate silentioase si aproape neidentificabile. Sigura parte proasta este faptul ca trebuie o proximitate maxima fata de victima, facand asasinatele de oameni foarte importanti aproape imposibila. Insa cu putina perseverenta si rabdare, poti ajunge in varful piramidei oamenilor crimei organizate facand aceste mici asasinate, si cu timpul yoyo-ul va ajunge un trademark al mafiotului organizat si calm, care controleaza prin bani absolut totul de la fabrica de pufuleti la parcul de distractii.

O a treia posibilitate este cea in care yoyo-ul e folosit ca manevra de indoctrinat tinerii, facandu-i dependenti de miscarea lui lasciva verticala. Cu putini bani obtinuti prin metoda descrisa anterior, se pot face reclame la yoyo-uri, acesta ajungand in viitor ca un must-have pentru orice tanar. Si nimeni nu va banui ca in el se afla un dispozitiv de localizare globala, si un emitator de unde gamma pentru control al mintii. Si la un moment cand o mare majoritate din oameni vor avea asa ceva la purtator, cu o singura lovitura de gratie iti poti materializa propria armata de supersoldati, gata sa ucida fara sentimente si fara dubii, gata sa asculte orice ordin. Si cand lumea a fost cucerita de poti distra facandu-i sa se lupte pana la moarte intre ei, urmarind carnagiul in timp ce savurezi struguri proaspat culesi direct din mana inaltei preotese a propriei tale religii, in timp ce un intreg harem, tavalite in prealabil printr-un amestec de scortisoara si vanilie, iti asigura confortul prin miscarea inceata verticala a unor copaci intregi de eucalipt.

O a patra si mai stranie varianta presupune gasirea unor cercetatori suficienti de dementi si bine echipati incat sa te ajute sa construiesti un accelerator de particule in interiorul yoyo-ului si sa incerci prin rotatie sa generezi o gaura neagra ce va rupe in doua locul geometric afiliat planetei, fie distrugand fie propulsand in alt colt de univers acest mic colt de rai pamantesc. De asemenea poti ameninta guvernele lumii ca poti face asta in speranta unei cooperari pasnice sub amenintarea planetara, si sperand sa nu fii linsat de echipe sas in mijlocul noptii pentru tentativele tale parsive de a distruge Pamantul. Discutabila varianta asta, tehnologia nu ajuta intotdeauna.

O a cincea varianta ar fi sa gasesti un geniu nebun care sa domine deja lumea, si sa-i promiti ca-i dai yoyo-ul sa se joace cu el o data pe saptamana cu conditia sa te lase sa conduci lumea. Si in momentul in care conduci lumea sa ordoni asasinarea lui.

Da, yoyo-ul va fi la putere.

Jos in gaura viermelui

Auzisem candva o melodie superba care se reinterpreta cunoasterea si complexitatea umana cu creierul unui vierme pe langa complexitatea universului si lumii pe care o cunoastem sau n-o cunoastem. N-are nicio legatura cu ideile care mi-au venit in ultima vreme, sau cu chestiunile experimentate in uichendul abia incheiat. Ca s-o iau pseudo-cronologic pot concluziona ca o curiozitate a lui vali a distrus luptatorii bravi impotriva zombiilor, facandu-ne practic salata de cartofi cu sanse micute de a iesi triumfatori. Dar speranta si logica moare ultima. Fata de coerenta, care moare prima, impuscata pe baricadele bunului simt.

Am fost la opereta. Cu pasi timizi si cu un amuzament mustacind deja, prima incursiune in aceasta lume straina mi-a fost deschisa de romeo si julieta. O reinterpretare cel putin originala, cu idei interesante pe alocuri, si bine pusa in opera. Dar nu sunt critic de film/opera/castori asa ca nu intentionez sa dau verdicte. Interesant este faptul ca a avut un efect cam bulversant asupra mea. La un moment dar era sa si adorm. Nu, nu prea adorm de plictiseala, doar de somn adorm. Ideea povestii o stiam. Tin minte chiar ca am dat o teza din asa ceva si am scris celebra fraza "Julieta se trezeste din coma la timp pentru a vedea cadavrul lui Romeo intrand in putrefactie". Recunosc nu avea cum sa intre asa de rapid in putrefactie, dar nu era foarte precis precizat factorul de timp oricum. Peste 80% din timp eu am vazut cam alta piesa. Ceva desfasurat intr-un spatiu aproximativ la fel de romantic (mi-a placut mai mult in padova, desi nu stiu de ce), cu alte personaje, intr-un viitor alternativ. Undeva intre ruperile de constienta mai vedeam si piesa, amintindu-mi ca m-am inscris pe o traictorie ce cam elimina boemia din neprevazutul din viata, proiectarea axandu-se din pacate pe scenaristica buna. Oricum efecte a avut la nivel macroscopic, scotandu-ma din stadiul pufoso-imbratisato-pamant in care eram. Faptul ca am cam reintrat in el este alt aspect ce tine seama de lipsa rabdarii sa ma rad in cap. Pardon sa ma scalpez, ca rasul in cap presupune ceva par. Perspective triste, sesiunii la orizont, predari de proiecte, lipsa totala de coordonare sau chef de lucrat pentru respectivele proiecte. Toate pot duce la ceva, si nu am idee de ce. Am nevoie de o scoatere barbara din banal, cu forta chiar, intrucat prinderea constienta in lumea asta ma cam ancoreaza grav cand idei spontane se arata. Inca vreau sa ma indragostesc, cu riscul de a ma repeta. Ca fapt divers m-a amuzat copios initial faptul ca Romeo era imbracat in alb si avea freza de papagal. Nu stiu daca era intentionata manevra.

Al doilea fenomen interesant la care am asistat a fost o expozitie de barci. Organizata in mod straniu in bucuresti. Dezamagit ca era doar o veliera prezenta. Dar spiritul de aventuri pe mare este interesant pentru viitor. Orice miliardar are nevoie de un iaht maret. Dar la naiba trebuie sa plec la scoala, am aproximat gresit timpul necesar debitarii acestei chestiuni pe tub. Voi reveni candva. Sub forma de zombie hero cel mai probabil.

Activate cuddle mode!

Cred ca incepe sa compenseze lipsa de chef si sictirul general ce m-a apasat cateva zile la rand. Acum este reversul medaliei in care ma simt complet pufos si iremediabil indragostit de planeta pe care locuiesc. Poate de vina e vizionarea fara limite de decenta a unor videoclipuri melancolice spre folk care fac reclama intr-un fel sau altul la tarisoara asta adorabila. Nu ma refer aici la imnul nou al turismului despre care nu am auzit vreo parere buna. Nu, cred ca mi se trage de la o melancolie generica ce ma apasa si ma face sa iau in brate planeta. Mai ales daca ar fi in forma de cozonac.
E ciudat, imi vine cateodata sentimentul asta. Suspectez ca este de la par, intrucat mi-a fost literalmente lene sa ma rad in cap. Si pe chestia asta am parul mare si pufos. Dar ce inseamna sa fii pufos? Eu suspectez ca inseamna o deformabilitate mare combinata cu o pofta inumana de a imbratisa lucruri. Gen copaci.
Si mai ciudat e ca am inceput sa mai joc tiptil tiptil si cate putin cs. Si chiar si aceasta descatusare de energie negativa poate conduce la o conservare a sentimentului asta pacifist. Prin simpla indepartare a violentei din lumea reala si implementarea lor in lumea virtuala. Ce-i drept nici nu joc cu oameni necunoscuti, ci cu oameni cu care ma simt ca-n familie, fiind mai mult o leapsa virtuala (desi ala-i server separat) decat un joc violent de impuscaturi in care doar cel mai puternic iese invingator. Csul pe berari nu este un cs normal, ci este un cs familiar. Prietenos. Departe de ideea de violenta, mai mult spre ideea de bere cu baietii.
Vad ca am rarit grav frecventa interactiunilor mele cu blogosfera. Se zice ca atunci cand un blogger regulat isi rareste frecventa este foarte mare probabilitatea sa fie mai fericit. Mai implinit in vreun fel sau altul. Nu prea iti arde sa scrii de nimic cand esti fericit. Fericirea orbeste din punctul asta de vedere. Desi in alte ipostaze poate declansa adevarate avalanse creative, mai ales in oamenii indragostiti. Si apropo de asta tin sa recunosc ca am visat din nou ca eram indragostit. Incepe sa devina un vis recurent. Si paradoxal tot n-am reusit sa identific persoana. Mai ales in viata reala. Ceea ce este cam trist, dar sunt convins ca undeva acolo dincolo de universul cel mare si negru exista si salvarea mea. Dincolo de folderul "savegame" chiar.
Am terminat de revazut complet tot Drawn Together. In continuare sustin si recomand ca fiind cel mai bolnav serial de animatie inventat vreodata. Incurajez astfel de initiative desi contin o doza mai mare de homosexualitate decat as dori sa vad intr-un desen animat. Tocmai asta-l face genial de amuzant printre altele, sexualitatea dubioasa si explicita in mod repetat. Si nu, nu fac reclama gratuita.

Si pentru cei care sustin ca orice text ar trebui sa contina si o idee ca sa fie cat de cat coerent sau util societatii, voi propune urmatoarea idee:
IDEE DE MESERIE ALTERNATIVA
Inginer structurist - Cioclu (MULTICLASS)
Avantaje:
-Poti proiecta structuri care sa cada astfel incat sa omoare foarte multi oameni, si sa fii cioclu exclusiv, fiind cel care afla primul de faptul ca a cedat cladirea. (complicat cu scaparea cu basma curata din punct de vedere legal, dar se rezolva cu un avocat bun si multi bani)
-Nu mori niciodata de foame, intrucat casele se construiesc si se vor construi intotdeauna, si oamenii inca n-au descoperit nemurirea.
-Inainte sa mori iti poti face propriul mausoleu si aranjezi cu propria firma de imbalsamat, stiind precis cine si ce o sa umble in tine/cu tine.
-Poti sa arati cul imbracat in negru si sa conduci un dric.
-Poti sa-ti faci dric de offroad, pentru santierele greu accesibile.
-Muncitorii care mor pe santier nu mai sunt o problema, cioclul fiind deja la fata locului.
-Poti purta o palarie hibrid cu o casca. Sau o casca neagra, fiind evident cel mai trendy pe santier.

Dezavantaje:
-Cam urata treaba legala cand moare un om pe santier.
-Armaturile nu intra in dric.
-Nu inspiri siguranta ca inginer structurist-cioclu.
-Nu poti avea niciodata un dric tot teren cu motor puternic. Si nici cu troliu/bullbar/rollbar, intrucat ar strica aspectul funebru.
-Nu poti avea mare succes la femei, un cioclu nefiind chiar atragator. Bine, nici un inginer, dar tot este un regres.
-Discutiile despre activitatile zilnice in familie pot degenera negativ pentru copii. (de genul "ce-ai facut azi draga?" "Am inmormantat 2 insi dupa ce le-a cazut o grinda prefabricata in cap si le-a imprastiat creierul pe tot radierul")

Dincolo de asta pare o idee solida si buna. Valabila si pe timp de criza financiara.